Fiind amândoi dansatori eram disperată datorita situaţiei din casă

interviu Mariana Moldovan

Credeam că voi fi fericită căsătorindu-mă, mergând în turnee, având copii şi o casă frumoasă.

Plângeam şi mă simţeam foarte nefericită.

Ştiam că Dumnezeu este în cer şi într-o zi El mă va judeca pentru păcatele mele, pentru neascultarea mea.

Dumnezeu mi-a dat putere si sa tac atunci cand sotul meu venea baut si nervos.

Fiind amândoi dansatori, au început să apară problemele. Eu am născut şi am rămas acasă, iar soţul meu venea târziu şi au apărut certurile.

Eram foarte disperată datorită situaţiei din casă.

Mă simţeam importantă în ochii lui Dumnezeu.

Am crescut într-o familie de ortodocşi. Mergeam foarte rar la Biserică, iar la liceu am început să frecventez discotecile. După terminarea liceului am intrat într-un ansamblu folcloric, unde l-am cunoscut pe soţul meu. Am mers în multe turnee împreună.

Credeam că voi fi fericită căsătorindu-mă, mergând în turnee, având copii şi o casă frumoasă.

Dar fiind amândoi dansatori, au început să apară problemele. Eu am născut şi am rămas acasă, iar soţul meu venea târziu şi au apărut certurile. Ne mai certam şi din pricina banilor. Au fost momente când plângeam şi mă simţeam foarte nefericită. Nu mă gândeam la Dumnezeu.

Cu timpul, soţul meu a început să bea, iar fetele noastre erau foarte supărate. În perioada respectivă ascultam la serviciu Radio Vocea Evangheliei. De multe ori am auzit o voce de bărbat care spunea "Citeşte si roagă-te. Stai şapte minute cu Dumnezeu. Este doar un început pentru o viaţă din abundenţă." Auzeam în fiecare zi mesajul acesta şi mă gândeam ce ar putea să-mi spună Dumnezeu în şapte minute? În acelaşi timp ştiam că Dumnezeu este în cer şi într-o zi El mă va judeca pentru păcatele mele, pentru neascultarea mea.

Eram foarte disperată datorită situaţiei din casă. Tot atunci trebuia să iau şi o decizie rapidă legată de o ofertă de muncă în Italia. Mă gândeam că voi munci acolo şi voi câştiga mulţi bani, dar pe de altă parte mă gândeam că nu pot pleca dacă soţul meu bea şi fetele noastre sunt disperate din cauza asta.

În perioada aceea auzeam mereu la radio despre vieţi transformate, despre schimbarea unor oameni care au citit Biblia, şi mai ales mesajul acela "Citeşte si roagă- te. Şapte minute cu Dumnezeu pentru o viaţă din abundenţă".  Într-o seară am luat Biblia şi am citit din ea, dorind să văd dacă Dumnezeu poate să-mi vorbească ceva. M-am închis în cameră, am renunţat la serialul TV şi am citit şapte minute. Apoi m-am aşezat în genunchi şi am început să mă rog. "Doamne, nu Te cunosc prea bine, dar te rog, dacă poţi să mă asculţi, să faci ceva pentru mine. Spune-mi ce decizie să iau, iar eu îţi promit că voi citi zilnic Biblia." Am mai spus: "Doamne mă las în mâna Ta." Am simţit atunci că o mare greutate mă părăseşte. Am plâns mult şi apoi am adormit aşa.

A doua zi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi vorbească din Biblie. Am deschis la Eclesiastul, capitolul 6, versetul 4 unde scria: "Mai bine o mână odihnită decât doi pumni plini de trudă şi goană după vânt." Am simţit atunci că Dumnezeu îmi vorbeşte. Eram speriată pentru că era prima experienţă de acest fel. Mă simţeam importantă în ochii lui Dumnezeu.

Ceva în mine se schimbase. Mă uitam la cer, dar parcă nu mai era acelaşi cer, mă uitam la oameni dar parcă nu mai erau aceeaşi oameni. Eram aşa de bucuroasă.

Le-am povestit şi fetelor experienţa mea şi le-am spus "Să ştiţi că ceea ce spun cei de la radio este foarte adevarat".

M-a cuprins o mare dorinţă de a citi Biblia. Am zis: "Doamne mie mi-e frică de Tine, dar vreau să te cunosc aşa cum eşti". Am simtit prezenţa lui Isus în cameră şi dintr-o dată m-am simţit atât de păcătoasă. Dumnezeu era aşa de mare, aşa de sfânt... Mă privea cu milă şi nu mi-a reprosat că nu L-am ascultat atâta timp. Parcă mă întreba "Ce ai vrea să-ţi fac?".

