Aparitii editoriale la Radio Vocea Evangheliei

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”
* documentar, partea a 2-a -

Reporter:
- Ce ati simtit atunci cand ati fost in spital cu avortul de acum 2 ani si jumatate?

Doamna Mirela:
Eram foarte stresata, am avut o stare psihica foarte proasta, inclusiv starea sanatatii in general s-a inrautatit, si ma gandeam uneori c-am sa mor in urma acestui avort. Pe de alta parte, ma apasa faptul ca trebuie sa omor un copil. Era in ajunul sarabatorilor de iarna si ma gandeam la pruncii ucisi de Irod, ma gandeam ca se apropie copilul si eu trebuie sa recurg la acest fapt. [continuare]

"LINIE TELEFONICA CRESTINA PENTRU COPII"

Ioan Ciobota, reporter:
Biserica Aletheia din Timisoara desfasoara un proiect intitulat "LINIE TELEFONICA PENTRU COPII" L-am intrebat pe Razvan Duminica, coordonatorul acestui proiect, despre ce este vorba.

Razvan Duminica:
Timisoara este un oras mare, si la fel ca in intreaga tara, valorile moral-crestine au fost pervertite, iar societatea va suferi tot mai mult de pe urma acestor lucruri, asa ca vrem sa prezentam Evanghelia copiilor si familiilor lor, astfel incat sa crestem o generatie aproape de Dumnezeu. [continuare]

Un extraordinar documentar despre avort
“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

• documentar, partea I –
• Realizat in anul 1999 pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
• Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei - Romania, prin statiile Timisoara, Sibiu, Oradea, Suceava, Cluj-Napoca, Bucuresti [continuare]

"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"…

Radu Cletiu

…sau un alt fel de Pygmalion. Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu. [continuare]

Reporter:

Ce fel de credinţă?

Persoana 11 - pe strada:

Credinţă în Dumnezeu.

Persoana 12 - pe strada:

Işi pierde în primul rând conştiinţa, al doilea se ia cu, face numai rele, bune n-are de unde face.

Daniel Cocar, pastor:

Cristos schimbă viaţa omului. Pe un alcoolist Isus Cristos, prin puterea Sa îl poate transforma într-un sfânt.

Elena Iacoban:

Deci, eu nu de aia n-am mai băut şi n-am mai fumat că nu-mi dă voie cineva, mi-a interzis. Dar Dumnezeu mi-a luat, pur şi simplu pofta de a mai gusta un pahar de băutură sau de a mai pune o ţigară în gură. Sau chiar dacă cineva mă supără, sau că sunt atâtea încercări pe pământul acesta că astea sunt vremurile. Am câteodată tendinţa să mă supăr da automat îmi aduc aminte şi îmi spun în sine: „Ileana, ai uitat cum ai fost tu? Ai uitat ce-a făcut Domnul Isus pentru tine?” Domnul Isus Cristos a murit pentru mine pe Calvar. El a suferit atâta: a fost scuipat, a fost batjocorit. 

Reporter:

Probabil că majoritatea dintre noi acceptă valabilitatea acestor principii. Dar cum ar trebui să trecem prin încercările şi ispitirile pe care le avem de înfruntat în fiecare zi? Preot Marius Ioana de la Biserica Ortodoxă a Studenţilor.

Marius Ioana, preot:

Orice încercare care vine asupra noastră trebuie să o purtăm împreună cu Dumnezeu. Dacă nu o purtăm împreună cu Cristos această încercare poate să devină o povară sub care omul cade cel mai des. ?n primul rând trebuie să conştientizăm acest fapt că noi nu putem să facem nimic decât împreună cu Dumnezeu. Şi omul care, creştinul care îşi asumă acest jug de a-l purta împreună cu Cristos împlineşte acel cuvânt pe care-L spune Mântuitorul nostru Isus Cristos: „Luaţi jugul Meu că jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară.” Sarcina lui Cristos este uşoară şi nu este o povară.

Avem cazuri de tineri, cazuri lăudabile de tineri care au reuşit să depăşească această cădere în păcatul alcoolismului. Mulţi dintre ei au ajuns în stări dintre cele mai cumplite. Aproape că nu se mai puteau recunoşte dacă sunt oameni sau dacă sunt demoni. Aveau o viaţă mai mult închinată demonilor pentru că în starea de ebrietate în care se aflau, după ce consumau litri sau zeci de litri de alcool ajungeau să săvârşească păcate dintre cele mai cumplite. Păcate care nu pot fi săvârşite de un om care spunem noi că este cu mintea întreagă. Spre lauda lui Dumnezeu aceşti oameni au reuşit să se lase de acest viciu prin ajutorul părintelui duhovnicesc, ajutorul lui Dumnezeu, prin sfaturi multe.

