Unii caută biserica pe calea internetului

Vox Vocis 05 Noembrie 2007

De G. Jeffrey MacDonald, special pentru SUA Astăzi

Prin toată ţara, toamna este sezonul de vârf pentru''cumpărăturile la biserică''., pentru că oamenii în căutare de o comunitate religioasă sunt hotărâţi să găesasă una . Dar asta nu înseamnă că se dau în spectacol, cântă imnuri, îşi strâng mâinile şi oferă mostre de gogoşi la biserici diferite în fiecare săptămână.

În schimb, spun observatorii, ei vizitează site-urile bisericilor şi evaluează întrunirile - deseori fără măcar să fi întâlnit de fapt pe cineva la biserică. De aceea unii oameni care se duc deseori la biserică sunt îngrijoraţi că practica credinţei devine din ce în ce mai impersonală - şi în consecinţă mai putin puternică - într-o eră condusă de eficienţă şi nerăbdare.

Înmulţirea site-urilor bisericeşti

Comercianţii bisericii ''obişnuiau să se ducă la slujbă, să stea în ultimul rând şi să privească.'' spune Tom Bandy, preşedintele EasumBundy and Associates, o consultanţă bisericească. ''Site-ul doar a înlocuit asta. Imaginile color, formatul, limba, muzica - aceste lucruri redau puternic la cine (în biserică) vor să vină acolo şi cine va fi acceptat acolo.''

Ca şi instrumente pentru a ajunge la potenţiali credincioşi, site-urile bisericilor se înmulţesc şi devin din ce în ce mai sofisticate. Un semn: în urmă cu cinci ani, biserica reprezenta numai 5% din clientela celor de la StreamGuys, Areada, din Calif - furnizorul princial al serviciilor audio şi radio. Astăzi bisericile reprezintă mai bine de 20% din afacerea companiei.

În Comunitatea Bisericii Fericirii din Glendale, Ariz, slujbele de venerare au început să fie difuzate în direct pe internet în septembrie. Slujbele video sunt disponibile în fiecare duminică pe site-ul bisercii.

''Lucrăm cât putem de repde să adăugam acele componente care îi vor face pe oameni să simtă o legătură'', spune Mark Sorensen, care supreveghează site-ul. ''Aşa cum oamenii cumpără o mulţime de maşini şi mulţi le cumpără de pe internet, ei văd ce pot afla despre biserica online înainte să ia o decizie finală.''

Mari biserici, în special cele evangheliste, sunt înclinate să folosească internetul pentru o acoperire mai mare. 82% din biserici cu mai mult de 200 de enoriaşi au site-uri, faţă de cei 29% care au mai puţin de 100, conform sondajului din 2006 de la Ellison Research, la 871 de întruniri protestante din toată lumea. Altă descoperire: este mult mai posibil ca întrunirile evangheliste, spre deosebire de cele obişnuite. Să ofere predici audio, reviste petntru tineri sau mărturisir video de la enoriaşi.

Găsind o întrunire care se potriveşte

Eforturile pentru a creşte nivelul de recrutări pe internet dă rezultate , a spus sociologul Scott Thumma de la Seminarul Religios Hartford, care spune că aceşti comercianţi ai bisericii devin din ce în ce mai experimentaţi în domeniul internetului

''Aud deseori de la oameni în biserici că mereu dau peste oameni care spun 'Am văzut site-ul. Acum sunt aici, ' '' a spus Thumma, autorul Dincolo de miturile Megabisericii : ce putem învăţa de la cele mai mari Megabiserici ale Americii''.

''Având un site ajută 'consumatorului' religiei să fie un 'consumator' mult mai informat. Dacă oamenii pot găsi o întrunire care se potriveşte nevoilor şi intereselor lor, este mai posibil să se devote mai mulţi ani şi să fie cu adevărat participanţi la viaţa bisericii'', spune Thumma.

Deşi site-urile bune au nevoie de resurse finainciare pentru a putea fi întreţinute reguat, avansarea tehnologiei a făcut acest lucru mult mai uşor în ultimii doi ani pentru micile întruniri să difuzeze sau să pună la arhiva video sau audio pe site-urile lor, conform lui Jonathan Spealer, ofiţerul şef ce lucreaza la StramGuys. Dar în practică, unele întruniri nu reuşesc uşor să facă o primă impresie bună pe intenet.

De exemplu, Biserica Gratuită Evanghelistă din oraşul Salt Lake (cu 225 de enoriaşi) are capacitatea să pună decât un filmuleţ pe site. Prezină cea mai recentă slujbă, şi chiar şi aceea are o calitate video slabă, spune marele pastor Steve Clark. Ca şi consecinţă, vizitatorii sunt în mare parte membri ai bisericii care călătoresc sau oamenii care locuiesc departe şi probabil că nu le vor vizita niciodată.'', spune Clark.

Asemănarea Unirii

Această relitate în lasă pe Clark cu sentimente contrare. Pe de-o parte, este încântat să comunice cu oamenii de departe. Dar de asemenea îl îngrijorează oferirea unui mijloc care creează o asemănare cu o unire spirituală, dar care la urma urmei nu satisface setea de Dumnezeu.

''Cu siguranţă mă priveşte dacă se opreşte acolo'', spune Clark. ''Nu este chiar ca şi cum te-ai duce la biserică. Pierzi beneificiile comunităţii, de a fi cu alţi oameni care te vor îndrepta şi te vor încuraja''.

Nu toate bisericile fac aceste sjujbe pe internet. În Maine, unde 80% din slujbele de la Biserica Unită a lui Hristos (UCC) au mai puţin de 100 de participanţi în medie duminica, atrăgând noii-veniţi cu difuzarea online, care este în mare parte un experiement netestat, spune David Ray, ministrul asociat pentru dezvoltarea micilor biserici în Conferinţa din Maine UCC.

Ray se întreabă ''Oare sunt oamenii destul de înţelepţi ca să spună 'Da, este destul de bine făcut, dar oare putem să trecem peste asta şi să vedem ce e dincolo de acest aspect?''

Susţinătorii recutării virtuale spun da, că vizitând site-ul bisericii este un punct de pornire pentru întemeierea unei relaţii puternice cu o slujbă, Dar Bandy se îndoieşte pentru că, din punctul lui de vedere, internetul oferă mult din ceea ce din păcate vor ei: religie superficială.

''Internetul a permis oamenilor să fie laşi în privinţa religiei profunde'', spune Bundy. ''Ne permite să ne ascundem în spatele e-mailului nostru, numelor de stradă, URL-urilor şi lucrurilor de genul acesta.''.

''Dar religia este chiar un act de curaj - de a se supune, de a se preda, de a fi vulnerabil în faţa altuia, al celui care te depăşeşte''.

courtesy of USA Today (http://www.usatoday.com )