Biblia – ce poate să-mi faca mie o carte scrisă acum 2000 de ani, care nu mai are nici un fel de relevanţă…. eu omul modern, bulgăre de spirit liber gânditor al secolului XXI, ce să-mi facă mie Biblia asta ?

Mi-a apărut Cristos în vis. Am simţit o senzaţie fantastică, de pace, de bucurie, de linişte, m-am simţit de o altă esenţă în acest vis.

Am realizat că diavolul există. Nu credeam în diavol. Diavolul mi se părea o chestie ghiduşă, de râs. Poţi să îţi baţi joc de diavol, dar atunci îţi asumi riscul de a-l supăra.

Umblam prin complexul studenţesc purtând tricouri cu Marilyn Manson. Şi să decad aşa într-o spiritualitate de… coteţ, să o spun aşa puţin mai dur… era surprinzător.

Dumnezeu mi-a dat darul de a avea acest muşchi foarte periculos, şi pe care nu l-a putut îmblânzi nimeni – limba. Eu aveam o limbă foarte “ascuţită”, cu care de multe ori îmi băteam joc de creştini, dar cu care am ajuns acum să apăr creştinismul.

Emil Cioran spune la un moment dat: ”Doamne, fă ceva până nu-ţi trântesc oasele mele în cap.”

Dacă un ortodox, care crede sincer în Dumnezeu, vine şi-mi spune: ‘Domnule, tu te-ai lepădat de credinţă’, eu spun aşa: ‘Sunt mai ortodox acum, şi cunosc acum mai multe despre ortodoxie’“.

Profesorul de religie le spune că suntem creaţi de Dumnezeu, dar peste 10 minute, dupa pauză, urmează biologia unde li se spune că am evoluat din maimuţă.

Îmi doream să devin cât mai bogat, să mă aprecieze cât mai mulţi oameni.

De frustrat ce eram ascultam Marliyn Manson – este un solist satanist, care a scos albume ca “Antichrist superstar” sau “Mechanical animal”. Toate aceste otrăvuri spirituale care se interpuneau între mine şi relaţia mea cu Dumnezeu, s-au acumulat imens în mine.

De multe ori eram supărat pe lumea asta imperfecta şi ziceam: “Doamne e creaţia Ta, asumăţi-o, fă-o mai bună, dacă Tu eşti aşa meseriaş cum te revelezi în Biblie, fă-o mai bună, de ce nu o faci mai bună?”

În timp ce muream, în acel vis, am simţit cum iese viaţa din mine. Dar nu vă pot spune apoi ce extraordinară a fost ridicarea, ridicarea la Lumina, atragerea în sus – pluteam în sus înspre ceva.

Ciprian Baciu este student în anul IV la Ştiinţe Economice, la Universitatea de Vest din Timişoara. Până de curând a fost lider al studenţilor din Universitatea de Vest din Timişoara. Cum a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat?

Ciprian Baciu:
Întoarcerea mea la Dumnezeu a venit pe fondul unei credinţe oarecare în Dumnezeu. În viaţa mea am avut doar 5 minute de ateism – imediat dupa ce am înţeles ideea lui Darwin cu selecţia naturală. Dar după aceea mi-am dat seama din nou că nu-mi pot explica cum am apărut pe lumea asta şi din ce am apărut.
Big Bang-ul este o chestiune invalidată logic până acum, iar ştiinţa nu poate explica cum au apărut lucrurile din nimic. Aşa că am revenit la a crede în Dumnezeu.

Reporter:
Ce m-a convins pe mine personal cel mai mult împotriva evoluţionismului lui Darwin este următorul aspect: cărămida de bază a Teoriei evoluţiei este mutaţia genetică. Dar mutaţiile genetice sunt distructive în proporţie de 99%, şi doar 1% sunt constructive. Este ca şi cum am merge 99 de paşi înapoi şi unul înainte, ceea ce este ilogic, nu poate duce la progres, la evoluţie.
Sau cine s-ar da pe mâna unui chirurg care taie greşit de 99 de ori şi doar o dată taie unde trebuie. Sau pe mâna unui şofer care se loveşte de 99 de stâlpi sau camioane şi doar o dată conduce pe drumul corect.

Ciprian Baciu:
Eu am crezut în Dumnezeul creştin până la vârsta de 13 ani. Bunica din partea mamei mi-a insuflat acest spirit – mă rugam, am fost la spovedanie, ţineam post, credeam sincer.
În clasa a 7-a am citit vieţile sfinţilor, chiar voiam să mă fac preot. Mi-au picat în mână şi o serie de cărţi din seria “Oastea Domnului”, poezii de Traian Dorz şi pilde de Iosif Trifa. Apoi mă uitam la televizor la “Cartea Cărţilor” şi credeam sincer şi puternic în Dumnezeu.
Dar, deoarece la şcoală ne învăţau cum am evoluat din maimuţă, ne explicau evoluţionismul, erele geologice, dinozauri, fosile, pe la 13 ani educaţia atee a început să sape în fundamentul meu religios, şi mi-am pierdut credinţa.

Reporter:
Din nenorocire pentru generaţia de astăzi, această educaţie atee mai funcţionează chiar şi la această oră în România – o ţară declarată preponderent creştină.

Ciprian Baciu:
Şi, din păcate, orele de religie sunt incapabile să contrabalanseze educaţia atee. Se menţin formele. Nu ar trebui ore de religie ci ore de apărare raţională a creştinismului pentru că creştinismul continuă să fie prezentat în şcoală ca o afacere iraţională, iar copiii îşi pierd interesul pentru Dumnezeu în primul rând datorită acestui fapt – că este prezentat ca o afacere iraţională.
Sunt învăţaţi că a crede în Adam şi Eva este ca şi cum ai crede în Moş Crăciun. Eu aşa mi-am pierdut credinţa, pentru că eu sunt un om care am fost tot timpul raţional şi L-am abordat raţional pe Dumnezeu.
Tot timpul am încercat să desţelenesc acest mare mister al divinităţii şi al creaţiei în mod raţional. Am abordat problema pe căi istorice, pe căi religioase, am început să citesc Eliade, am citit dogmatica, am citit filosofia, am studiat mult.

Reporter:
Din fericire ai fost unul care ai căutat, care ai făcut eforturi în această direcţie, spre deosebire de mulţi copii care rămân în confuzie la şcoală. Profesorul de religie le spune că suntem creaţi de Dumnezeu, dar peste 10 minute, dupa pauză, urmează biologia unde li se spune că am evoluat din maimuţă.

Ciprian Baciu:
M-a răsturnat complet o carte a lui Erich von Daniken, care vorbea despre misterele egiptene, despre Insula Paştelui, Atlantida, extratereştri, după care am intrat pe mâna unui scriitor destul de celebru la noi – Pavel Coruţ. Am citit vreo 20 de cărţi din seria Ortogonul.