?n primul rând, am încercat să-i punem Sfânta Scriptură în mână. Ajungând să cunoască starea de degradare în care se află şi marea milostivire a lui Dumnezeu pe care o are spre tot omul care este căzut au reuşit să se echilibreze şi astăzi să fie creştini, printre cei mai buni ai bisericii noastre.

Membru AAA:

Noi trebuie sa fim alţi oameni decât ceea ce-am fost înainte.

Elena Iacoban:

A început să-mi placă să beau şi mai beam şi nu-mi mai trebuia ca să am companie. Beam şi de una singură. Soţul meu când venea de la lucru şi mă găsea beată, nu ştiu dacă cineva mă înţelege: câtă suferinţă am avut io în toţi anii aceştia cât am băut. Un mare chin a fost, un mare chin a fost. Pentru că băutura asta şi plecatul ăsta de acasă, când ştii tu că nu eşti în pat sau sau la masa ta sau cu copilul tău. O fost groaznic. Şi când mă trezeam îmi părea rău şi mă gândeam: „Da cum să mă duc acasă?”

De multe ori mi se întâmpla că mă visam că eram tot plecată, tot plecată sau tot beată. Şi când mă trezeam şi deschideam ochii şi automat pipăiam: „Doamne, că sunt în pat cu soţul meu, sunt acasă, sunt în familia mea!” Şi mă bucuram nespus şi îmi venea atunci să plâng şi să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ... (e o melodie).  

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:

Cei care mă ascultă acuma să ia aminte de prostiile astea, pentru că am făcut şi prostii la beţie, pe care le regret.   

La şcoala profesională iară venea cineva de acasă de la cineva că erau mulţi la internat aducea ba o pălincă, ba ceva. Sau mergeam pe acasă şi spuneam: trebuie să dăm pentru fondul şcolii, trebuie să ne cumpere nu ştiu ce. Da poate că nu trebuia. Şi din banii ăia, ne adunam 5-6, făceam o chetă şi eu ştiu după-masă, când ieşeam mergeam undeva prin boscheţi, pe acolo şi consumam.

Petre Stanoievici:

Mergem la una mică! Mergem la una mică!

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:

In perioada asta de abstinenţă am cumpărat un CD player, din banii adunaţi, am cumpărat televizor color şi mi-am cumpărat un rând de haine noi pentru copii. Ceea ce dacă beam nu le luam  nici acuma, nici din greşeală.

Membru AAA:

Fă ceva care necesită efort, concentrare şi gândire care să-ţi ia gândul de la băutură!

Am ajuns să frec cu peria de dinţi pe jos gresia din baie. Acuma râd de treaba aceasta. Dar cu atâta disperare frecam până când într-adevăr a dispărut obsesia. A revenit după câteva minute, după juma de oră, iar mi-am găsit o preocupare care cerea un efort: nu să citesc, nu să mă uit la televizor că gândul tot încolo merge înspre băutură, până când tot mai rar şi mai rar îmi venea obsesia, pofta aceea nebună de a bea.

Reporter:

La Spitalul de Psihiatrie Jebel stăm de vorbă cu doamna doctor, Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru.

Care ar fi câteva metode de tratament pe care le aplicaţi în cazul alcoolismului? Şi, în special câteva metode mai noi, eventual care se practică la ora actuală pe plan mondial.

Dr. Lucia Maria Rădescu, medic psihiatru:  

In ţara noastră este metoda clasică cu rehidratarea bolnavului în cursul unei spitalizări, un tratament cu vitamine din grupul B în special, cu hepato-protectoare. Metodă care face ca pacientul respectiv să se recupereze cumva somatic. Dar nu acţionează asupra psihicului pacientului, asupra acelor deformări de gândire în centrul cărora este negarea bolii, sistemul de justificări şi de pretexte pe care-l are un alcoolic atunci când continuă să bea cu toată că alcoolul îi face rău. Nu acţionează asupra modificărilor spirituale pentru că se neagă sau nu se acceptă suficient de bine componenta spirituală a personalităţii umane absolut necesară într-o comunicare armonioasă între semeni.

Se spune că boala este 10% substanţă, alcoolul şi 90% tulburări de gândire, tulburări emoţionale, tulburări de comportament, de adaptare, de personalitate. Se pare că se moşteneşte o particularitate a organismului în chimismul cerebral şi o particularitate psihologică, o anumită vulnerabilitate psihologică faţă de această substanţă psihoactivă care de fapt este un drog, cel mai vechi dintre droguri. Din păcate, pe mine mă deranjează foarte mult că la noi nu este recunoscut ca atare şi că se fac chiar reclame pentru consumul de alcool.

