Pagina de ştiri baptiste

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Acceptare şi răscumpărare oferită la biserică de cowboy

Jan 11, 2007

By Chris Turner

Baptist Press

PECOS, N.M. (BP) – Larry Parks dă cu spatele un trailer înspre uşile duble ale unei mici clădiri albe din blocuri de zgură care slujeşte uneori drept avanpostul şerifului. El începe să descarce tot de ceea ce are nevoie Pecos Valley Cowboy Church pentru a se pregătii pentru serviciul de dimineaţă. Un lucru plasat pe tejgheaua din apropierea intrării colectează zeciuielile şi cererile de rugăciune. Acesta este un memorial şi o amintire.

E făcut din lemn tăiat aspru, şi bătrân, lemn matur precum cel pe care l-ai întâlni într-un hambar vechi care ar putea atârna într-o parte într-o păşune. E de mărimea unei cutii de cărţi şi arată precum o biserică veche de ţară, completă cu un tavan înalt şi o cruce la clopotniţă. Există o despărţitură în partea de sus prin care zeciuielile şi cererile de rugăciune sunt introduse. Patru potcoave sunt ţintuite în jurul acesteia.

Lynn Bitner a clădit biserica, inclusiv adăugarea potcoavelor.

„Am construit aceasta ca o amintire pentru biserica noastră şi ca un memorial pentru fiul meu, Ricky”, spunea Bitner. „Potcoavele sunt de la ultimul cal pe care l-a călărit el. A fost un cowboy şi singura biserică în care s-a simţit acceptat a fost o biserică de cowboy. El era un homosexual şi a fost bine primit în acea biserică în mod necondiţionat. Dar aceasta este ceea ce este aşa de special cu privire la o biserică de cowboy; există acceptare, nu judecată”.

„Ricky a fost mântuit şi botezat înainte să moară”, a adăugat Bitner. „A fost o biserică de cowboy care l-a iubit şi i-a arătat mila şi iertarea lui Isus. Ştiu că băiatul meu este în cer acum”.

Roark Griffin se simte acceptat. Griffin, un bărbat vorbit moale şi oarecum cât un butoi, este un proprietare de ferme, artist şi muzician. El ştie toate cântecele lui Marty Robbins care au fost produse vreodată. Un amestec de sârmă de chezăşie, o lopată, pietre, un stop de camioane şi mănuşi – unelte care indică o viaţă de muncă grea – fac zgomot în camionul patul său din camion în timp ce el dă bătaie pe şosea şi în lotul de parcare. Melodia lui Johnny Cash „Şoseaua spre Cer” trâmbiţează în cabină.

„Am practicat cântecul ăsta toată săptămâna”, a spus el. „Îmi place mesajul ei şi o să-l cânt în dimineaţa aceasta”.

Griffin a crescut în cadrul bisericii dar nu a experimentat niciodată multă bucurie din urma ei. El era diferit. El era un cowboy şi ceilalţi nu erau. Acum câţiva ani în urmă l-a acceptat pe Hristos şi a fost botezat în Pecos River, în ianuarie. A trebuit să se rupă gheaţa ca să-l poată înmuia. El şi-a botezat recent fiica în Pecos, în ianuarie. Ei au rupt din nou gheaţa.

„Ştiu că dacă n-ar fi fost pentru Isus Hristos nu aş fi avut nimic în această lume”, spunea el. „Ştiu că El m-a acceptat, şi ştiu că această biserică de cowboy a făcut la fel. Pot să fiu cine sunt de fapt. Ştiu că şi alţii se simt la fel. Ei vin aici căutând părtăşie şi îi văd cum pleacă cu un sens de concentrare şi acceptare”.

Parks face tot ceea ce poate pentru a nutri un climat de biserică unde cowboy-ii bătuţi de soare, cu mâinile aspre şi cowgirls pot experimenta acceptarea lui Hristos – un loc unde, cum zice şi el, „îmbrăcarea într-o duminică înseamnă să baţi praful de pe pălărie şi să scuturi bălegarul de pe cizmele tale”.