Reporter:
Din nefericire celebru, din nefericire pentru sufletul multor creştini.

Ciprian Baciu:
Pavel Coruţ este o provocare şi eu cred că de multe ori astfel de oameni sunt o provocare şi mai trezesc uneori biserica. Am citit câteva sondaje făcute în Europa Occidentală, care urmăreau să afle câţi oameni mai cred în Biblie, în rai, în istoricitatea lui Cristos. Au fost oameni care s-au declarat creştini, dar la bază aveau un întreg eşafodaj de erezii groaznice, care numai credinţă creştină nu se putea numi.
Am continuat clasa a 8-a cu Coruţ, apoi, la liceu, a venit filosofia. Platon, Aristotel, Heidegger m-au surprins. Aveam momente în care credeam că Dumnezeu este bun şi drept, şi că are ceva pentru mine. Alteori aveam momente în care eram pur şi simplu indiferent, dar de multe ori credeam că Dumnezeu este un personaj rău.
În acest context, în clasa a 12-a am încăput pe mâna lui Friedrich Nietzsche.

Reporter:
Era de aşteptat – unul dintre profeţii postmodernismului.

Ciprian Baciu:
Anticipatorul postmodernismului. El postulează moartea lui Dumnezeu: “Dumnezeu a murit”. În mod paradoxal, şi Nietzsche credea în ceva – credea în ”Eterna reîntoarcere”, lucru care m-a frapat.
Cărţi ca “Antichristul”, “Omenesc spre omenesc”, “Aşa grăit-a Zarathustra”, chiar m-au adus pe nişte poziţii anticreştine şi ironice faţă de creştini. Apoi Umberto Eco cu “Numele trandafirului” – acea sinistră abaţie catolică medievală, cu acel călugăr catolic care mănâncă cartea otravită a lui Aristotel tocmai pentru ca să nu râdă oamenii de nimic. Era sinistră şi m-a îndepartat de Dumnezeu, de Dumnezeul creştin.
Aşadar, credeam într-un Dumnezeu indiferent, impersonal, singur, măreţ, imens, incredibil, grozav pentru ce a reuşit să creeze. N-aveam nici un pic de reper în a mă apropia de El, nu credeam în nimic. Mă consideram un bulgăre ganditor de zăpadă, o avalanşă de idei şi de gânduri.
În acest context am început Facultatea la Timişoara şi-mi doream să devin cât mai bogat, să mă aprecieze cât mai mulţi oameni. M-am înscris la ISE din raţiuni pecuniare – să învăţ să fac bani. La sfârşitul anului 3, prietena mea, care a avut o “criză” din aceasta religioasă şi s-a îndreptat înspre baptism, m-a anunţat că s-a pocăit. Eu, spirit liber cum eram, i-am spus: “Din partea mea poţi să devii şi budistă, numai să nu ne afecteze relaţia”.
Între timp, relaţia nu avea cum să nu fie afectată. Erau mereu tensiuni. Am reuşit să mă cert şi cu tatăl meu -persoană la care ţin enorm de mult.
În această situaţie îmi venea să-mi iau câmpii. În anul 4 de facultate, în 9 octombrie 2003, i-am zis prietenei mele că eu L-am primit pe Cristos în inima mea, Îl percep, cunosc filosofia creştină, Sf. Augustin, teologie, dar nu aveam acea apropiere personală, acea relaţie personală cu Dumnezeu. Nu aveam credinţa. Percepeam lucrurile ca un deliciu intelectual – este fantastic creştinismul – dar n-aveam credinţa.
De frustrat ce eram, ascultam Marliyn Manson – este un solist satanist, care a scos albume ca “Antichrist superstar” sau “Mechanical animal”. Toate aceste otrăvuri spirituale care se interpuneau între mine şi relaţia mea cu Dumnezeu, s-au acumulat imens în mine.

Reporter:
Crezi că cine asculta Manson, ascultă din cauza frustrării ?

Ciprian Baciu:
Foarte mulţi din cauza frustrării! Şi eu ascultam de supărat ce eram. De multe ori eram supărat pe lumea asta imperfectă şi ziceam: “Doamne, e creaţia Ta, asumăţi-o, fă-o mai bună. Dacă Tu eşti aşa meseriaş cum te revelezi în Biblie, fă-o mai bună, de ce nu o faci mai bună?”
Inclusiv războaiele religioase şi terorismul din lume m-au îndepărtat de Dumnezeu. Ziceam: “Doamne, dar de ce laşi ca aceste lucruri să se întâmple, dacă spui că lumea ta este aşa de meseriaşă?”
Făceam o greşeală pe care foarte mulţi o fac, şi anume: confundam artistul cu tabloul. Un tablou trebuie lăsat să ajungă perfect. Până n-a fost terminat tabloul, nu putem să-l acuzăm pe artist de nimic. În faza în care el doar proiectează, trage nişte linii, nu-l putem acuza, ori tabloul acesta este imperfect în momentul de faţă şi tabloul acesta nu este Dumnezeu, cum apare de multe ori capcana panteistă.

Reporter:
În plus, dacă mai vine un duşman, care bagă un cuţit în tablou şi îl sparge în bucăţi, atunci nu poţi să-l acuzi pe artist. Dumnezeu a făcut lumea bine, dar a intervenit diavolul, şi Dumnezeu le-a dat libertate oamenilor să aleagă: cu El sau cu diavolul. Oamenii au ales diavolul, au ales întunericul.

Ciprian Baciu:
Eram supărat pe Dumnezeu. Mă certam cu Dumnezeu. Dar, culmea, mă consideram mântuit. Consideram că sunt prea “meseriaş” ca Dumnezeu să mă lepede ca pe o măsea stricată.
Am căutat tot timpul sincer să gasesc adevărul, să-L găsesc pe Dumnezeu. Dar raţiunea şi acest imens bagaj de otrăvuri spirituale nu-mi dădeau voie.
În 9 octombrie 2003, seara, am zis aşa: “Nu cred în Biblie, mi se pare o istorie a poporului evreu şi încearcă să subjuge lumea. Nu cred nici în Pavel Coruţ cu fantasmele lui. Dar, am zis, hai să vad ce poate să-mi facă mie Biblia, ce poate să-mi facă mie o carte scrisă cu peste 2000 de ani în urmă, care nu mai are nici un fel de importanţă… eu omul modern, bulgăre de spirit liber gânditor al secolului XXI – ce să-mi facă mie Biblia asta?”

Reporter:
În 9 octombrie 2003, într-o lume a Internetului şi a supervitezei….