Am spus: “Doamne, Te rog să mă ierţi că am păcătuit împotriva ta. Nu merit să-mi dai nimic.” Dar am simţit o pace şi o putere care s-au instalat în inima mea. Am fost atât de fericită. Era o stare înălţătoare şi am zis "Doamne, aşa eşti Tu cu adevărat"

A doua zi am început să vorbesc frumos. Până atunci ştiam bine cu cine să vorbesc frumos şi cu cine nu. Dar ceea ce am simţit de atunci era că aveam dragoste pentru toţi oamenii. Nu puteam să mai fac deosebire între ei. De atunci încontinuu vorbesc cu dragoste şi simt dragoste pentru oameni.

Dumnezeu mi-a dat putere să tac şi atunci când soţul meu venea băut şi nervos. Văzând că tac, el mergea şi se culca fără să mai facă scandal, şi asta zile întregi.

Citind în Biblie, mi-am dat seama că există o altă viaţă, iar Dumnezeu este bunătate. Înainte de a fi un judecător, El îţi oferă tot ce are ca să poţi fi un bun creştin. De atunci am prins mult curaj să le spun şi altora despre Dumnezeu şi despre bunătatea Lui.

De atunci îi sfătuiesc pe toţi prietenii mei să asculte Radio Vocea Evangheliei pentru că n-o să uit niciodată că Dumnezeu mi-a vorbit prin acest post de radio minunat.

sus

Veşnicia este mai importantă decât clipa

interviu Romeo Bistreanu

“Mi-am dat seama atunci că nu este o legendă, că Isus este într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să mă raportez cumva la El. Mi-a dat seama că şi eu sunt păcătos.”

„Cum de eşti tu gata să te lepezi de credinţa ta strămoşească şi să treci la altă religie? Cum de nu te gândeşti că lucrul acesta e un păcat, îţi renegi biserica în care te-ai născut, biserica în care ai fost botezat?”

“Am învăţat că înainte de toate trebuie să-mi iubesc soţia şi să o slujesc cât pot mai bine, iar ea încearcă, de asemenea să-mi fie un ajutor potrivit.”

“Ce-ar face Isus în locul meu?”

“Veşnicia este mai importantă decât clipa.”

Romeo Bistreanu este medic chirurg.

Reporter:

- Romeo, de multe ori, prin metode chirurgicale se poate extrage din trupul omului ceea ce este rău. Tu ai fost supus la o altfel de “operaţie chirurgicală”, în care, prin puterea Duhului Sfânt, prin puterea lui Dumnezeu, s-a extras din sufletul tău ceea ce a fost rău şi s-a pus acolo dragostea şi pacea lui Dumnezeu.

Dar înainte o prezentare scurtă. Te-ai născut în 1975 la Târgu Jiu, iar în 1999 puţin înainte de sfârşitul mileniului, ai absolvit Facultatea de Medicină din Timişoara. În ultimii 4 ani de facultate ai fost coleg cu soţia ta, Luana.

Cum s-a întâmplat această transformare din viaţa ta, această schimbare, un alt fel de chirurgie?

Romeo Bistreanu:

- Sunt singur la părinţi, am crescut într-o familie tradiţional ortodoxă română, în care de mic am fost învăţat conform spiritului vremii ateiste că nu există Dumnezeu şi că tot ceea ce facem noi, reuşim prin forţe proprii. Lucrurile acestea mi s-au confirmat în bună parte prin faptul că mă descurcam destul de bine la şcoală, iar biserica o vedeam pe atunci ca fiind locul unde se desfăşoară ceremonialuri legate de naştere, cununie, moarte, iar unii oameni care merg constant la biserică sunt cei care sunt slabi şi nu pot să reuşească în viaţă prin forţe proprii.

Reporter:

- Iar unele servicii pe care le oficiază biserica se aplică şi celor care au trecut prin mâna unor chirurgi. Sper ca sintagma: “operaţia a reuşit, pacientul a murit” să nu aibă niciodată legătură cu tine.JJ

Romeo Bistreanu:

- Să sperăm că este o sintagmă apusă, neadevărată şi că nu o vom mai întâlni în chirurgie.

