Chemare la
caracter
De Daniel Branzai
Introducere:
In
frumoasa lui carte intitulata "Aventuri solitare", Octavian Paler
face o incercare de comparatie intre America si Europa. Inzestrat cu
o patrundere foarte ascutita, el observa ca tinta celor doua modele
de civilizatie este diferita: Europa alearga dupa "cultura", in timp
ce America alearga dupa "comfort". Aceste doua idealuri modeleaza
viata si stradaniile a milioane de oameni. In Europa: "cultura" este
obsesia sistemului educational; in America "comfortul" este esenta
culturii. Pentru un european: "America este forma cea mai civilizata
a inculturii", ea demonstrind ca "se poate regresa interior in plin
progres stiintific si tehnologic". Fara a intra in aceasta disputa,
eu vreau sa observ doar ca proba suprema a unei fiinte umana, si
prin aceasta si a unei intregi civilizatii nu este nici "cultura" si
nici "comfortul", ci "caracterul". Octavian Paler remarca pe drept
cuvint ca, in lume: "nu exista progres, in afara celui launtric".
I. Cultura europeana
Pentru un european, acumularea de
cunostiinte este sinonima cu intelepciunea. Ideile sunt "dumnezeii"
carora li se inchina intelectualii, de la Gibraltar si pina la
muntii Urali. Europa traieste inca in epoca "ideologica". Ea
analizeaza totul, se autoanalizeaza si, in cuvintele lui Octavian
Paler, "filosofeaza pe marginea oricarui fleac. Avem o mare
voluptate de a taia firul de par in patru."
Ca sa intelegem mai bine
specificul european, Paler ni-l defineste drept o "magie a
oglinzii": "Oglinda l-a ajutat pe om sa se intrebe cine e, ce rost
are pe lume, ce vrea, ce asteapta de la altii." Dupa parerea lui
Paler, America a inlocuit aproape total "Magia oglinzii cu magia
calculatorului." Ecranul calculatorului il stimuleaza pe american sa
fuga de sine: in joc sau in depozite interminabile de informatii. Pe
acest drum, civilizatia e capabile sa produca un rau cu urmari greu
de evaluat. Ea poate face atit de tiranica grija de "a avea" in cit
sa inabuse grija de "a fi". Il poate transforma pe om in maniac al
tehnologiei, punindu-i la dispozitie mijloace din ce in ce mai
sofsticate pentru a alerga mai repede - si mai comod - spre nicaieri.
II. Comfortul american.
Desfacut in partile lui
componente, comfortul american se compune din "pace" si
"prosperitate". Idealul acesta a facut ca toate preocuparile
"milioanelor de necajiti" veniti aici din cele patru colturi ale
lumii sa fie subordonate "dreptului la fericire". America este
singura tara din lume in care acest dreot este trecut in Constitutie"!
Iata iarasi citeva reflectii din
cartea lui octavian Paler: "Incontestabil, America avanseaza cu o
viteza pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovada ca laboratoarele
americane pregatesc premii Nobel in serie. Ea este, in acelasi timp,
plina de contradictii. A creat o industrie alimentara parca anume
pentru incurajarea obezitatii si o alta industrie pentru combaterea
obezitatii, in care moda "fara", adica "fara colesterol", "fara
grasimi, "fara multe calorii", a ajuns o adevarata obsesie. ... Daca
esti singur, poti conversa, folosindu-te de calculator, cu toata
lumea. La televiziune, se zimbeste chiar si atunci cind e prezentat
buletinul meteorologic, de parca "starea vremii" ar fi o marfa
careia i se face reclama, trebuie vinduta. De altfel nu e de mirare
ca "happy - end"-ul a cunoscut o cariera atit de infloritoare la
Hollywood. Americanul simte nevoia sa fie asigurat ca viata e
frumoasa si ca binele triumfa, pina la urma, asupra raului. Dupa
gustul american, "Hamlet", Anna Karenina" sau "Romeo si Julieta" ar
fi trebuit sa aiba alt final. ... Poate ca forta Americii sta intr-o
sinteza ciudata. Americanul, am notat undeva, e un barbar
supercivilizat. Are vitalitatea barbarului neobosit de istorie si
priceperea de a nu se pierde in subtilitati. El rezolva simplu
incurcaturile filosofiei in care se complace Europa. Ceea ce e util
e bun! Ceea ce e profitabil e si mai bun!"