Ciprian Baciu:
…deschid cartea şi găsesc textul din Filipeni 4:6,7 : “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus”
M-am rugat pe întuneric zicând: “Doamne, dacă Tu eşti aşa cum spun creştinii, eu ştiu că tu exişti, nu ştiu în ce fel exişti, dar dacă Tu exişti, trimite-mi Doamne un semn.”
Am adormit la ora 2 noaptea. La 5 şi jumătate mă trezeam după un vis incredibil, un vis în care m-am sinucis pentru a scăpa de robia diavolului – era unica mea soluţie în acel vis. Diavolul îmi apăruse ca un vierme în nara stângă.
Am simţit cum mor, voiam să mor cât mai repede, voiam să cad să mi se rupă gâtul, să nu mai simt nimic, pur şi simplu să mor pentru a scăpa de diavol.
Am simţit cum se scurge viaţa din mine, cum nu mai simt nimic şi m-am trezit în vis, m-am trezit ridicat la viaţă, m-am trezit atras în sus ca de un abur magnetic, şi L-am simţit pe Cristos.
Mi-a apărut Cristos în vis. Am simţit o senzaţie fantastică, de pace, de bucurie, de linişte, m-am simţit de o altă esenţă în acel vis.
Sigur că o să fie tot timpul oameni care vor zice că am fost obsedat de ideile mele, că sunt probabilităţi, îmi vor face teoria visurilor, etc. Mie mi-a fost suficient.

Reporter:
Ce-ai înţeles tu din acel vis? Dincolo de faptul că ţi s-a revelat Cel Prea Înalt, celor care ar putea să vină cu contraargumente, poţi să le dai tot un text din Biblie? Bineînţeles, dacă acceptă autoritatea Bibliei în care scrie: ”Bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii”.

Ciprian Baciu:
Una dintre cele mai puternice reacţii pe care am avut-o în vis, a fost când am realizat că diavolul există. Nu credeam în diavol. Diavolul mi se părea o chestie de asta ghiduşă, de râs. Poţi să îţi baţi joc de diavol, dar atunci îţi asumi riscul de a-l supăra. Şi când îl superi, diavolul este cel mai bun teolog dintre toţi. Aşa îl tratam eu pe diavol.

Reporter:
Este că şi cum te-ai juca cu o bilă de uraniu radioactiv. Uraniul radioactiv îţi provoacă cancer – sigur mori. Iar tu te joci cu bila, zici că e doar un metal oarecare.

Ciprian Baciu:
Exact! Atunci în vis, văzându-mi acel vierme în nara mea – era un vierme care dădea spasmodic din nişte picioruşe scheletice – am zis: “Ce-i cu viermele ăsta în mine?” Cineva mi-a răspuns: “Viermele ăsta e foarte vechi şi este de foarte mult timp în tine. Tu îl credeai mort dar nu e mort, şi ţi-a acaparat toate gândurile.”
Atunci m-a prins o senzaţie de disperare incredibilă. Viermele ăsta m-a acaparat pe mine, mi-a acaparat gândurile, faptele, acţiunile mele, ce să fac să scap de el ? Cineva mi-a spus: “Nu se mai poate să scapi de el, nu se poate extirpa pentru că ţi-a prins inima.”

Reporter:
La fel spune şi Traian Dorz – în perioadele în care a fost în închisoare, atunci când era bătut şi schingiuit, se gândea: “Nu omul acesta îmi face rău, ci dracul din spatele lui. Dracul care l-a acaparat.” Exact aceaşi senzaţie ai trăit-o şi tu.

Ciprian Baciu:
Exact! O senzaţie incredibilă în care m-am surprins că nu mai pot să scap şi am luat decizia în acel vis de a mă arunca în gol.
Voiam să mor cât mai repede, speriat de a-l avea pe diavolul în mine, de a avea acel vierme în mine. În timp ce muream în acel vis, am simţit cum iese viaţa din mine.
Dar nu vă pot spune apoi ce extraordinară a fost ridicarea, ridicarea la Lumină, atragerea în sus – pluteam în sus înspre ceva. Am trecut de o poartă şi mi-a apărut Cristos în nişte veşminte de un alb incredibil. Nu i-am văzut faţa, dar am realizat că Dumnezeul de care m-am îndepărtat, Dumnezeul pe care Îl credeam o farsă penibilă, de fapt există şi este viu.

Reporter:
A fost o schimbare frumoasă a vieţii tale, o lucrare a Duhului Sfânt în inima, în sufletul şi în mintea ta.

Ciprian Baciu:
A trebuit, sigur, să trec printr-o droaie de probleme personale. Am avut prieteni care mă ştiau mare filosof. Umblam prin complexul studenţesc purtând tricouri cu Marilyn Manson, iar acum, să decad aşa într-o spiritualitate de…”coteţ”, spus puţin mai dur… era surprinzător pentru toţi.
Există şi oameni care efectiv nu vor să asculte mesajul Evangheliei. Am întâlnit o asemenea persoană, cu care voiam să discut deschis, ştiindu-l ca şi mine. “N-am ce să discut, nu vreau să discut, nu vreau să aud” mi-a spus.

Reporter:
Trebuia să te gândeşti că este diavolul din spatele lui, pentru că schimbarea unui om – metanoia – schimbarea minţii, o face doar Duhul Sfant prin puterea Lui, indiferent de argumente.
Poate convingi cu argumente pe cineva, dar durează exact 15 minute, până va cădea din nou. Dar atunci când Duhul Sfânt îi schimbă mintea, atunci o schimbă pentru totdeauna.

Ciprian Baciu:
Dumnezeu a creat lumea în şase zile, dar gândiţi-vă la lumea care va să vie – cum va fi lumea aceea? Noi vom judeca îngerii. Ori, pentru a fi în stare să suportăm atâta slavă trebuie să luptăm, iar toate aceste greutăţi trebuie să le înţelegem din această perspectivă.
Cea mai mare schimbare în viaţa mea, de la care pleacă toate, este sensul, rostul suferinţei.
Tot Nietzsche, care a lăsat multe chestiuni foarte inteligente – mie îmi pare rău de el că a rămas un om rătăcit până la capăt – dincolo de raportarea lui spirituală rătăcită, tot el spunea aşa: marea problemă a lumii, marea tragedie a lumii nu este suferinţa, ci este lipsa de sens a suferinţei.
Pe mine nu suferinţa mă scotea din sărite, ci lipsa de sens a acesteia, absurdul, angoasa postmodernă, iar Marliyn Manson îmi alimenta această frustrare. Ceea ce s-a schimbat fundamental în viaţa mea a fost sensul suferinţei. Acum, chiar dacă sufăr, am un sens pentru care sufăr.
De multe ori, eretic fiind, în momentele în care îmi mergea foarte bine, mă gândeam că oricum o să mor, oricum sunt o creaţie eşuată dacă mor. Oricum trăiesc degeaba. De ce să nu mă autodezintegrez acum, de ce să amân momentul, de ce să-l prelungesc, pentru că oricum nu se va mai întâmpla nimic. Diavolul mă ataca tot timpul, dar acum mă încred în Dumnezeu.