Deşi pe vremea aceea aveam bune rezultate la şcoală şi pot să zic că eram printre primii nu întotdeauna reuşeam să-mi ating scopurile doar prin muncă  cinstită, prin învăţătura de zi cu zi şi ajunsesem la concluzia că pot să fac şi unele compromisuri pentru a atinge un scop bun, pentru a lua o notă bună, pentru a-mi mulţumi părinţii, pentru a obţine aprecieri din partea rudelor, a prietenilor şi astfel am ajuns la concluzia că scopul scuză mijloacele.

În facultate, la începutul anului 6, Luana, prietena mea de atunci, actuala mea soţie, m-a înduplecat să merg la un film care se numea „Viaţa lui Isus”. Auzisem despre Isus, ştiam câte ceva din tradiţia populară, dar nu eram convins că este într-adevăr ceva real, ceva adevărat.

Mai degrabă credeam că e legendă, o poveste în care e frumos să crezi pentru că ajută sufletul să se purifice. Ştiam cum sunt obiceiurile de Paşti, de Crăciun. Mai ales după `89 toată lumea era mult mai pioasă cu aceste evenimente. Mergea foarte multă lume la biserică.

Reporter:

- Brusc, după `89, toată lumea şi-a tras o palmă peste frunte şi şi-a spus: fantastic există Dumnezeu! J

Romeo Bistreanu:

- Românului îi place să considere că există Dumnezeu atunci când vede că este scos dintr-o încercare, dintr-o treabă dificilă.

Aşadar, eram în anul 6, am mers cu Luana la acel film şi după aceea am fost contactat de câţiva tineri care mi-au propus să avem o discuţie şi să vedem de fapt cine este Cristos, cine a fost Isus Cristos?

Eu am căutat să înţeleg atunci logic şi argumentat de ce este Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu şi care sunt dovezile pentru aceasta?

În urma unei astfel de discuţii am ajuns la concluzia că într-adevăr, Dumnezeu a iubit lumea, L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru păcatele omenirii, iar dovada faptului că El a fost Fiul lui Dumnezeu este însuşi faptul că El a înviat şi El este acum viu.

Nici un alt Dumnezeu sau nici o altă formă de divinitate nu poate fi comparată cu Isus. De ce? Pentru că Isus este acum viu. Te poţi duce la mormântul lui Budda, te poţi duce să te închini în alte locuri, dar la mormântul lui Isus nu te poţi duce pentru că Isus este sus, e viu, e la dreapta Tatălui, nu-i poţi găsi acolo rămăşiţele.

Reporter:

- Mormântul gol a lui Isus este una dintre dovezile cutremurătoare care vorbesc fără nici un sunet, fără nici o vorbă, pentru toată omenirea. Locuitorul acelui mormânt este de fapt viu.

Romeo Bistreanu:

- Aveam să fiu impresionat de altfel şi de vieţile schimbate ale ucenicilor Săi, care înainte de învierea Sa au fost cuprinşi de frică, L-au părăsit, L-au trădat chiar. Dar după aceea ei au început o altă viaţă, au început o viaţă în care să-l vestească pe Isus cel viu, pe Isus cel înviat şi au mers până la sacrificiul suprem. De unde înainte fuseseră atât de fricoşi, acum au fost gata să-şi dea viaţa pentru aceasta.

Mi-am dat seama atunci că nu este o legendă, că Isus este într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu şi că trebuie să mă raportez cumva la El.

Mi-am dat seama că şi eu sunt păcătos, că am făcut multe compromisuri, că pentru mine scopul era important, mijloacele mai puţin şi am ajuns în urma unei îndelungi meditaţii la a-mi recunoaşte păcatele înaintea lui Dumnezeu şi la a-L primi pe Isus în inima mea ca singură cale de împăcare între mine şi Dumnezeu.

A fost un moment undeva în vara anului 1999, iar apoi am continuat să mă întâlnesc şi să întreţin relaţii de prietenie cu tinerii din „Alege Viaţa”, cei care organizaseră proiecţia filmului „Viaţa lui Isus”.

Am mers împreună la întâlniri săptămânale, la studii biblice, apoi într-un proiect de vară la mare şi aveam să constat un lucru care îi unea pe toţi şi anume, credinţa în Isus.

Şi nu numai atât, dar am văzut la ei o altfel de viaţă, un altfel de mod de a te distra, un altfel de mod de a te raporta la cei din jur.

Lucrul acesta mi-a influenţat mult viaţa, pentru că fără ei poate că m-aş fi îndepărtat de Dumnezeu. Dar mi-am dat seama că odată ce Cristos a înviat, El a înviat şi în inima noastră şi omul vechi s-a dus. Totul în inima noastră s-a schimbat şi este nou.

