Pagina de ştiri baptiste

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Religia în Liban nu e aşa de uşor precum e să spui ‚musulman’, ‚creştin’

Aug 16, 2006

By Staff

Baptist Press

BEIRUT, Liban (BP) – În timp ce unii descriu Libanul în termeni uşori precum „musulman” şi „creştin”, realitatea este mult mai complicată. Guvernul recunoaşte 17 grupări religioase în ţară. În timp ce crezurile lor diferite sunt uşor de descris, mărimea relativă a diferitelor grupări este mult mai dificil de găsit. Datorită echilibrului politic delicat din ţară, un recensământ nu a mai fost condus încă din 1932. Estimările asupra celor 13 secte descrise mai jos sunt în mare bazate pe informaţii strânse în timpul anilor 1980.

SECTE MUSULMANE – 59,7% din populaţie

Sunnii – Musulmanii Ortodocşi Sunni sunt pentru simplicitatea originală a Islamului şi împotriva inovărilor ulterioare. Ei privesc Coranul , suplimentat de tradiţiile lui Mohamed, drept unica şi suficienta întruchipare a credinţei musulmane. Ei nu au nici o „biserică”, nici un „preot” şi nici o liturghie. Sunt Mandatul Francez în Liban, Sunnii au fost împuterniciţi cu multă putere politică. În 1986, circa 595.000 de libanezi (27% din populaţie) erau Sunni, majoritatea trăind în centre urbane.

Shiaii – Musulmanii Şiiţi din Liban sunt împărţiţi în două partide, depinzând de care fiu al unui imam din secolul al optulea l-au urmat. Shiaii au ocupat în general stratul cel mai de jos al societăţii libaneze şi s-au concentrat în principal în districtele sărace din Beirut şi sudul Libanului. Ei au fost organizaţi şi influenţaţi de clericii Iranieni. Din 1987, Shiaii numărau circa 919.000 (41%). Hezbollah („Partida lui Allah”) a fost influenţa religioasă cea mai importantă dintre Shiaii din Liban încă din anii 1980.

Alawii – Alawii sunt descendenţi ai unui popor care a trăit în munţii din nordul Libanului şi vestul Siriei pentru mii de ani. Ei au integrat atât elemente din Creştinism cât şi din Islam în religia lor pre-islamică. De exemplu, Alawii sărbătoresc Crăciunul şi Paştele şi folosesc vinul sacramental în anumite ceremonii. Priviţi drept infideli în trecut, ei au fost persecutaţi şi taxaţi din greu. Alawii au fost în număr de câteva mii în 1987.

Druzii – Druzii sunt o ramură a unei versiuni de Islam adus în Liban din Egipt de un învăţător numit Darazi. Comunitatea Druză şi-a păstrat individualismul cultural prin a fi strâns legată din punct de vedere social. Deşi ei sunt o minoritate în ţară, influenţa lor politică semnificativă a fost bazată în parte pe suportul din partea britanicilor. Druzii au constituit circa 7% din populaţie (153.000) în 1987. Mai mult de jumătate locuiau în zonele rurale. Cei care au ales să locuiască în cadrul urban trăiesc împreună în propria lor vecinătate.

SECTELE CREŞTINE – 39% din populaţie

Maroniţii – Maroniţii sunt o biserică libaneză indigenă înrudită cu Biserica Romano Catolică. În partea târzie a secolului 7, Maroniţii au fost persecutaţi de alţi creştini pentru crezul lor religios; ei au migrat din regiunile de coastă înspre zonele de munte din Liban şi Siria, unde au intrat în conflict cu Druzii. Majoritatea Maroniţilor au fost rurali şi s-au răspândit în jurul ţării. Maroniţii au ocupat în mod tradiţional cel mai înalt strat al societăţii libaneze şi, odată cu patronatul Franţei, au fost asociaţi îndeaproape cu sistemul politic independent de Liban. În 1986, au fost în jur de 356.000 de Maroniţi în Liban (16%).

Greco Catolicii – Ei au apărut ca un grup distinct în partea timpurie a secolului 18 când s-au rupt din Biserica Ortodoxă Greacă. Ei acceptă doctrinele Catolice ca definite de Vatican dar au rămas aproape de Biserica Ortodoxă Greacă, reţinând multe din ritualele şi obiceiurile antice. Greco Catolicii trăiesc în principal în satele din centrul şi estul Libanului. Ei au relativ un nivel mai înalt de educaţie şi sunt mândrii de moştenirea lor arabă. Greco Catolicii au constituit 3% din populaţie (72.000) în 1986.

Romano Catolicii – Cunoscuţi drept „Latinii”, Romano Catolicii cuprindeau mai puţin de 1% din populaţia Libanului în anii 1980. Comunitatea Latinilor este compusă în principal din străini, în principal europeni.

Greco Ortodocşii – Aceştia aderă la Biserica Ortodoxă Răsăriteană, care în secolul 5 a deviat din Biserica Romano Catolică în privinţa naturii lui Hristos. Original o comunitate de ţară, Greco Ortodocşii au devenit foarte urbanizaţi şi formează o parte majoră a clasei comerciale şi profesionale din Beirut şi alte oraşe. Cunoscuţi pentru orientarea lor pan-arabă, Greco Ortodocşii au slujit adesea ca un pod între creştinii libanezi şi ţările arabe. Membrii sectei constituie 5% din populaţie.

Iacobiţii – Fiind referiţi adesea drept Biserica Ortodoxă Siriană, ei îşi derivă numele de la Jacob Baradeus, care în secolul 6 a răspândit în toată Siria învăţătura bisericii că Hristos avea o singură natură (divină). Aceasta este contrar poziţiei creştine ortodoxe care declară că Hristos avea atât natură umană cât şi natură divină. În 1987, Iacobiţii erau doar câteva mii în Liban.

Ortodocşi Armenieni – Aceştia, denumiţi şi Biserica Gregoriană, au fost organizaţi în secolul 3 în jurul unui crez în singura natură divină a lui Hristos care este puţin diferită de crezul Bisericii Ortodoxe Siriene. Armenienii din Liban au fost refugiaţi care au fugit în Turcia în timpul şi după Primul Război Mondial. În 1987, ei locuiau în principal în Beirut şi în suburbiile sale din nord.

Biserica Nestoriană – Biserica Nestoriană sau Asiriană este rămăşiţa mişcării din secolul 5 care l-a văzut pe Hristos ca unul ce consta din două persoane separate, una umană şi una divină, ca opus faţă de a avea două naturi într-o singură persoană. Doctrina lor a fost condamnată de Conciliul de la Efes din 431 d. Hr. Ulterior, acei Nestorieni care au acceptat această doctrină au format o biserică independentă, care are doar câteva mii de membrii în Liban.

Protestanţii – Protestanţii din Liban au apărut în secolele 19 şi 20 din lucrarea misionarilor, în principal englezi şi americani. Ei sunt împărţiţi într-un număr de denominaţii, cea mai importantă fiind cea Presbiteriană, Congregaţională şi Anglicană. În mod tipic, Protestanţii libanezi sunt educaţi şi aparţin clasei mijlocii profesionale. Ei constituie mai puţin de 1% din populaţie şi trăiesc în principal în Beirut.

Evanghelicii – Ei au apărut în secolul 20 din lucrarea misionarilor, în principal americani, care au reprezentat grupări precum Baptiştii şi Assemblies of God. În mod tipic, evanghelicii aparţin claselor mijlocii şi de jos. Ei constituie mai puţin de 1% din populaţie şi trăiesc în principal în Beirut.

*****

Sursa primară: www.contry-data.com

sus