Reporter:
Ai trecut prin aceleaşi lupte ca şi personajul principal din “Demonii” lui Dostoievski: “Deoarece adevărata mea libertate este să-mi iau viaţa, când pot să-mi iau viaţa?”
Dar libertatea pe care ne-o dă Dumnezeu este însăşi viaţa, pentru că atunci când decid asupra unor lucruri care nu îmi aparţin – cum ar fi viaţa – în primul rând sunt hoţ, şi în al doilea rând şansele să decid greşit sunt foarte mari.
De ce crezi că la această oră lumea nu este bună? O lume pe care Dumnezeu a proiectat-o să fie bună.

Ciprian Baciu:
Ştim despre Dumnezeu că este omniscient. Preştiinţa lui nu predetermină, dar în momentul în care El a creat aceasta lume, El a ştiut inclusiv căderea lui Adam, inclusiv întoarcerea mea, inclusiv Adolf Hitler, inclusiv destinul tragic al poporului evreu, le-a înţeles pe toate. Inclusiv crucificarea Lui.
Gândiţi-vă ce imens act dezinteresat şi responsabil a fost acesta, al creaţiei: ca un artist care vrând să picteze un tablou unde să apară culoarea roşie ca sângele, s-a înţepat pe sine, s-a sfârtecat, şi-a tăiat venele ca să pună acel sânge în tabloul lui. O mai mare responsabilitate pentru creaţie, ca aceasta a Creatorului nostru nu există.
În acest moment, lumea aceasta este nefinalizată. Nu este realizată din punct de vedere istoric, tabloul încă nu este terminat, dar ştim că va fi un tablou fantastic, pentru că puţini sunt artiştii care sunt dispuşi să se sfârtece, să rupă carne din carnea lor, sânge din sângele lor, pentru a pune pe un tablou, pentru a pune într-o creaţie, pentru ca această creaţie să fie într-adevăr pe măsura Creatorului.

Reporter:
Să-şi dea copilul să moară…

Ciprian Baciu:
Să se dea pe Sine, pentru că în definitiv – sigur este copilul – dar în esenţă este Dumnezeu.
Spunea cineva că acel moment de pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?”, înseamnă distanţa infinită între Dumnezeu şi Dumnezeu.
Din această cauză nu trebuie confundat tabloul cu Creatorul. Lumea, oamenii sunt un tablou neterminat, pervertit de vrăjmaş, dar un tablou care va fi terminat, oricât s-ar chinui vrăjmaşul să-l distrugă sau să-l spurce. A reuşit să-l spurce temporar, dar Dumnezeu lucrează. Şi mai mult decat atât, Dumnezeu lucrează prin noi. Trebuie să privim acest lucru, şi să ne asumam acest lucru.

Reporter:
Suntem agenţi secreţi ai lui Dumnezeu. Suntem agenţii unei lumi care se schimbă, agenţi secreţi dar care lucrăm neacoperiţi, lucrăm la vedere. De fapt creştinismul este singura religie în care Dumnezeu moare pentru creatura lui.
Mai târziu, după răstignirea lui Cristos, după moartea şi învierea Domnului Isus Cristos, când creştinismul a început să crească fantastic, au mai fost câteva religii care au adoptat această idee – a morţii zeului lor pentru oameni – dar în creştinism a murit Însuşi Domnul Isus Cristos.

Ciprian Baciu:
De multe ori eram răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi ca mine sunt mulţi alţii, începând cu Cioran, care spune la un moment dat: ”Doamne, mai fă ceva până nu-ţi trântesc oasele mele în cap.”
Nu sunt genul de om care îşi lasă creierii la intrare, şi nici nu este recomandat să-ţi laşi creierii la intrare, trebuie să-ţi argumentezi şi faptic dar şi verbal poziţia.
Era această răzvrătire faţă de suferinţă: “Sigur Doamne, înţeleg liberul arbitru al lui Augustin, înţeleg teologia raţională a lui Toma D’Aquino, cunoaşterea catafatică, atafatică, raţională, neraţională, extazul mistic ortodox, le înţeleg, dar nu înţeleg suferinţa, Doamne! Dacă ai vrut să nu ne creezi roboţi, nu se putea totuşi să nu suferim ?”
Dacă vrem să îi reproşăm lui Dumnezeu suferinţa, ceea ce-L absolvă de orice reproş este faptul că El Însuşi suferă cu noi.
Dumnezeu nu este un creator care zice: “Suferiţi, pentru că v-am pregătit nişte chestiuni imense, dar trebuie să suferiţi pentru ele. Pe Mine nu mă intereseaza că voi sunteţi în suferinţă, gata de moarte. Eu sunt pe malul râului, şi, sigur, fiind Creator, eu îmi permit să stau deoparte.“ NU ! Dumnezeu coboară acolo. Dumnezeu simte ceea ce înseamnă să fi în mijlocul râului gata de a te îneca şi de a te duce la fund, în mrejele diavolului.
Dumnezeu te asistă în suferinţă şi suferă împreună cu tine. O mai mare dăruire în suferinţă – a Creatorului alături de creatura Sa – ca şi în creştinism, nu găseşti în nici o altă religie a lumii.
De multe ori când sunt frustrat, când sunt supărat, când îmi doresc ceva şi nu se întâmplă, când vreau să mă îngrijorez spun aşa: “Doamne, stiu că Tu mă asişti în suferinţa mea, ştiu că Tu mă înţelegi în suferinţa mea pentru că Tu suferi împreună cu mine, pentru că Tu ai suferit împreună cu mine.”

Reporter:
Mântuitorul ne face o promisiune fantastică: “Eu şi Tatăl vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” Sunt cuvinte de o putere inimaginabilă, ceva extraordinar.
Aici, în pribegia noastră prin bucla deşertăciunii, să putem merge de mână cu Dumnezeu, iar uneori, în locurile cele mai dure şi mai grele, să fim luaţi în braţe, chiar dacă nu ne dăm seama, şi chiar dacă avem impresia că am rămas singuri.

România este pe primul loc la avorturi în Europa şi al doilea în lume, după Vietnam. La consumul de alcool pe cap de locuitor, suntem pe al doilea loc, după ruşi, bineînţeles. Interesant, de curând, suntem pe al doilea loc în Europa, după Germania, la accesarea site-urilor pornografice, cu un număr destul de mic totuşi de persoane care au acces la Internet. Dar chiar şi în această situaţie, Dumnezeu este Cel care caută oameni cu inima deschisă pentru El.
Ciprian s-a întors printr-un miracol. Dumnezeu i s-a descoperit, i s-a revelat oarecum la fel ca şi lui Pavel. A fost o întoarcere nu doar raţională, ci o întoarcere lucrată de Duhul Sfânt în inima Lui, în sentimentele dar şi în mintea lui.
Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ţara aceasta şi fie ca El să dea înţelepciune şi să lase din plin Duhul Lui Cel Sfânt peste toţi românii. Nimic fără Dumnezeu !

