Titlurile principale

Pagina de ştiri baptiste

AGENŢIA DE PRESĂ A CONVENŢIEI BAPTISTE DE SUD

Max Lucado depăşeşte convingerile bisericii Church of Christ

May 9, 2005

By Michael Foust

NASHVILLE, Tenn. (BP)—Când Max Lucado a devenit păstor în biserica Oak Hills Church din San Antonio în anii 1980, el a avut o cerere neobişnuită. El a refuzat un salariu.

Deja devenit un autor bine cunoscut, Lucado a cerut ca salariul său să fie folosit în alte cheltuieli ale bisericii – de exemplu, angajarea de personal auxiliar. Cheltuielile sale acoperindu-se din vânzarea de cărţi. Aşa a trăit de atunci până acum.

„Nu am mai primit un salariu din 1990,” a declarat el pentru Baptist Press în timpul unei vizite la Nashville, Tenn., în aprilie.

Biserica lui Lucado este Church of Christ – dar nu o biserică tipică Church of Christ. Pentru început, se folosesc instrumente muzicale. De asemenea, biserica are o vedere despre botez – şi anume că botezul nu este necesar pentru mântuire.

Recent, biserica sa, care are în jur de 5.000 de membrii, chiar şi-a schimbat numele din „Oak Hills Church of Christ” în „Oak Hills Church.”

„Am fost criticaţi, bineînţeles,” a spus el. „Dar Gândirea noastră este că nu suntem  aici să mulţumim alte biserici sau alţi lideri de biserici în alte oraşe. Ca o biserică în San Antonio, scopul nostru este de a câştiga oraşul pentru Hristos.”

Creştinii de toate denominaţiile au îmbrăţişat lucrarea lui Lucado. El a scris peste 50 de cărţi – cu mai mult de 39 milioane de exemplare – inclusiv ultima sa carte, „Vino Setos,” (W Publishing Group) ce a fost tipărită anul trecut.

„[Cartea are] o premisă foarte simplă, şi asta este că ceea ce noi simţim în trup pentru apă, simţim în suflet pentru Cristos,” a spus el. „Isus a spus, 'dacă unuia dintre voi îi este sete să vină la Mine şi să bea.' Şi astfel, această carte în fond oferă cititorului o prescripţie şi permisiune a ceea ce să bea.”

Lucado scrie 2 cărţi pe an, inclusiv o carte pentru copii. În plus, o carte cadou ce poartă numele lui – de multe ori devoţională - este de asemenea publicată.

„Este de obicei o reîmpachetare a lucrării noastre anterioare,” a spus el.

În continuare este o transcriere parţială a interviului cu Lucado:

Baptist Press: Ce s-a întâmplat cu Oak Hills Church of Christ pentru a-şi schimba numele în Biserica Oak Hills?

Lucado: „Am fost atins de faptul că mulţi oameni nu vizitau biserica noastră din cauza numelui. Ei au avut o experienţă rea undeva cu o biserică dintre cele numite Church of Christ. Eu niciodată nu am ţinut la nume. Oak Hills nu s-a potrivit niciodată într-un model al bisericii Church of Christ.... Există oameni în biserica Church of Christ care cred că ei sunt singurii care merg în cer. Noi niciodată nu am crezut asta. Eu niciodată nu am crezut asta. Noi nu am fost exclusivişti cu privire la muzica din capelă, dar multe dintre bisericile Church Christ sunt. Noi întotdeauna am avut instrumente.

„Niciodată nu am crezut într-un botez regenerator, cum că intri în baptisteriu pierdut şi ieşi mântuit. Acum, nu pot spune că nu au existat oameni în biserica noastră care au crezut aşa ceva....

„Aşa că nu ne-am potrivit într-un model de biserică tip Church of Christ, astfel nu consideram bine faptul că oamenii nu veneau să ne viziteze doar din cauza numelui. Dar ne-a trebuit mult timp. Mai întâi am propus ideea conducerii bisericii noastre în 1993. Domnul a continuat să binecuvânteze biserica care a continuat să crească, şi era o biserică sănătoasă şi fericită. Astfel, nu au crezut că era timpul ca numele să fie schimbat ci doar 10 ani mai târziu.”

Baptist Press: Încă vă consideraţi ca parte a mişcării Campbell/Stone? (Numele celor care au început mişcarea Church of Christ.)

Lucado: „Într-o anumită măsură, [da], deoarece noi nu ne-am cerut scuze pentru aceea moştenire. În cel mai pur sens este o moştenire sănătoasă. Când te întorci şi citeşti scrierile lui Barton W. Stone şi Campbell – a fost o trezire în prima jumătate a anilor 1800, chiar în această zonă, de fapt, cred că se poate spune că suntem parte din ea aşa cum am fost din totdeauna. Dar congregaţia a avut întotdeauna un sens de autonomie. „Biserica a crescut de atunci [schimbarea de nume]. Am plecat de la 3.600-de membrii la o biserică de 4.200- de membrii doar în trei sau patru luni după schimbarea de nume, şi foarte curând am fost în jur de 5.000. Eu cred că a existat o îngrijorare cu privire la numele bisericii şi aceasta ţinea oamenii departe de biserică.”