Petre Stanoievici:

Mă adânceam pe zi ce trecea tot mai mult în mocirla păcatului. S-a predicat în acea seară, de 9 martie, din Evanghelia după Luca, de la capitolul 6 unde se vorbeşte din acel text scurt cum Domnul Isus l-a vindecat pe un om cu mâna uscată, mâna paralizată, un om neputincios. Acel om neputincios, din predica pastorului Dugulescu eram eu. Eu care de ani de zile doream să mă las de alcool şi n-am putut. Domnul Isus l-a vindecat pe acel om neputincios. S-a înfiripat în mintea mea gândul că acel Isus poate să mă vindece şi pe mine.

Vreau să vă mărturisesc, că în acea seară, în cele 40 de minute de predică, Dumnezeu mi-a vorbit în mod deosebit. Şi am avut o stare sufletească deosebită. La terminarea predicii, pastorul Dugulescu a făcut un apel şi a spus: „Dacă cineva doreşte să se împace cu Dumnezeu poate să facă lucrul acesta acum şi aici. Dacă eşti în sală şi doreşti să te împaci cu Dumnezeu arată-I acest lucru.” 

Vreau să vă spun s-a dat o luptă lăuntrică în mine care e greu să poată fi explicată. Ziceam în mintea mea, în gândul meu: „Dacă Dumnezeu i-Atotputernic, Atotştiutor, El ştie că eu vreau, eu vreau să mă ierte.” Mă gândeam: Să mă împac cu El. Ce, când m-am certat eu cu Dumnezeu? Mă socoteam un om, un om care n-are nevoie de pocăinţă. La noi în sat spunea că numa criminalii, numa cei care au dat foc casei cuiva trebuie să se pocăiască. Nu ştiam că pocăinţa e o poruncă dată de Dumnezeu.

Reporter:

Doctor Radu Vraşti, medic psihiatru despre alcoolism la femei.

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:

Se constată pe plan mondial o creştere uşoară a alcoolismului la femei. Eu personal, cred că este mai mult legată de anumite mondenităţi sau modernitate, de o anumită participare mai activă a femei în societate, deci în sensul că lucrează din ce în ce mai mult, este angajată. Şi asta se face în detrimentul participării ei în familie. A intrat într-un alt sector în care alcoolul face parte mult mai mult din viaţă.

Elena Iacoban:

Atunci o luam iarăşi de la capăt, ştiţi. O luam de la capăt şi porneam. Dimineaţă, mă sculam, beam şi nici nu puteam să-mi ţin un loc de muncă atunci. Nu puteam, pur şi simplu. Chiar dacă lucram o perioadă de două-trei luni de zile, undeva şi apucam iarăşi să beau şi a doua zi. Deci, eu văd băutura asta ca şi cum, un drog. Deci a doua zi îmi trebuia iarăşi, neapărat să beau. Orice aş fi dat numai să beau iarăşi un pahar de băutură. Şi de la un pahar începeau mai multe că ...  

Reporter:

Vă amintiţi primul pahar? Cu ce a fost şi când a fost primul pahar?

Ileana Iacoban:

Primul pahar de băutură, ce să vă spun cred că, atunci când eram acasă, copii, ne mai dădeam mama să gustăm puţin că nu ştiu de ce credea că trebuie copiii să guste să nu li se pară că-i nu ştiu ce bunătate.

Reporter:

Din nou doctor Radu Vraşti. Inainte de a vorbi de pragul care duce la pierderea libertăţii de control, să vorbim despre primul pas. Care este primul pas?

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:

Primul pas este iarăşi lucru fascinant pentru că s-au făcut, de expemplu un studiu foarte interesant pentru ascultători. S-a făcut un studiu în care s-au luat copii de diverse vârste şi s-au întrebat dacă ştiu ce efecte produce alcoolul? Şi copii de vârste de la 4 la 5 ani, ei au putut să spună, deşi n-au gustat niciodată, ei au putut să ştie ce efecte produce alcoolul.

Deci, primul pas este legat de faptul că noi cunoaştem. Noi cunoaştem de mici copii uitându-ne la părinţii noştri, mergând la petreceri unde se consumă alcool, văzând la televizor filme în care eroii beau băuturi alcoolice şi aşa mai departe.

Deci, noi cunoşatem despre efectele alcoolului, mai ales alea, între ghilimele fie spus, „benefice”, le cunoaştem înainte de a gusta alcoolul.

După aceea, există contexte sociale tradiţionale, mai ales pentru noi în Balcani, la noi în România consumul de alcool şi iniţierea lui este legată de maturitate. Deci, mai ales la sexul masculin, deci la adolescent: să fii bărbat, să fii puternic, să fii omnipotent, să fii dezinvolt.

După aceea mai sunt un alt set de cauze, de iniţieri din acestea de consum. Prietenii, anturajul este esenţial în consumul de alcool, mai ales iarăşi la vârstele de 16-17-18 ani.