Rezumat – DOCUMENTAR DESPRE AVORT
(Intregul Documentar are 5 episoade si poate fi solicitat gratis)

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara.
Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei – Romania.

Reporter:
- Ce nume i-ai da copilului tau, primului tau copil, pe care l-ai avortat?

Doamna I.S.:
- M-am gandit de nenumarate ori,.…, aici mi-ai atins un punct, cum sa zic, un domeniu in care nu sunt pe deplin vindecata…
Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat…
Ma gandesc la copiii mei cu durere…
si ma intreb oare ei daca ne-am intalni acum ce mi-ar spune,
oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut – pentru faptul ca
pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia, nu stiu,
pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara,
iar pe celalalt sa-l aspire…
cat de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta…
si sufleteste faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un…intr-un mod atat de barbar,
si durerea fizica pe care au simtit-o…
desi m-am iertat pe mine si stiu ca Dumnezeu m-a iertat,
NU pot sa uit ce dureri am pricinuit…
iar de numele lor la fel, nu pot sa vorbesc – si asta mi-e greu.
Daca as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste… ca la cineva…oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar,
asa cum spun acum T…, I…, M… si D…, as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei,
dar nu pot…

……………………………………………………………..

…la un moment dat am simtit nevoia sa ma duc la baie si…
am simtit senzatia de screamat si…
m-am trezit efectiv ca…
a iesit copilul…
Deci, a fost cumplit…
chiar daca ma simt iertata si eliberata de cosmarul asta,
imaginea asta n-am sa pot s-o uit niciodata.
Nu mi-a venit sa cred ca este adevarat ceea ce vad – ERA CU COPIL.
Un copil cu tot ceea ce avea nevoie:
maini, picioruse, cap, ochi, nas, gura, totul era acolo, si…
in balansul lui, cum era atarnat de ombilic, cu capul in jos si mainile si le-a ridicat totusi,
deci fiind cu capul in jos a…
a putut sa-si duca mainile la ochisori,
ca si cand ar fi plans,
ca si cand ar fi vrut sa-si stearga lacrimile sau sa-si acopere ochii,
sa nu vada ce-l asteapta…

………………

Sentimentul meu atunci a fost ca-mi vine sa-l iau in mainile mele, sa-l…
sa-l pun la loc si sa…
sa las sa continue viata…
am…am urlat cu disperare,
am fost …nu va pot spune, ca int-un cosmar,
AM TRAIT UN COSMAR.

Rep.:

In secolul XX, peste 273.000.000 de oameni au murit datorita avortului. Numarul acestor copii avortati depaseste de cateva ori numarul persoanelor ucise in cele 2 razboaie mondiale.
Am stat de vorba cu d-l Prof. Dr. Ioan Munteanu, membru al Academiei de stiinte Medicale din Romania, directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Bega”, despre tehnica si procedeele de realizare a avortului.

Prof. Dr. Ioan Munteanu:

Sunt mai multe procedee, se realizeaza prin 2 in special: prin aspiratie, adica uterul este deschis printr-o tehnica mecanica, in interiorul uterului se introduce o tija a unui aspirator de constructie speciala pentru avort si se face aspiratia embrionului, placentei, etc.
Aceasta tehnica consideram noi si nu numai noi, este cea mai putin agresiva, adica lasa cele mai putine sechele.
Cealalta varianta – a chiuretajului – deci tot deschiderea cavitatii uterine si extragerea embrionului prin chiuretaj, este o tehnica mult mai dura, abraziva, si care este cam abandonata acum.
in afara de aceste tehnici mecanice, profesorul Boilleau a descoperit o substanta care se cheama RU 486, o substanta antiprogesteronica, care opreste dezvoltarea sarcinii la orice varsta ar fi.
in afara de aceasta substanta as mai aminti prostaglandinele, substante care produc contractia uterina si s-a ajuns, la noi mai putin, dar in alte parti, ca sa foloseasca acest preparat RU 486, deci se opreste evolutia sarcinii, se introduce prostaglandina si se face evacuarea continutului uterin.
Deci, practic, este o rezolvare a avortului medicamentoasa, si se pare ca acesta este viitorul avortului.
Dar, eu cred ca cel mai etic ar fi ca sa nu se ajunga la aceasta
STRIVIRE A UNEI VIETI, LA AVORT.

Drd. Beniamin Faragau:

Sunt indiscutabil mai putine femei, mult mai putine mame care ar infige cu propria lor mana pumnalul in inima copiilor lor,
sau care ar privi cu nepasare pe altii facand lucrul acesta, indiferent cat timp ar avea sau ce varsta ar avea copilul respectiv,
decat cele care accepta sau cer ca medicul sa infiga tubul unui aspirator in craniul copilului din pantecele lor, pentru a-i absorbi creierul si pentru a-i imploda astfel cutia craniana, facand avortul mai putin dureros.
Dar oare care este diferenta intre o situatie sau alta?

Diferenta este desigur in felul in care gandim viata, in paradigma cu care operam.
“Orice filozofie isi gaseste exprimarea deplina abia in secolul urmator” afirma Dr.Noebel la o conferinta a educatorilor crestini din Romania.
in sistemul pe care si l-a alcatuit pentru a analiza cauza care a dus la uciderea a peste 273.000.000 de oameni in secolul XX, el a afirmat ca in spatele acestei crime, ar putea sa existe gandirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigismund Freud.
“Acesti 6 ganditori a continuat Dr.Noebel, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sangler, ultima dintre ei fiind o adolescenta.
Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor savarsite in secolul XX.
Dar adolescenta de altadata, a carei gandire a ajuns sa stea la baza planning-ului familial, adica la baza controlului nasterilor, este responsabila nu numai de mult mai multe omoruri decat cei 3 pusi laolalta, dar implicatiile gandirii ei continua sa secere mii si milioane de vieti, care inca nu au vazut lumina zilei, dupa ce primii 3 au iesit de mult de pe scena istoriei.”

in pagina Web, scoasa de Baptist for Life, se incearca raspunsul la intrebarea: cate avorturi se fac anual in lume?
Dupa datele furnizate de Allen Guttamcher Institute, aproximativ 22.000.000 de avorturi legale au fost raportate doar in anul 1987. Se estimeaza ca intre 4 – 5.000.000 nu au fost raportate, ceea ce inseamna ca au fost facute doar in anul 1987 intre 26 – 31.000.000 de avorturi. Adaugati la aceasta numarul estimat de 10 – 22.000.000 de avorturi clandestine si cifra totala este intre 36 si 55.000.000 de avorturi anual.