Baptist Press: Cauzează vreodată numele de „Church of Christ-Biserica lui Cristos” controversă şi criticism pentru tine ca vorbitor şi scriitor proeminent?

Lucado: „Întotdeauna am avut multe oportunităţi în slujire, dar am sustectat o deconectare când oamenii spun, 'Nu înţeleg doctrina ta despre har când tu de fapt vi de la o biserică Church of Christ.' Am încercat să îi ajut să vadă, mai întâi de toate , că nu toate bisericile Churches of Christ sunt la fel – exact cum nu toţi baptiştii sau metodiştii sau luteranii sunt la fel – şi apoi există o mare mişcare a harului chiar acum în bisericile Church of Christ. Este minunat să priveşti.”

Baptist Press: Aţi predicat despre botez prin anii ’90. Ce v-a determinat să predicaţi atunci?”

Lucado: „Cred că biserica simţea că aveam nevoie de o poziţie mai clară. Erau aceia care au predicat că botezul este necesar pentru mântuire, cum că botezul s-ar adăuga la lucrarea de mântuire a lui Cristos. Noi am simţit că botezul este necesar pentru ascultare, dar că botezul nu adaugă nimic la ceea ce a făcut Cristos pentru noi la cruce, şi nici la ceea ce o persoană primeşte prin credinţă.”

Baptist Press: V-aţi schimbat poziţia cu privire la aceasta?

Lucado: „Cred că pot spune că mi-am schimbat poziţia mea. Cred că atunci când am fost misionar în Brazilia, am înţeles mai bine harul, o înţelegere pe care nu o aveam înainte de a merge în Brazilia. Era ceva legalism latent în mine – şi probabil mai este. Când eram în Brazilia, biserica noastră nu creştea. Ne-am gândit, 'De ce nu creşte?' aşa că am început să studiem Evanghelia, şi personal am aflat că eu acopeream Evanghelia cu reguli şi legi. Şi astfel m-am pocăit şi am început să predic Evanghelia. Apoi, biserica a avut mini-trezirea ei. A fost o experienţă minunată pentru mine. Pot spune că în viaţa mea personală am trecut prin descoperirea harului.”

Baptist Press: Acesta este un subiect ce ar supăra ambele tabere – mulţi cititori şi mulţi oameni din biserica Church of Christ. Aţi observat asta?”

Lucado: „Cred că oamenii sunt înţelegători. Bineînţeles primim şi critici. Dar noi gândim că noi nu suntem aici să facem pe placul altor biserici sau altor lideri din oraş. Ca biserică în San Antonio, scopul nostru este de a schimba oraşul. Ţinta noastră este de a devenii o biserică de 10.000 de membrii care se vor ruga în fiecare zi pentru 10 oameni, şi astfel să atingem 100.000 de oameni – ceea ce este a 10 parte din oraşul nostru. Acesta este visul nostru ca biserică. Suntem la mijlocul drumului ... sunt sigur că am dezamăgit pe unii oameni în drumul nostru. Nu am intenţionat asta, dar  u am face nimic diferit.”

Baptist Press: Are biserica dumneavoastră o vedere ca a Bisericii Church of Christ cu privire la siguranţa veşnică?

Lucado: „Nu ştiu. Aceasta este o conversaţie fără oprire în biserica noastră. Cred că dacă o persoană este cu adevărat salvat ei sunt salvaţi pentru totdeauna, iar lucrarea Duhului Sfânt -- Efeseni 1:13, est eficientă şi eternă. Dacă o persoană este cu adevărat salvată, atunci nimeni nu o poate smulge din mâinile Tatălui. Aceasta este o descoperire pe care am făcut-o acum un deceniu. Dar atunci când descoperi că mântuirea aparţine Domnului şi nu ţie, aceea este o veste bună.

„Ca biserică, cred că lucrăm la asta. Noi suntem o biserică condusă de presbiteri. Avem 14 presbiteri, şi ei cântăresc toate doctrinele şi problemele de învăţătură. Nu aş putea spune că biserica noastră, ca poziţie de învăţătură, învaţă siguranţa eternă. Ei ştiu unde stau eu, şi eu asta predic.”

Baptist Press: Cum găsiţi aşa mult timp să scrieţi?

Lucado: „Nu joc mult golf. Toate predicile devin cărţi. Acest lucru ajută. Avem o echipă de slujire minunată. Şi presbiterii bisericii, tot ceea ce vor este ca eu să predic. Acesta a fost aranjamentul nostru.... am predicat în jur de 40 de Duminici pe an. Încet mă îndrept spre 35, deoarece vreau să pregătesc unii pastori tineri.... În jur de 4 săptămâni pe an doar scriu, şi asta în Ianuarie şi februarie. Ceea ce fac este că iau o serie de predici din anul anterior şi o transform într-o carte. Dacă biserica are nevoie să o audă atunci va vorbi şi publicului larg.”

sus