Pagina de ştiri baptiste

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Prima persoană: De ce să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului?

Aug 14, 2006

By Rudolph D. Gonzalez

Baptist Press

SAN ANTONIO, Texas (BP) – Oare există cineva care să nu fie dureros de conştient de conflictul care are loc la ambele capete ale graniţelor Israelului?

Trebuie să fi fost răpirea echipei olimpice israelite la Munich în 1972 atunci când lupta israelită pentru supravieţuire a devenit prima dată mai mult decât o lecţie de istorie în atrocităţile naziste pentru mine. Şi de atunci, abia dacă trece o lună în care să nu se reamintească de această luptă de o eră. Locul Ierusalimului la intersecţia a trei religii mondiale a lăsat ca moştenire pentru acest oraş o istorie violentă. Şi astfel, cererea psalmistului de a ne ruga pentru pacea Ierusalimului nu este mai puţin urgentă astăzi.

Cu toate acestea, cererea biblică poate părea provincială, chiar insensibilă faţă de realităţile brutale ale războiului. Vizigoţii au eliminat Roma în 410 d. Hr. Washington D.C. a fost ars până în cenuşă de către forţele britanice în 1814, şi Generalul Sherman a făcut la fel cu Atlanta în 1864. În cel de-al Doilea Război Mondial, armata lui Hitler a decimat Stalingradul. În 1945 bombardările aliaţilor au redus oraşele germane din Dresden şi Berlin la ruine. Nagasaki şi Hiroshima deţin distincţia de a fi singurele două oraşe care au fost ţinta bombardărilor nucleare. Dar de ce să nu invocăm trecutul? Beirut a fost bombardat în anii 1980, şi părţi ale oraşului au fost ţintite de bombe în anii zilele recente. Aşadar, de ce ar trebui Israelul, dintre toate oraşele din lume, să fie singurul pentru rugăciune?

Există probabil câteva oraşe pentru care nu „se roagă” creştinii, dar pentru poporul lui Dumnezeu Ierusalimul deţine o semnificaţie specială. Figurativ, în Psalmul 122, Ierusalimul ne aminteşte de trei lucruri.

Primul, Ierusalimul exemplifică starea eternă a credinciosului în salvă (versetele 1-2). Deşi este descris un pelerinaj de templu, de fapt, este oraşul în sine care evocă bucuriile acelora care se închină Dumnezeului celui viu. Astfel, Apocalipsa 21:9-10 suflă viaţă într-un loc de mortar şi piatră. Uimitor, Noul Ierusalim simbolizează Mireasa lui Hristos în Ceruri. A „intra în Ierusalim” înseamnă a se ridica o casă spirituală (1 Petru 2:5), şi să fi socotit printre cei răscumpăraţi, cei mântuiţi prin harul lui Dumnezeu!

Există mai multe. Ierusalimul ne mai aminteşte de protecţia îndurătoare a lui Dumnezeu (Psalmul 122:3-4). Aici psalmistul răsună cucerirea lui David a Ierusalimului şi rezidirea oraşului într-o fortăreaţă puternică (2 Samuel 5:6-10; Psalmul 48:12-14). Având asigurată siguranţa oraşului, închinătorii s-au unit în confidenţă în cadrul zidurilor sale fortificate şi şi-au oferit laudele şi sacrificiile lor. Astfel, „Ierusalimul” simbolizează puterea lui Dumnezeu de a ne păstra siguri şi în siguranţă. Isus a spus ucenicilor Săi, „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10:28).

În final, Ierusalimul ne aminteşte despre standardele măreţe ale lui Dumnezeu faţă de care ne ţine responsabili (Psalmul 122:5). La fel cu Ierusalimul a fost scaunul de guvernare al Israelului, la fel este şi astăzi. În vremurile antice, israeliţii cântau în timpul pelerinajului, „Să nu facă dreptate judecătorul întregului pământ”, în timp ce urcau pe Muntele Sionului. Acolo legile lui Dumnezeu predominau.

Cultura modernă occidentală se dezbracă repede pe sine de moştenirea sa iudeo-creştină, dar biserica lui Hristos este legată de cuvintele Salvatorului ei care a spus: „câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege” (Matei 5:18). Imaginaţi-vă dacă Ierusalimul ar fi devenit un „tel”, o movilă de moloz antic stratificat, mai degrabă decât oraşul viguros care este acum. Puteţi vedea felul cum trainica permanenţă a Ierusalimului în sine este un argument puternic pentru cei vii prin standarde evlavioase? Standardele etice ale lui Dumnezeu sunt eterne precum oraşul.

În ianuarie trecut am fost în Israel şi am avut privilegiul de a sta în Ierusalim câteva zile În timpul şederii mele acolo, am văzut oameni din întreaga lume. Şi, de sigur, aproape jumătate din Ierusalim este locuit de palestinieni. În timp ce eram acolo, m-a lovit gândul că a ne ruga pentru pacea Ierusalimului astăzi nu este doar a te ruga în mod exclusiv pentru poporul evreu. Biblia profeţeşte că marile civilizaţii ale lumii vor fi nenorocite, chiar şi preaiubita noastră ţară (2 Petru 3:7, 10; Apocalipsa 21:1). În final Sfânta Scriptură recunoaşte doar un oraş care perseverează, Noul Ierusalim. Acesta este format din poporul răscumpărat din toate triburile pământului (Apocalipsa 5:9). În aceste vremi turbulente să nu uităm niciodată să ne rugăm pentru pacea veşnică a Israelului şi a vecinilor săi, căci în a face astfel, noi ne rugăm pentru pace în propriile noastre oraşe.

*****

Rudolph D. Gonzalez este decan al Southwestern Baptist Theological Seminary’s William R. Marshall Center for Theological Studies in San Antonio, Texas.

sus