Poate că a fost vorba de o intervenţie chirurgicală, chiar dacă în timp foarte lent, dificil de închipuit într-o chirurgie reală, dar în care vechiul eu este înlocuit de Duhul Sfânt, de persoana lui Isus Cristos şi de Cuvântul lui Dumnezeu.

Reporter:

- Exact cum spune apostolul Pavel „Cristos în voi nădejdea slavei”. Sunt aici fapte şi întâmplări pe care nu le putem descrie şi nu le putem înţelege din punct de vedere raţional pentru că este vorba de intervenţia, de transcendenţa unei alte lumi în lumea noastră. Lumea lui Dumnezeu intră în lumea noastră atunci când îi dăm voie. Când nu-i dăm voie lui Dumnezeu, intră singură, fără să ceară voie, lumea celui rău.

Romeo Bistreanu:

- Cred că de mare importanţă au fost pentru mine momentele în care am încercat să studiez Scriptura, să înţeleg Cuvântul lui Dumnezeu.

Foarte mulţi au ideea preconcepută că Scriptura nu poate fi înţeleasă şi că ea este accesibilă doar unor anumiţi oameni, unor anumiţi învăţaţi, cărturari, preoţi de seamă sau astfel de oameni.

Dar am văzut că dacă eu Îl caut cu o inimă sinceră pe Dumnezeu şi continui zi de zi să mă uit în Scriptură, să întreb pe cei care au studiat mai mult sau pe cei care trăiesc o viaţă de credinţă mai aproape de Dumnezeu, viaţa mea poate să se schimbe.

Cândva consideram, aşa cum am menţionat, că un scop bun poate scuza un mijloc mai neortodox de a ajunge la el. Dar am văzut că lui Dumnezeu nu-i plac minciuna, înşelăciunea şi astfel de lucruri, care sunt considerate păcate.

Indiferent care este scopul pe care trebuie să-l atingi, Dumnezeu vrea ca mijloacele prin care tu îl vei atinge să fie conforme voii Lui, Cuvântului Lui.

Reporter:

- Spunea cineva „Moştenirea noastră nu este ceea ce ne dă Domnul, ceea ce ne dă Dumnezeu sau ceea ce putem câştiga cu propriile noastre puteri, cu mâinile noastre, ci moştenirea noastră este Domnul Însuşi. Atunci când facem din El ţinta vieţii noastre, atunci celelalte lucruri le vedem în adevărata lumină şi la adevărata lor valoare. Atunci mi se va părea complet deplasat să risc relaţia cu Dumnezeu, să-mi risc veşnicia de dragul unui câştig foarte mare sau de dragul unui beneficiu de altă natură.”

Romeo Bistreanu:

- Suntem de multe ori puşi în situaţii de moment în care trebuie să facem anumite compromisuri şi cred că este foarte greu să rezistăm dacă nu ne gândim de exemplu ce ar face Isus în locul nostru, dacă El ar fi confruntat cu situaţia mea dificilă în care eu trebuie să dau un răspuns clar, da sau nu unei probleme, unei ispite, unui lucru care nu este după voia lui Dumnezeu.

Cred că de fiecare dată când ne întrebăm ce-ar face Isus în locul nostru, noi putem să găsim în Scriptură răspunsul la astfel de întrebări. 

Reporter:

- De obicei, Guvernele luptă împotriva corupţiei şi spune o zicală „Don`t still, the government hate the competition!” adică „Nu fura, Guvernul urăşte competiţia!” De prea multe ori guvernanţii nu înţeleg că nu poţi să lupţi împotriva corupţiei doar stabilind legi, ci trebuie să-l schimbi pe om din interior, ceea ce doar Isus Cristos poate să facă.

Spuneai despre acest principiu pe care l-a lăsat Domnul Isus Cristos: „Daţi Cezarului ce e-al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Mântuitorul Isus Cristos a fost primul care a lansat această idee, de separare clară a puterii în Stat: Biserica de-o parte, Statul de alta, să nu aibă nimic de-a face unul cu altul.

Până atunci şi poate şi de atunci o bună perioadă împăratul sau regele avea şi funcţia religioasă cea mai înaltă în Stat. De multe ori şi mulţi oameni confundă cele două şi spun: „Nu-i nimic. Este foarte bine dacă fur de la Cezar ca să-i dau lui Dumnezeu.” Şi fură pe rupte şi apoi merg şi fac donaţii le biserică în ideea că poate îşi vor răscumpăra greşelile, ceea ce este complet ireal.