Fie ca s-a oprit in loc, obosita
si naucita de istorie, fie ca se avinta nebuneste cu capul inainte
spre ... nicaieri, lumea de astazi, din Europa si din America, are
nevoie sa i se spuna ca exista si o treia cale spre progres: cea
oferita de Creatorul universului prin trimiterea in lumea noastra a
Fiului Sau, Isus Christos.
III. Caracterul crestin.
Cind "S-a dezbracat de sine" si a
luat trup de om, Dumnezeu a intrat in istorie casa stea de vorba cu
creatura instrainata si sa-i comunice, in limba ei rupta de
eternitate, care ii este destinul si care-i este datoria. Lucrarea
lui Dumnezeu prin Christos nu este oferta unei culturi universale si
nici darul unor cunostinte care sa ne inlesneasca drumul catre
comfortul personal. Dumnezeu ne chemama la "caracter". Problema Lui
numarul unu este cum sa ne scoata din starea de decadenta interioara
datorata "leprei pacatului" si cum sa ne "innoiasca" pentru a ne
ridica o stare corespunzatoare celor care locuiesc in "societatea
lui Dumnezeu".
Biblia ne spune ca "in Chistos
locuiesc toate comorile imtelepciunii si stiintei", dar El nu a
intemeiat acum doua mii de ani pe pamint o noua scoala de filosofie,
ci a inaugurat o noua "umanitate", nacuta din nou prin iertare si
prin transformarile lucrate de Duhul Sfint. Scriptura ni-L prezinta
pe Fiul lui Dumnezeu inmultind piinile si pestii, vindecind de
neputinte trupesti multimile, mergind pe ape, potolind calamitatile
naturale, si, in final, biruind chiar si moartea, dar toate acestea
nu-L fac precursorul unei era "super-tehnologice". Desi putea sa o
faca, Christos nu ne-a daruit nici "aerul conditionat, nici masina
cu abur sau cu explozie, nici energia atomica si nici leacul
universal impotriva tuturor epidemiilor ucigase. "Medicul cel bun" a
ales sa trateze un pacient mult mai important decit trupul nostru,
"sufletul nemuritor" plecat copil risipitor departe de casa Tatalui
si ajuns acum paznic la porcii tuturor decadentelor.
Privind din inaltimea
perspectivei vesnice pe care ne-o pune la dispozitie Biblia, ne dam
repede seama ca si Europa si America au ratacit calea. Intr-o
providentiala alegere a cuvintelor, Dumnezeu spune: "Voi prapadi
intelepciunea celor intelepti (cultura europeana) si voi nimici
priceperea celor priceputi" (comfortul progresului tehnologic
american) (Iov. 5:12-13; Is. 29:14; Ier. 8:9).
Apostolul Pavel intreaba retoric:
"Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul
veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii
acesteia? Caci intrucit lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe
Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a agasit cu cale sa
mintuiasca pe cei credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii"
(Rom. 1:19-21). Crucea despre care este vorba aici este un
instrument de executie. In opinia lui Dumnezeu, omenirea nu poate fi
nici reformata prin cultura si nici revolutionalizata prin progres
tehnologic. Greseala vinovatiei lui Adam trebuie platita prin
pedeapsa cu moartea ("In clipa cind vei minca din el (pomul oprit)
vei muri ").
Dumnezeu si-a trimis propriul Sau
Fiu sa moara pentru ispasirea acestei vinovatii. De doua mii de ani,
Isus Christos ii asteapta pe cei care cred in jetfa Lui sa vina la
El si sa fie facuti "o faptura noua" : "Caci daca este cineva in
Christos este o faptura ("ctisis" = creatie) noua. Cele vechi s-au
dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi" (2 Cor. 5:17). Cum se
poate schima caracterul cuiva?
