BICHIR: Episcopocratia si democratia in Biserica

Florian Bichir: "Faptul ca Patriarh poate fi ales numai unul dintre cei circa 30 de ierarhi, membri ai Sfantului Sinod nu este tocmai in regula, conform canoanelor ortodoxe."

De cateva zile niste laici mai guralivi se tot intreaba de ce isi dau unii cu parerea despre alegerea Patriarhului, inclusiv subsemnatul, uitand ca Biserica inseamna nu doar clericii, ci si mirenii, toti fiind madulare ale trupului lui Hristos. Au existat si voci care au contestat proportionalitatea de doua treimi laici si o treime clerici, care formeaza Colegiul Electoral Bisericesc, forul care-l va alege pe Patriarh.

Adica - vezi Doamne - nu este treaba laicilor, ci una exclusiv a oamenilor Bisericii, ca si cum ei ar detine un monopol pe Hristos, un copyright pe credinta. Acest principiu al implicarii laicilor in treburile Bisericii nu este nici pe departe o treaba inventata de Mitropolitul Saguna, ci vine mult mai de departe, din Bizant.

In prezent, „pentru slujirea, vrednicia si raspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre Mitropolitii, Arhiepiscopii si Episcopii eparhioti in functiune, cetateni romani, care s-au impus in constiinta Bisericii si a societatii prin viata curata, cultura teologica, demnitate eclesiala, zel misionar si simt gospodaresc" (articolul 130, punctul b din Statutul de Organizare al Bisericii Ortodoxe Romane).

Faptul ca Patriarh poate fi ales numai unul dintre cei circa 30 de ierarhi, membri ai Sfantului Sinod - chiar si episcopii-vicari fiind exclusi! - nu este tocmai in regula, conform canoanelor ortodoxe. Cine a avut curiozitatea sa-si arunce ochii pe studiile preotului dr. Nicolae V. Dura, cel mai mare canonist in viata, decorat cu Legiunea de Onoare a Frantei, dar si in Constitutiile Apostolice din secolul IV ar fi descoperit ca pe functia de Patriarh poate ajunge orice barbat laic, botezat, (cu conditia sa fie necasatorit, vaduv sau sotia sa accepte despartirea si sa se retraga la manastire), monah sau preot celibatar, care a implinit 30 de ani.

Cazul Sfantului Fotie, Patriarhul Constantinopolului, este doar unul din istoria Bizantului. Dar cine mai are timp sa citeasca ce scrie o somitate in Dreptul canonic, cu doctorate luate nu doar la noi, ci si la cea mai reputata facultate catolica, Universitatea Pontificala din Toulouse? Sunt preferati niste urechisti care vorbesc de schisma, autocefalie in Ardeal (Doamne, multi au sarit gardul in gradina Ta!), tabere etc.
Nici macar membrii Sfantului Sinod n-au binevoit sa apeleze la un specialist de marca precum profesorul Dura, din moment ce, in noul Statut de Organizare al BOR pus in discutie, articolul privind alegerea Patriarhului este acelasi, doar ca s-a schimbat numarul - 128 de data aceasta.
Nu spun - Doamne, pacatele mele - ca merita orice terchea-berchea sa fie ales Patriarh, dar trebuie pastrata traditia Bisericii, nu trebuie transformata democratia mostenita de la Sfintii parinti intr-o teocratie. Sa nu devenim prizonierii unei episcopocratii, pentru ca asta se intampla daca alegerea are loc doar dintre 30 de ierarhi.

Pare o alegere „ la Comitetul Central, unde se votau intre ei. Nu poate fi meritoriu - vorbesc teoretic, evident, nu in cazul de fata - un arhimandrit, un vicar, un preot vaduv, un calugar imbunatatit? Dar asa se intampla in Romania cand nu intrebi legiuitorii (canonistii) si preferi ori niste semidocti, ori prosti de-a dreptul.

Articol apărut în ziarul Evenimentul Zilei Nr. 4923 (http://www.evz.ro ) pe data de duminică 19 august 2007.