Rep.:

Dana a avut o sacina care acum face parte dintre cele 55.000.000 avortate anual pe plan mondial.

Dana:

Lunile au trecut, o colega de-a mea aproximativ de aceeasi varsta cu mine imi spune peste 3 luni: “stii ca bebelusul meu incepe sa joace fotbal?”.
Da…in gandul meu – nimeni nu stia de acel avort – si-al meu ar fi trebuit sa joace, dar al meu este cine stie pe unde, pentru ca eu am ales sa ma despart de el.
si…cand vedeam bebelusi pe strada sau femei gravide, ma trezeam plangand…
Deci este un sentiment cumplit sa stii ca si tu ai fi avut,
ai fi putut sa ai si pur si simplu tu l-ai ucis,
pentru ca la urma urmei nimeni nu este vinovat de moartea copilului tau decat tu,
pentruca nimeni nu ti l-ar fi scos cu forta daca tu nu ai acceptat asta.
in perioada dupa avort si inainte de a aparea urmatoarea sarcina, a fost cumplit.
Ma simteam vinovata,
imi era scarba de mine,
nu ma recunosteam de ceea ce am fost in stare sa fac.

Drd. Beniamin Faragau:

“60 % dintre toate sarcinile sunt avortate. Femeile de rand in fosta Uniune Sovietica au intre 3 – 8 avorturi in viata lor. De la caderea comunismului dupa 1989, in Romania, 78 % din sarcini sunt avortate, spune statistica aceasta.
Exista deci o miscare mondiala in directia liberalizarii avorturilor”, incheie pagina de Web raportul ei.

Sa nu uitam ca prima lege a libertatii noastre, care a fost data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost liberalizarea avortului pentru femeile din Romania. Femeile alcatuind oricum majoritatea populatiei Romaniei, au fost momite si transformate in capital electoral, tocmai prin libertatea de a-si ucide proprii lor copii…CE TRAGIC !
Ce anume da femeilor libertatea de a-si ucide proprii lor prunci?

Rep.:

Doamna cu care am stat de vorba, urma sa faca avort peste 3 zile.
- De ce vreti sa faceti avort?

Doamna A:

Din cauza situatiei financiare si plus de asta, locuiesc singura, in chirie, fara parinti, parintii…deci nu m-ai am nici o legatura cu ei…presupun ca daca o sa fac avortul, deci mai am o sansa cu el si plus de asta, deci n-am…nu pot sa intretin un copil singura.

Rep.:

Ati fost cumva la ecograf, stiti ce este, baiat sau fata?

Doamna A:

Baiat!

……………………………………………………….

Rep.:

Familia Macelaru Maria si Dorel au 10 copii.
Cel mai mic dintre ei este in varsta de 19 ani.

Dorel Macelaru:

Oricui ii sta in fata un mare semn de intrebare: ce sa faca? Sa mai lase un copil daca este o sarcina, sa nu-l mai lase…eu il sfatuiesc si doresc sa-si puna toata increderea in Dumnezeu si sa-I multumeasca pentru darul pe care Dumnezeu vrea sa i-l faca.

Maria Macelaru:

Ma gandesc acum, in timp ce vorbea sotul, ce s-ar fi intamplat daca as fi hotarat sa nu mai numai 1 copil sau 2.
Unde as fi fost cu cei de care ma mandresc astazi?
Ma gandesc chiar la al 10-lea, la Cristian, care a indraznit sa ia viata in piept – oferindu-i-se o bursa in America, fiind foarte bun instrumentist, s-a dus acolo, intre straini, nu cunostea pe nimeni absolut, nici o ruda, nici un sprijin, si Dumnezeu, numai prin increderea in Dumnezeu poate trai, a primit bursa cu toate drepturile depline.
Nu numai atat, orice concurs l-a dat acolo a reusit, a luat locul I.
Chiar alaltaieri am primit o scrisoare de la el si ne-a spus:
“Mamico,
in perioada de vara sunt aici la o orchestra unde suntem si profesori si elevi si am dat un concurs si Dumnezeu mi-a ajutat sa iau postul de concert-maistru. si gandeste-te asa cam cum ma simt ca in spatele meu sunt vreo 8 profesori care canta. in spatele meu!”
Dar Dumnezeu l-a ajutat sa ia el acel post, pentruca il binecuvanteaza.

Rep.:

Doctor Corneliu Civig, de la Spitalul de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara, despre avort.

Dr. Corneliu Civig:

La urma urmei, eu nici nu o consider o manevra medicala.
Mie mi se pare aceasta manevra ca fiind nemedicala, pentruca este iMPOTRIVA VIEtII, nemaivorbind de faptul ca este un atentat impotriva vietii.
Si a vietii nu in sine, ci impotriva manifestarii vietii, a desfasurarii ei, a devenirii ei.
Pentruca, de fapt, ATUNCI CAND NOI UCIDEM O FIINTA UMANA IN ACEST STADIU DE INCEPUT, ESTE CA SI CAND AM UCIDE-O LA VARSTA DE 40 DE ANI, pentruca din punct de vedere a potentialitatii, ea exista in totalitate de la inceput si bine facuta.

Rep.:
Ce spune Biblia despre aparitia unei noi fiinte umane?
Actorul Marcel Iures recita cateva versete din Psalmul 139.

“Tu mi-ai intocmit rarunchii,
Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:

Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.
Minunate sunt lucrarile Tale,
si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine,
cand am fost facut intr-un loc tainic,
tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

Cand nu eram decat un plod fara chip,
ochii Tai ma vedeau;
si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,
mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule,
si cat de mare este numarul lor!

Dr. Corneliu Civig:

Iar noi distrugand-o, nu dam posibilitate ca devenirea sa se manifeste, adica ca ea sa se desfasoare. De fapt ceea ce ucidem noi este acelasi lucru.
ORI IL UCIDEM LA VARSTA DE 2 LUNI DE SARCINA,
ORI UCIDEM UN OM LA VARSTA DE 20 DE ANI,
IN ESENTA PROBLEMA ESTE ACEEASI, numai ca acolo distrugem o intreaga informatie, inainte de a se manifesta, inainte de a se desfasura devenirea ei fireasca, sa zicem pana la varsta de 75 – 80 de ani, pe cand dincolo ucidem un om la care s-a desfasurat acest aspect pana la varsta sa zicem de 20 de ani.
Pentru un aspect, justitia nu ne pedepseste si se considera treaba foarte fireasca si normala, in situatia actuala, iar pentru celalalt aspect, se capata ani grei de inchisoare.

Rep.:
Din punct de vedere al justitiei, cateva consideratii prezentate de d-na avocat Angelica Romascu.
- As vrea sa va intreb un caz special: atunci cand o femeie insarcinata este agresata si moare si ea si
fatul nenascut, legea prevede o pedeapsa dubla pentru agresor? Adica, din punctul de vedere al
legii, fatul nenascut era o fiinta care poate fi luata in considerare ca o persoana?