Filosofii lumii au spus ca
aceasta se va face fie atunci cind oamenii vor fi "iluminati" de
cunostiintele civilizatiei, fie atunci cind vor fi scosi din panica
animalica a celor sortiti sa traiasca in lipsuri si saracie. Nici
comunismul ateu si nici materialismul capitalist supraabundent nu au
reusit insa schimbarea caracterului uman. Europa geme sugrumata de
cele doua vicii mortale ale ei: imoralitatea si ... ideile. America
alearga ametitor spre o prabusire personale, familiala si sociala.
tara cu cel mai inalt nivel de viata consuma mai multe calmante si
euforizante decit tot restul populatiei pamintului. In confuzia
contemporana, glasul limpede l Scripturii ne propune un proces in
doua etape: o transformare prin influentare si prin imprimare.
A. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul
Sau in lume ca sa vedem in El un ideal si un posibil portret al
devenirii noastre eterne. Am fost creati "dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu" si nu ne vom implini decit atunci cind vom
redeveni "asemenea Lui". Christos S-a intrupat ca noi sa-L putem
vedea iarasi pe Creatorul nostru: "Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut
pe Tatal", "Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea
dumnezeirii", "El este chipul Dumnezeului celui nevazut".
Inconstienta, omenirea este mereu atrasa si fascinata de
perfectiunea acestuio Fiu de Dumnezeu care a trait printre noi acum
doua mii de ani. Cele mai mari si mai desavirsite opere de arta sunt
izvorite din admiratia noastra totala fata de perfectiunea Lui
nemaintilnita.
B. Admiratia noastra fata de
Isus Christos ne lasa insa inca neputinciosi si falimentari in
stradaniile noastre. Din pricina aceasta, Dumnezeu a hotarit sa
ne rezolve problema prin trimiterea Duhului sfint, pe care-L da
Dumnezeu "tuturor celor ce cred". Apostolul Pavel ne descrie
schimbarea produsa de Duhul lui Dumnezeu in inimile noastre in
scrisoarea sa catre crestinii din Galatia: "Roada Duhului,
dimpotriva, este :dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare,
bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea
poftelor. Cei ce sunt ai lui Christos si-au rastignit firea
paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei" (Gal. 6:16-26).
Nu ne putem schimba singuri.
Suntem facuti de Dumnezeu si putem fi recuperati decit prin
stradaniile Lui pline de dragoste. Europa si America vor continua sa
se zvircoleasca in interminabile crize, nu pentru ca n-ar avea
"cultura" sau "comfort", ci pentru ca oamenilor le lipseste "continutul
de caracter" necesar pentru fericire.
Incheiere:
Oricine poate verifica
valabilitatea celor spuse mai sus. Dati-mi raspuns la aceste citeva
'ntrebari:
- Pe cine l-ati vota ca
presedinte al tarii: un om "cult", unul "foarte bogat sau unul "de
caracter"?
- Pe cine l;-ati vrea ca sot,
sotie, ginere,nora, etc.: unul Mcult", bogat, sau "de caracter"?
Cui i-ati incredinta spre pastrare banii: unuia "cult", unia "bogat"
sau unui care are "caracter"?
Ce este deci de facut? In fiecare
generatie, Dumnezeu are nevoie de oameni in care sa traiasca
Christos. Ei sunt cei chemati sa-i influenteze pe cei din jur prin
viata lor si prin cuvintele lor. Cea mai inalta chemare posibila,
cel mai desavirsit destin, cea mai necesara misiune sociala a
timpului este sa te lasi folosit de Dumnezeu pentru o buna marturie
crestina!
Exista o mare rasplata pentru cei
ce reusesc sa faca aceasta: "Cei intelepti vor straluci ca lumina
cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor
straluci ca stelele in veac si in veci de veci" (Daniel 12:3).
