Efortul de ajutorare din Bangladeş  nu a fost zadarnic
http://www.bpnews.net/BPnews.asp?ID=26281

Publicată pe 20 august 2007 de Dea Davidson

DHAKA, Bangladesh (BP)—Sute de bangladeşi se îngrămădesc  la porţile  de fier albastre,  când ei aud că cina a fost  turnată în recipiente de pastic.

O distanţă de mai puţin de 6 kilometri   îi desparte de orezul împărţit  cu grijă, linte, ouă sau cartofi pe care lucrătorii baptişti din sud le-au adus ca parte a ajutorului pentru cei din comunităţile din sudul provinciei Dhaka, capitala naţiunii,  care a suferit inundaţii.  Însă pertioada de  30 de zile de  mâncare şi asistenţă medicală pentru 6000 de oameni s-a terminat în acea localitate pe16 august, îaninte ca primul  castron a fost înmânat--- când iniţiativa ajutorării nu a primit permisiunea să deschidă un centru de distribuire.

A fost greu pentru lucrătorii Drew Neely* că au trebuit  să spună regugiaţilor cu haine  murdare de noroi şi copiilor bolnavi că după trei zile de aşteptare, nici un ajutor nu era.   
 

Dar chiar în mijlocul a ceea ce organizaţiile de ajutorare  consideră un eşec, Nelly vede o oportunitate să împărtăşească Evanghelia cu musulmanii din Bengali. Cu toate acestea, incapabili să distribuie alimente şi medicamente, voluntarii au putut  să dea familiilor disperate speranţă. Astăzi, mai mult de 2,000 de familii au cartele de raţie pentru mâncare care au scris acel verset  Ioan 3:16—o porţie de Scriptură care demonstrează că dragostea pe care Dumnezeu o are pentru ei.

 “Aceste lucruri(cartelele) sunt preţioase pentru ei, a spua Neely. Nu le putem pierde aici. Abia am reuşit.”
 

Neely şi familia lui slujesc în partea de sud a provinciei  Dhaka, un oraş cu aproape 7 milioane de locuitori, mulţi dintre ei nu Îl cunosc pe Isus. Situaţi la confluenţa a două râuri mari, Dhaka văzuse apele care s-ua ridicat,trecând de punctul periculos, din cauza ploilor musonice şi topirea zăpezii de pe munţii Himalaia. Acum câteva săptămâni, aproxiamtiv 500 de oameni au murit şi sute au rămas fără casă, mâncare sau apă curată în aceste zone ale Bangladeşului.

Decizia a ceea ce aceste zone să facă pentru ajutorarea vine după zile de cercetări, prima cu maşina, a doua cu motocicleta, apoi cu barca. Au ales  să meargă în satele care nu au fost ajutate, departe de perimertrul oraşului.

“Nimeni, nu a fost vreodată acolo, a spus Nelly.  Ne întrebau de ce îi ajutăm”.
 

Nelly planifică să urmăreacă contractele făcute prin distribuirea cartelelor – şi cu 50 de oameni în plus, volunatrii din Bangladeş,  se oferă să munceasă gratis ca să ajute vecinii lor. Ajutorul lor include activităţi cunm ar fi  să împrăştie   nisipul   în curtea unei şcoli unde copiii se udă, aşa că oamenii  aşa că  oamenii erau forţaţi să stea în noroi când aştepatu distribuirea mâncării, când aceasta era alungată, în zadar.

Pentru voluntari , ca Fahim*, această experienţă, chiar şi cea când a dat   înapoi,  a fost  vrednică  să încerce  a arăta că aceeastă credinţă nu este ceva care se naşte înăuntru.

“Noi trebuie să împărtăşim  credinţa,  a spus  Fahim. Este un mod de a împărtăşi credinţa noastră  altora, aş acă ei pot să ştie cine este Isus  şi ceea ce înseamnă să Îl urmezi pe Isus Cristos”.