Avocat Angelica Romascu:

in codul penal nu exista un articol special care sa incrimineze, care sa pedepseasca agresorul care in urma actiunilor sale determina intreruperea sarcinii, agresiune care s-a desfasurat asupra unei femei insarcinate.
in schimb, asa cum stim, Legea Penala pedepseste orice agresiune produsa de o persoana asupra altei persoane. Acestea le gasim concretizate in Codul Penal, la articolele 180, 181, 182, 183 si voi fi concreta, este vorba despre lovire sau alte violente, vatamare corporala grava, vatamari cauzatoare de moarte.
Toate acestea sunt pedepsite de Legea Penala, iar in cazul cand un agresor a savarsit astfel de fapte asupra unei femei insarcinate, determinand pierderea sarcinii acesteia, el este pedepsit de Legea Penala in conformitate cu articolele 75 si 78 Cod Penal, ce reprezinta circumstante agravante. in cazul acesta, pedeapsa care i se aplica, merge spre maximul special si chiar i se poate adauga un spor, care reprezinta cativa ani suplimentari de detentie.

Rep.:

Exista o neconcordanta intre cele 2 puncte de vedere, atunci cand legea il pedepseste pe un agresor, un agresor extern care atenteaza asupra vietii fatului, dar n-o pedepseste pe mama atunci cand face avort, deci cele 2 lucruri nu sunt considerate agresiuni asupra unei a 3-a, unei terte persoane?
Deci, asupra fatului, o data este agresiunea din partea unui agresor extern si in alt caz este agresiunea din partea mamei, dar legea nu le vede pe amandoua la fel. Mamei ii da voie sa intrerupa viata fatului, exact ca si cum i-ar da voie sa intrerupa viata copilului ei de 3 ani, sau de 17 ani, sau de 25 de ani?

Avocat Angelica Romascu:

Da, este adevarat ceea ce afirmati dumneavoastra, exista o neconcordanta. De fapt mama nu ar avea dreptul ca sa ia viata fatului care este in pantecele ei. Chiar daca n-a vazut lumina zilei, el exista acolo si parerea mea este ca nu ar avea acest drept. Dar, intr-adevar, Legea Penala nu pedepseste aceasta hotarare pe care o ia mama.
in schimb, intr-adevar, Legea Penala il pedepseste pe agresor, pe faptuitorul care prin actiunile sale de violenta determina intreruperea sarcinii unei femei insarcinate.

Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului:
Avortul in sine e intreruperea vietii unei fiinte omenesti.
Chiar daca nu a ajuns sa vada lumina zilei, e o fiinta umana, care se dezvolta in pantecele mamei. Ori intreruperea sarcinii, intreruperea vietii unui viitor prunc, e in fond o CRIMa.
si crima nu poate fi acceptata din punct de vedere religios prin nici un fel de argument.
Dumnezeu e Cel care da viata, si nu putem noi oamenii sa luam viata. Nici macar a noastra, nu sta la dispozitia proprie viata, chiar a noastra, dar cu atat mai mult viata altcuiva.
Si Biserica Ortodoxa, ca toate confesiunile, toate gruparile religioase nu accepta avortul si in masura in care este posibil, se straduie sa isi indrume credinciosii in asa fel incat sa nu se produca aceste CRIME.

Rep.:
Care sunt implicatiile etice si morale ale avortului?

Dr. Marius Biris, medic ginecolog.:
Aici cred ca este problema de convingere a fiecaruia.
Punctul meu de vedere personal: atata timp cat aceasta manevra este o procedura legala, eu cel putin nu-mi fac probleme.
Uneori, cand mi se cere sa fac un avort, de o varsta gestationala ceva mai mare, bineinteles in limite legale, si deja cand fac chiuretajul, vad parti embrionare, vad un piciorus, vad nu stiu ce, parca si mie mi se strange asa putin stomacul, dar…in general depasesc momentul. Pentruca consider ca un copil intotdeauna trebuie sa fie dorit.

Rep.:
Domnisoara Flora Matei nu a fost dorita de parintii ei. Acum are 18 ani si este eleva la liceu.
Flora, atunci cand mama ta era insarcinata cu tine, a vrut sa faca avort. Cum ai perceput tu acest lucru atunci cand, mai tarziu, mama ta ti-a destainuit secretul acesta?

Flora Matei:

Prima data m-am gandit ca probabil mama mea nu m-a vrut, dar mi-am dat seama ca oricum, pe vremea aceea mama nu era crestina si conditiile materiale care le aveau ei nu erau atat de bune, dar mi-am dat seama ca ar fi facut-o din nestiinta. si nu stiu, prima data cand am auzit m-a surprins asa, mi s-a parut ciudat, dar am incercat s-o inteleg, nu s-o invinovatesc.

Rep.:
Spune-ne, te rog, cateva lucruri despre tine. La ce scoala esti, ai fost de curand si la o bursa in Danemarca, dorintele tale, visurile tale…

Flora Matei:
Pai, sunt la liceu in clasa a XI-a eleva si anul trecut am fost in Danemarca, impreuna cu alti 7 elevi din Romania, si momentan astept sa termin liceul si as vrea sa merg la Facultatea de Medicina, la Stomatologie.

Rep.:
Domnule doctor Dan Pascut, din 1993 ati renuntat sa mai faceti avort. Care este acum pozitia d-vs. fata de avort si care sunt modificarile care au survenit in convingerile si-n pozitia d-vs. vis-a-vis de acest act?

Dr. Dan Pascut, Directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:

Da, as vrea sa fiu foarte bine inteles, pentru ca am avut si o serie de reprosuri, inclusiv din partea familiei, pot sa spun asa. De exemplu o persoana din familia mea mi-a spus: “Bine, dar de ce te-ai facut ginecolog, daca nu faci avorturi?”.
Vreau sa fiu foarte clar inteles – nu am o atitudine negativa fata de femeile care fac avort. Eu le inteleg motivele pentru care fac avort, sunt absolut de acord cu ele, insa, NU POT fi de acord cu avortul, pentruca indiferent de orice retorica despre avort, avortul nu face decat sa distruga o potentiala viata umana.
Cea mai simpla explicatie pentru oricine e in stare sa judece aceasta chestiune este ca fiecare dintre noi daca mediteaza asupra fiintei lui, poate sa spuna asa: “Dom’le, daca mama mea facea avort, eu nu ma bucuram astazi de viata si asa mai departe”. Vreau sa spun lucrul acesta si chiar imi face placere sa-l spun, pentruca mama mea acum nu mai exista, dar mama mea a fost bolnava de inima si cu toate acestea nu a facut avort si eu ii multumesc si pe aceasta cale, si acum, ca mi-a dat aceasta bucurie de a trai.