Iata citeva maxime si cugetari
despre importanta si valoarea caracterului:
 |
Nu exista inlocuitor
pentru caracter. Poti cumpara cunostinte, dar caracterul nu
se gaseste de vinzare.
|
 |
Spunemi la ce fel de
glume rizi, ca sa-ti spun cine esti.
|
 |
Caracterul este ceea ce
esti tu pe intuneric.
|
 |
Singura persoana din lume
care-ti poate ruina caracterul esti tu insuti.
|
 |
Ii admiram pe oamenii de
geniu, ii invidiem pe oamenii bogati, ne temem de oamenii
aflati la putere, dar de increzut, nu ne incredem decit in
oamenii de caracter.
|
 |
Ce faci cind n-ai nimic
de facut spune iti da pe fata caracterul.
|
 |
La jocuri, caracterul se
vede cel mai bine din felul in care sti sa pierzi.
|
 |
Reputatie este ce avem la
sosire, caracter este ce suntem la plecare.
|
 |
Caracterul unui om este
ca si gardul de scinduri: nu poate fi facut sa stea mai bine
in picioare daca-l dai cu vopsea".
|
 |
Caracter este ceea ce ai
face daca ai fi sigur ca nimeni nu va afla vreodata.
|
 |
Slava lumii trece,
popularitatea este doar un accident, bogatiile prind aripi,
cei ce ne cinta osanale astazi, ne vor blestema miine;
singurul lucru cu adevarat durabil este caracterul!
|
 |
Reputatia este pentru o
vreme, caracterul pentru eternitate.
|
 |
In clipa mortii lasam in
urma tot ce avem, dar luam cu noi tot ceea ce suntem.
|
 |
Daca vrei sa cunosti
caracterul cuiva, uita-te la felul in care-i trateaza pe cei
de la care nu poate cistica nimic.
|
 |
Reputatia este ceea ce
cred oamenii despre noi; caracterul este ceea ce ne vede
Dumnezeu ca suntem.
|
 |
Dumnezeu este mult mai
interesat in caracterul nostru decit in confortul nostru. El
are ca scop nu sa ne intareasca in trup, ci sa ne
desavirseasca in spirit.
|
 |
Caracterul este ceea ce
pierdem ori de cite ori sacrificam un ideal inalt pe
altarele popularitatii si profitului.
|
 |
Nu inseamna de loc ca-i
ajuti pe oameni daca incerci sa faci intotdeauna pentru ei
ceea ce ar putea face si ei insisi.
|
 |
Un crestin nu este unul
care cauta iertarea si bunavointa lui Dumnezeu, ci unul care
le-a gasit deja.
|
 |
Judeca pe cineva dupa
reputatia dusmanilor sai.
|
 |
Un crestin trebuie sa fie
o persoana care sa faca mai usor pentru altii sa creada in
Dumnezeu. |
 |
Adevaratii crestini care
influenteaza lumea sunt aceia care nu se lasa influentati de
ea. |
 |
Nu ceea ce facem noi este
important, ci ceea ce Dumnezeul atotputernic alege sa faca
prin intermediul nostru. Dumnezeu nu are nevoie de succesele
noastre, ci ne vrea pe noi insine. El nu asteapta
infaptuirile noastre, ci ascultarea noastra deplina.
|
 |
Ce suntem, este darul lui
Dumnezeu pentru noi; ce devenim, este darul nostru pentru
Dumnezeu. |
 |
Poti judeca dimensiunile
unui om prin marimea problemelor pe care le abordeaza.
Aproape intotdeauna, oamenii se apuca instinctiv sa rezolve
ceva pe masura lor, lasindu-le pe celelalte in seama unora
mai mari sau mai mici ca ei insisi.
|
 |
Ca sa
vezi cit de mare este un om, masoara-i inaltimea
idealurilor, adincimea convingerilor, largimea vederilor si
lungimea rabdarii. |