Dezamagire crunta la Oradea

de Dan CIACHIR

La 1 ianuarie anul acesta, Prea Sfintitul Ioan Mihaltan, episcopul Oradei, a gasit de cuviinta sa se retraga din scaun, intrucat implinise varsta de 80 de ani. Am avut intentia sa-i consacru un medalion acestui ierarh cultivat, care vorbeste o fermecator de curata limba romaneasca; de formatie profesor teolog. Regret ca nu am apucat sa imi pun in practica intentia, mai ales ca ii datorez cateva ceasuri de convorbiri pe cat de placute, pe atat de folositoare.

Dupa retragerea Prea Sfintitului Ioan Mihaltan, a fost ales si apoi instalat la carma eparhiei care cuprinde judetele Bihor si Salaj, in primavara aceasta, Prea Sfintitul Sofronie Drincec, fost titular al mini-eparhiei Gyula, pastor al comunitatii romanilor din Ungaria. Alegerea sa a constituit o satisfactie unanima. In sfarsit, un ierarh tanar, unul care studiase Medicina, iar apoi fusese ucenicul marelui staret Sofronie de la Essex (acelasi care l-a format si pe Parintele Rafail Noica). Bucuros am fost si eu. Avusesem prilejul sa-l cunosc la Curtea de Arges in urma cu sase ani. Impresie superlativa.

Aflu ca, in decurs de cateva luni, PS Sofronie, ierarhul smerit si deschis, la care usor nepotrivite mi se pareau doar burticica de fispan si Mercedesul de culoarea prunei vinetii, cam lung, a intrat cu buldozerul in clerul eparhiei. Patru protopopi schimbati, iar al cincilea, protoiereul de Beius, isi asteapta randul, dupa ce noul chiriarh s-a dispensat de un om de o reala personalitate si valoare bisericeasca; parintele vicar Vasile Bota, om tanar, de 42 de ani, ctitorul impunatoarei biserici Sf. Andrei din Oradea...

In urma cu doi-trei ani am strabatut toate protopopiatele Episcopiei Oradei; as indrazni sa spun ca le cunosc mai bine decat proaspatul lor episcop. Mi-am notat atunci ca din cele 67 de parohii ale protopopiatului Marghita doar jumatate din ele aveau peste o suta de familii. Masura abnegatiei preotesti extreme am avut-o insa in satul Reghea, parohie cu numai douazeci de familii de credinciosi, unde scoala se naruia, insa biserica era in curs de restaurare si repictare. Intr-o alta comuna, Bogai, cei doi preoti ridicau o biserica noua din caramida refolosibila, iar in oraselul Marghita se construia o biserica frumoasa si mare din initiativa protopopului Gheorghe Ciobai... Cateva luni mai tarziu constatam conditiile in care parintele Neamtu, cleric admirabil, realmente se "nevoia", intr-un apartament de bloc din Jibou, unde isi avea sediul nou-infiintatul protopopiat... Mi-a placut concordia care exista la Beius, atat de rara la noi, intre fostul protoiereu si cel nou, acela care isi asteapta acum randul la destituire. Le tin minte cultura duhovniceasca, deopotriva cu a tanarului secretar eparhial, parintele Varga... Ma intreb daca nu a fost schimbata si stareta Manastirii Voievozi, chinovie ridicata pe ruinele unei exploatari miniere...

In acest avant demolator, PS Sofronie nu este nici macar original. Maestrul Dan Puric imi spunea, indignat, ca PS Lucian Mic a schimbat un staret care in decurs de cativa ani restaurase manastirea Piatra Scrisa. Ierarhii tineri instalati in ultima perioada nu vor sa auda de continuitate. Ei se simt niste premieri care vin la putere cu propriul guvern. Il inteleg pana la un punct pe PS Sofronie ca tine sa-i infiinteze o eparhie in judetul Salaj arhiereului-vicar de la Oradea, ca sa ramana singur acolo. Dar de aici si pana la zicala: "Tiganul cand s-a vazut imparat, Mai intai pe taica-su l-a taiat", credeam ca este o cale mai lunga. In cazul Prea Sfintitului Sofronie; desigur.

Articol apărut în ziarul Ziua ( http://www.ziua.net ) Nr. 3991 de joi, 26 iulie 2007