Rep.:

Prof. Dr. Iosif ton, pastor baptist, doctor in teologie al Universitatii Oxford din Anglia:

Prof. Dr. Iosif ton:

Ceea ce este distinctiv la credinciosii baptisti si in general la credinciosii evanghelici, este ca noi ne scoatem crezul nostru in intregime din Sfanta Scriptura. si in problema avortului, noi punem intrebarea: “Ce zice Dumnezeu in Sfanta Scriptura?”
si lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l intelegem, este ca atunci cand este conceput un om nou, in pantecele mamei lui, Dumnezeu il considera om, din momentul acela al conceptiei.
Asadar, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Dumnezeu participa direct la crearea fiecarei noi fiinte umane, si asta o face din momentul conceptiei, de atunci omul acela este facut de Dumnezeu si destinat de Dumnezeu.

Este absolut clar din Sfanta Scriptura ca
AVORTUL ESTE O OMUCIDERE,
pentruca este un om in pantecele mamei lui, pe care deja l-a creat Dumnezeu dupa chipul Sau,
si Dumnezeu ne interzice sa ucidem, sa luam o viata umana.

Ma indrept insa acum cu toata dragostea si din partea lui Dumnezeu, catre femeile care au avut nefericitul gand si au facut un avort.
Nu vreau sa ramana condamnate, nu vreau sa ramana urmarite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotriva.

Vreau sa va aduc un cuvant de mantuire, un cuvant de anunt al vestii bune – ca mai este salvare, mai este redresare, mai este speranta, mai este viata si dupa avort.
Iata cum: in Evanghelia dupa Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu intrupat ne spune ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica pe fiecare om, incat l-a dat pe singurul lui Fiu sa moara in locul nostru, pentruca orice om sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica, daca crede in Domnul Isus.

stiu ca sunt femei care acum sunt bantuite de remuscari groaznice, sunt bantuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gandul acesta si urmarite de gandul acesta.
Vreau sa va spun ca Domnul Isus Cristos a murit si pentru pacatul acesta, pentruca El a murit pentru toate pacatele. si ni se garanteaza in Noul Testament, in Sfanta Scriptura, ca sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat, sangele Domnului Isus spala si pacatul avortului.

Pentruca esti incarcata de vina, pentruca esti tulburata de ceea ce ai facut,
asculta acum vocea lui Dumnezeu care-ti spune:
“Atat de mult te iubesc incat pentru pacatul tau l-am dat sa moara pe Fiul Meu.
Pe crucea aceea Fiul Meu a purtat si pacatul avortului tau.
Acum, Eu te chem sa vii inapoi la Mine.
Poti sa vii la Mine daca tu te uiti la Domnul Isus, la Fiul Meu, si spui:
“Doamne Isuse Cristoase, eu am pacatuit,
eu am ucis,
eu am facut un avort,
dar Doamne Isuse Tu ai murit cu pacatul meu pe cruce.
Cred, cred ca esti Fiul lui Dumnezeu,
cred ca ai murit pe crucea aceea incarcat cu toate pacatele mele.
Cred ca ai inviat
si cred ca acum Tu esti la inima mea
si Tu acum bati la inima mea.
Doamne Isuse, vreau sa vii in inima mea,
spala-ma de pacatul meu,
aplica sangele Tau peste toata viata mea
si te rog sa vii Tu in fiinta mea
si acum sa traiesti Tu in fiinta mea, ca sa fii Domnul meu si Mantuitorul meu.
Doamne Isuse, vreau sa traiesc cu Tine
si sa traiesc pentru Dumnezeu.
iti multumesc ca Tu nu ma respingi.
iti multumesc ca-n Tine am iertare, pentruca Tu ai murit pentru pacatele mele.

Asculta femeie!
Daca te-ai rugat rugaciunea aceasta,
daca ti-ai deschis inima pentru Domnul Isus Cristos, El zice:
“Daca mi-aude cineva glasul si deschide, voi intra la el”.
Domnul Isus a intrat in inima ta.
Acum tine-te de Domnul Isus,
crede-L pe Domnul Isus,
ia Biblia si citeste din Evanghelii,
ca sa vezi mai pe larg ce a facut Domnul Isus pentru tine.
Du-te la o biserica unde se predica Evanghelia si cauta sa intelegi mai de aproape lucrul acesta minunat: – ca fiecare dintre noi putem sa-L primim pe Domnul Isus in viata noastra ca Mantuitor al nostru.
si din clipa aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipa aceea traim in unire cu Domnul Isus.

SI TOT TRECUTUL TAU E SPALAT.
El nu mai este amintit.
El este dus,
el este sters,
tu ai devenit o fiinta noua,
tu incepi o viata noua cu Dumnezeu,
vina ta este absolvita,
vina ta este stearsa, este ispasita.
Pacatul tau s-a dus
si tu esti ca un copil nou-nascut,
tu de acum incepi sa traiesti cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu.

PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU INCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PACATUIT.

Doamna G.M.:
Imi cer iertare in primul rand inaintea lui Dumnezeu si lui Isus Cristos pentru cele 2 fiinte care nu le-am dat viata si sper ca de acum incolo inima mea sa fie usurata.
A fost totusi o avertizare ca eu, odata, am facut un pacat si nu mi l-am marturisit.
Multumesc lui Dumnezeu pentruca acum s-a ivit clipa ca sa-l pot marturisi si nu mi-e rusine daca oricine ar auzi, marturisesc cu inima curata, si rog ca bunul Dumnezeu sa ma ierte.
in clipele astea daca ma gandesc ca a fost scos bucatica cu bucatica…cred ca este ceva groaznic. intr-adevar ca era mic, dar era totusi…
O inima avea acolo,
avea doi ochisori,
o gurita care probabil voia sa spuna:
“MAMA TE IUBESC !”.

Fetita F.A., 3 anisori:

De ce?
De ce?
Mami, mami, mami, mami, te iubesc!

Asta-i mama mea?
Mami, asta-i mama mea?
Asta-i mama mea?

Nu-i mama mea…

…………………………………………………..

Mami, mami, veau, veau, veau sa…sa ma duci in Pa’cul Copiilor.
Acolo n-am fost, in Pa’cul Copiilor!

………………………………………………….

Mami, te iubesc,
Mami, te iubesc
Maaami, te iubesc
Mami, te iubesc
TE IUBESC,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te…
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
MAMI……….

Piesa corala interpretata de Corul “Emanuel”:

Pe un deal ca de iad,
Sub o cruce de brad,
Chipul mamei tacut priveghea
Iar Isus Fiul ei,
intre inimi de lei
Se ruga si plangea pentru ei.

stii tu oare prietene drag
Ca Isus cand pe lemn se ruga
Cand MUREA pe-acel deal departat
S-A GANDIT SI LA INIMA TA……