Este Papa catholic?
Aceasta
este una dintre cele mai vechi glume din lume. Probabil că cei mai
mulţi dintre cei mai o folosesc ca replică pentru întrebare
evidentă.

Spre
exemplu, această discuţie despre vremea din Texas în luna iulie.
Se
încălzeşte vremea mâine, întreabă vecinul?
Este
Papa catolic?, poţi replica
Fiecare ştie că
Papa este catholic. Aceasta este motivul pentru care, Papa
Benedict al XVI-lea, care a acţionat ca un catholic, fusese
nedumerit.
Întrunirea de la
Vatican, pe tema
doctrinei de credinţă, pe care a condus-o Papa Benedict când a fost
cardinalul Josef Ratzinger, declară că biserica întemeiată de
Isus Cristos, este în mod coplet şi adevărat biserica
romano-catolică. Deşi documentul afirmă alte denominaţiuni
creştine, acsta poate fi “instrumentul salvării. Declaraţia insistă
asupra priorităţi bisericii catolice. Acesta susşine că
denominaţiunile protestante nu sunt biserici reale, în sens
adevărat, ele sunt doar comunităţi eclesiastice”.
Gândirea teologică care se ascunde în spatele declaraţiei de la
Vatican este într- adevăr directă. În esenţă, acest lucru
funcţionează cam aşa: catolicii cred în succesiunea apostolică, sau
idea că autoritatea spirituală a Papei a fost îndepărtată printr-o
succesiune întreruptă, începând de la apostolul Petru, despre care
noi credem că a fost primul Papă, la Benedict al XVI-lea. Papa,.
Episcopul Romei, este autoritatea peste bisericile, monarhia ei
universală autoritatea Papei se extinde prin arhiepiscopi şi
episcopi, în jos spre preoţi, care sunt împuterniciţi să
administreze slujbele sacramentale, de fapt să unească pe Cristos
cu oamenii. De când harul lui Dumnezeu trebuie să fie intermediat
oamneilor şi de când pastorii şi slujitorii altor denominaţiuni,
sunt în afara succesiunii apostolice, şi nu pot media harul, ei nu
sunt parte a bisericii reale.
În
mod ironic, alţi lideri creştini s-au arătat ca fiind surprinşi de
declaraţia Papei. “Pretenţia exclusivă a Vaticanului merge împotriva
spiritului chemării creştine la unitate în Cristos, a răspuns Setri
Nyomi, secretarul general al Alianţei mondiale a bisericilor
reformate. Aceste revendicări cauzează durere, a adăugat Mark Hanson,
preşedintele episcopilor bisericii luterane din America.
Aşa,
ce înseamnă acest lucru , în mod real, pentru bisericile baptşti sau
alţi creştini care nu sunt catolici?
Bine, baptiştii nu ar trebui să fie surprinşi, nu ar trebui să se
necăjească de pretenţiile Papei. Pentru aproape 400 de ani,
baptiştii au răspândit în întreaga ţară doctina despre autoriztatea
Papei privind autoritatea şi succesiunea apostolică. Noi am apărat
preoţia şi creştinii, faptul că fiecare în mod individual este
preot înaintea lui Dumnezeu, amândouă ne privilegiază accesul
direct la Dumnezeu şi ne face responsabili pentru administrarea unui
privilegiu aşa de binecuvântat. Noi credem că fiecrea suflet este
competent să stea direct în faţa lui Dumnezeu, aşa că noi nu avem
nevoie e preot sau chiar de Papă să intervină pentru noi. Nu ar
trebui să ne simţim perturbaţi ştiind că Papa gândeşte că noi am
greşit, mai ales de când noi credem că el greşeşte.
.
Dar,
noi, de asemenea, datorăm Papei admiraţie. Else vede pe sine însuşi
ca un păstor al turmei romano-catolice şi un mod de a-I proteja,
pe care el îl vede, este să clarifice problema spirituală pentru
ei. (Probabil el încă mai crede că trebuie să poarte de grijă pentru
cei care nu sunt catolici, clarificând problema şi pentru ei,). Aşa,
se pare că el şi-a luat în serios sarcina pstorală şi acest lucru
este lăudabil.
De asemena este
lăudabil şi efortul de a stabili clar, care este poziţia
bisericii în contrast cu ortodocşii, protestanţii, şi ceilalţi
creştini. Noi trăim într-o lume în care se comunică prin intermediul
radioului, unde strigătul şi mania pare să fie tiparul
dezacordului. Încă mai avem o prezentare deschisă a credinţei. Da,
ea pregăteşte terenul pentru dezacord, dar de asemenea o
oportunitate pentru un dialog sincer.