Parks simte de parcă ar fi păşit din paginile romanului lui Louis L’Amour, direct în mustaţa sa maronie stufoasă şi pălăria de cowboy neagră trasă în jos pe frunte. Parks a crescut în Louisiana şi are o poză cu sine de la 2 ani când stătea pe un cal cu tatăl său. De atunci tot pe şa este.

În 1964, Parks – pe atunci un lucrător în cadrul Baptist Student Union – a venit la LifeWay Glorieta Conference Center pentru a conduce Săptămâna Studenţilor. El a mers pe un cal la summit-ul de la Glorieta Baldy, un vârf de 10.000 de picioare înălţime, şi în timp ce scana orizontul a spus lui Dumnezeu că nu s-ar supăra dacă Dumnezeu îl va muta în zona Glorieta. În ziua următoare se afla în micul oraş din Pecos, lângă centrul de conferinţe, şi a fost copleşit de nevoile spirituale disperate ale oamenilor.

„Am spus, ‚Doamne, dacă mă laşi să adaug un PS. la rugăciunea de ieri, mi-ar plăcea să mă mut aici şi să încep o biserică’”, a spus el. Câteva decade au trecut înainte ca rugăciunea lui Parks să fie răspunsă. „Iată-mă aici după 42 de ani mai târziu. Dumnezeu este credincios”. Parks a spus că condiţia spirituală din zona Pecos nu s-a schimbat în decade de când a făcut el acea primă vizită.

„Sunt mai mult de 400 de ani de Catolicism instituţionalizat fortificat în Pecos Valley”, a spus el. „Această întreagă zonă este un loc întunecat spiritual cu tot felul de maniere ale spiritualităţii New Age. Aşa de mulţi oameni sunt în robia alcoolului, a drogurilor şi a altor vicii. Ei au nevoie disperată de acceptare şi iertarea lui Isus Hristos”.

Parks şi soţia sa, Jennifer, s-au mutat în zonă acum circa cinci ani în urmă şi au făcut o legătură cu Bud şi Linda McCrady. Linda şi cu Jennifer lucrează la LifeWay Glorieta şi familia McCrady locuieşte în campus, unde s-au pensionat cu intenţia de a începe o biserică de cowboy în zonă. Bud a fost parte din plantarea a 43 de biserici de cowboy în Texas. În timp ce grupul principal a început să se întâlnească şi să se roage, cuplurile erau sigure că Dumnezeu era la lucru.

„Există între 50 şi 70 de proprietari de femeile în Pecos Valley care au ca mărime între 200 şi 7.000 de acrii”, spunea Parks. „Majoritatea oamenilor care lucrează la aceste ferme sunt înconjuraţi de frumuseţea lui Dumnezeu toată ziua şi nu-L cunosc. Pavel spune în Romani că Dumnezeu s-a revelat pe Sine în natură, însă prea adesea aceşti oameni se închină creaţiei şi nu Creatorului. Noi vrem să îi introducem lui Isus ca ei să poată cunoaşte pe Creatorul în mod personal.

„Felul în care facem aceasta nu este prin a-i face pe ei să-şi nege moştenirea lor occidentală când vin la biserică”, a adăugat el. „Ei vin aici, uneori direct de la munca de la fermă, şi se potrivesc. Noi nu facem vânt la nimeni. Nu ne interesează ce fel de bagaj porţi; noi ştim că Isus ne acceptă necondiţionat din moment ce nu e nimic ce am putea face noi pentru a fi mai acceptabili înaintea Lui. Noi nu judecăm. Aceasta nu se bazează pe neprihănirea noastră şi pe a Lui”.

Şi ca să nu uite careva din cei ce trei prin uşa biserici Pecos Valley Cowboy Church ceea ce ar trebui să fie bise4rica, o mică biserică făcută din lemn tăiat dur stă lângă intrare pentru a sluji drept memorial faţă de un fiu şi o amintire pentru toţi că Hristos acceptă necondiţionat pe cei păcătoşi.

sus