Pe Dumnezeu nu-l interesează banii noştri furaţi pe care să-i dăm mai apoi la biserică. Aceia sunt bani murdari şi Dumnezeu nu ia deloc în calcul acei bani că i-am dat noi la biserică în urma unor furturi sau în urma unor afaceri necurate.

Ce-au spus prietenii voştri, cunoştinţele voastre despre voi?

Romeo Bistreanu:

- Mulţi colegi au fost uimiţi, alţii au avut puterea să mă atace personal: „Cum de eşti tu gata să te lepezi de credinţa ta strămoşească şi să treci la altă religie? Cum de nu te gândeşti că lucrul acesta e un păcat, îţi renegi biserica în care te-ai născut, biserica în care ai fost botezat?”

Le răspundeam: „Eu nu vreau să reneg pe nimeni, dar eu acum L-am cunoscut pe Isus Cristos şi El a murit pentru mine. Eu am aflat aceasta la 23 de ani. N-am ştiut că a murit pentru mine şi e singura modalitate prin care păcatele noastre pot fi curăţate, pot fi şterse dinaintea lui Dumnezeu. L-am cunoscut pe Isus şi am înţeles mai multe despre  Dumnezeu, despre viaţa creştină într-o astfel de biserică, o biserică baptistă.”

În discuţiile cu prietenii şi cu colegii noştri am vrut să accentuăm faptul că indiferent unde te afli ţinta ta trebuie să fie Isus Cristos. Prin cine te uiţi tu la Dumnezeu? Pentru că numai un singur Fiu a avut Dumnezeu şi El a murit şi pentru păcatele mele şi pentru păcatele tale.

Au fost discuţii mai grele şi cu părinţii, dar mama mea a acceptat să vină la botez şi a înţeles decizia noastră.

Chiar dacă ea nu este gata să ia o astfel de decizie, a văzut motivaţiile noastre şi a înţeles că noi vrem să trăim o viaţă plăcută lui Dumnezeu, că nu vrem să fugim de o biserică sau să abandonăm o tradiţie, o cultură veche, ci vrem să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi să trăim, să împlinim voia Lui.

Reporter:

- Ce s-a schimbat în viaţa voastră de familie, după acel moment când v-aţi întors la Dumnezeu?

Romeo Bistreanu:

- Poate că ne este greu să ne iertăm unul pe celălalt, dar de fiecare dată, eu mă gândesc la Dumnezeu şi îi cer iertare Lui.

Vreau să ne aplecăm amândoi în rugăciune în faţa Lui pentru că sunt momente dificile în viaţa noastră şi atunci soluţia cea mai bună trebuie căutată la Dumnezeu.

Am învăţat că înainte de toate trebuie să-mi iubesc soţia şi să o slujesc cât pot mai bine, iar ea încearcă, de asemenea să-mi fie un ajutor potrivit, conform Cuvântului lui Dumnezeu, şi dacă noi ne raportăm la Dumnezeu şi la Cuvântul Lui, ştim să găsim rezolvarea tuturor problemelor care apar în căsnicie.

Reporter:

- Spuneai că la un moment dat ţi-ai făcut un principiu care spune “Ce-ar face Isus în locul tău?” Dă-ne un exemplu din viaţă când ai decis chiar în pierderea ta, să faci ceea ce te-ai gândit că ar face Isus în locul tău?

Romeo Bistreanu:

- Am fost confruntat o bună perioadă de timp cu aceasta. În spital, unele persoane dintre cele care asigură asistenţa medicală bolnavilor, obişnuiau să îşi procure medicamente pentru ei, prescriindu-le pe foile de observaţie ale bolnavilor. Medicamentele care nu erau absolut necesare respectivilor bolnavi erau luate de ei acasă. Şi recunosc că şi eu am făcut lucrul acesta o bună perioadă de timp până într-o bună zi când m-am întrebat: “Ce-ar face Isus în locul meu?” Este oare aceasta o practică plăcută lui Dumnezeu, conformă cu voia lui Dumnezeu?

M-am gândit că într-adevăr noi nu primim acolo medicamente gratuite, noi trebuie să ne plătim singuri asigurarea medicală, nu este gratuită pentru noi.

Dar ceea ce făceam era într-adevăr o minciună, o înşelătorie şi când Dumnezeu m-a luminat asupra acestui lucru am decis că Isus nu poate face niciodată un astfel de compromis. Şi deci, nici eu nu am voie să-l fac. Veşnicia este mai importantă decât clipa.

sus