Şi după aceea există tradiţii legate de petrecerea timpului liber, de petrecerea unor, anumitor sărbători. Cine şi-ar închipui, de exemplu o onomastică fără şampanie? Cine şi-ar închipui o nuntă fără eu ştiu? Sau alte petreceri. Sau în mediul rural legate de mândria ţăranului, nu? Uite, asta-i producţia mea de anul ăsta de ţuică. Sau asta-i producţia mea de vin. Ia te rog frumos! Poţi să-l refuzi? ?l jigneşti.

Reporter: 

Când începe dependenţa de alcool? Din nou doctor Lucia Rădescu, medic psihiatru.

Dr. Lucia Rădescu, medic psihiatru:

?ncepe atunci când pacientul pierde controlul asupra cantităţii de alcool pe care doreşte să o consume sau îşi propune să o consume şi de asemenea când nu mai are control asupra timpului în care doreşte să consume alcool. Deci, consumă alcool chiar în cele mai primejdioase situaţii: fiind la volan, la serviciu, când e gata să încheie un contract. Pentru a-şi face curaj consumă puţin alcool, după care pierde controlul. Şi acesta este primul semn de instalare a bolii. 

Daniel Cocar, pastor: 

Vreau să facem un test acum, foarte pe scurt. Gândiţi-vă la cifra 7, puneţi-vă în minte cifra 7. Ne gândim toţi la cifra 7. Acuma nu vă mai gândiţi la cifra 7. Tot acolo ne gândim, nu? Ei, ce să fac ca să-mi scot din minte cifra 7? Trebuie să o înlocuiesc cu altă cifră. Gândiţi-vă acum la cifra 1000. ?mpărţiţi 1000 la 4. 250, nu? Ei, împarte 250, cât e 250 împărţit la 2? 125. Deja ţi-ai scos şaptele din minte. Observi?

E adevărat că este un exerciţiu mental dar Isus Cristos spune că creştinimul începe cu un exerciţiu mental acela de schimbare a minţii. Acesta l-am numit eu principiul, principiul înlocuirii. ?ncearcă-l şi vei vedea că va da rod. Dar cu ce să înlocuieşti? Aici este un mare semn de întrebare.

In clipa când Isus Cristos intră în viaţa unui om, intră şi Tatăl, deci intră şi Fiul şi intră şi Duhul Sfânt. Dumnezeu este o trinitate. Şi Dumnezeu intră ori tot, ori deloc în inima unui om atunci când individul respectiv îl invită pe Domnul Isus.

Deci, prima posibilitate de înlocuire este Isus Cristos, este persoana lui Isus Cristos. Acesta este principiul înlocuirii, persoana lui Isus Cristos. Şi a doua înlocuire pe care trebuie să o facem, în clipa aceasta când vine pofta aceasta peste tine, chiar peste creştinii autentici, vine pofta aceasta a alcoolului.

Pentru că cei care au fost alcoolici înainte de naşterea din nou, înainte de mântuire, de încreştinarea lor la modul autentic, pofta va veni şi după aceea. Dacă ai făcut un păcat înainte de pocăinţă el va încerca să vină la tine şi după aceea. Pentru că acesta este Diavolul.

Dar cu ce să înlocuieşti în al doilea rând? Cu ce să înlocuieşti gândurile rele? Ştii cu ce? Cu Cuvântul lui Dumnezeu. De asta este foarte important, e foarte important să memorezi cât mai multe versete biblice. Este fundamental, este nu ştiu cum să accentuez mai mult valoarea şi importanţa acestui principiu al înlocuirii gândurilor rele cu gânduri biblice.

Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar că un om este ceea ce gândeşte. Şi psihologia, şi psihiatria spun exact acelaşi lucru: „Un om, în final este ceea ce gândeşte!” Deci, înlocuieşte gândurile rele, murdare, poftele, obscenităţile din mintea ta, înlocuieşte-le cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea este important să înveţi să memorezi, să te hrăneşti, să te îmbibi, fiecare atom al fiinţei tale trebuie să fie îmbibat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Incearcă. In viaţa mea a dat randament extraordinar. Pentru că, Cuvântul lui Dumnezeu este duh, viaţă, este putere.

Ştii ce spune unul dintre psalmişti? Cel mai mare psalm, psalmul 119. ?n psalmul 119, versetele 9 şi 11 sunt două valori fundamentale de care dacă ţi cont şi ţinem cont vom fi salvaţi. Primul spune aşa: „Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea?” Răspuns: „?ndreptându-se după Cuvântul lui Dumnezeu.” Şi pe urmă iarăşi un alt verset din psalmul 119 spune: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” Asta înseamnă să stochezi Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă să-ţi faci obiceiul să te hrăneşti. Să fi disciplinat în fiecare zi. Să te hrăneşti cu Cuvântul lui Dumnezeu, să-l strângi în inima ta.