baptist.ro

Pagină de Mărturisiri şi Lucrare

OAMENII VOR VORBI DE PUTEREA TA CEA INFRICOSATA,

SI EU VOI POVESTI MARIMEA TA !

Ps 145:6

Era intr-una din zilele anului 1978. Insa acesta zi va ramine scrisa in istoria existentei portului Constanta si a oamenilor acestui oras. Cu o zi in urma,totul era linistit, normal, fara nimic remarcabil. Aproape de lasarea serii, a inceput dintr-odata si f puternic sa sufle vintul, devenind o furtuna care a stirnit si deslantuit cu furie Marea Neagra.

Marea a avut pe scara valorica a furtunilor si a valurilor, gradul 10, deci ceva extrem de rar ca fenomen. Valurile inalte de peste 10 metri inaltime, loveau napraznic in digurile portului si in zidul de protectie al falezei din zona Cazinoului  din Constanta. Aceasta furtuna napraznica a lovit toata noaptea. Fiind de serviciu in acea noapte, dupa ce am ajuns acasa, m-am culcat fiind obosit.

Pe la ora 11 am auzit soneria de la usa sunind cu insistenta. M-am sculat si am deschis. Era sora Cornici Lucretia, o femeie batrina credincioasa, foarte curajoasa si energica. Cum m-a vazut m-a luat in primire : cum, tu dormi? Uite, valurile marii lovesc asa de tare in tarm ca se aude bubuitura lor pina in oras. Asa ca, imbracate repede si hai sa mergem sa vedem ce s-a intimplat in port si pe faleza.

M-am conformat, ca era ordin nu gluma, si am plecat. Am ajuns la poarta nr 1 a portului si am inaintat spre faleza. Cind am ajuns si ne-am uitat in jur, am ramas nauciti. Digul care delimita marea de port pina la far, a fost darimat. In peretii care formau marginea falezei din fata cazinoului, valurile loveau napraznic, asa ca balustrada de metal a fost smulsa si decupind portiuni mari din faleza, distrugind-o. Imaginea era groaznica.

Era afectata imaginea simbolului orasului Constanta, Cazinoul. Trecerea in revista a acestor imagini s-a facut in cca 5 minute. In fata noastra, la aproximativ 10 metri se aflau in forma de semicerc vre-o 10-15 ofiteri de armata.

Dintr-o data, batrinica de linga mine porneste intr-o graba spre acel grup si se opreste intre ei. Am plecat si am ajuns-o, eu fiind deja panicat. S-a uitat in jur la fiecare si dintr-o data, cu un glas poruncitor le-a adresat intrebarea: "daca sunteti mari si tari, si va credeti mari si puternici (facea referire la forta comunista), porunciti ca sa stea vintul si sa se linisteasca marea, nu vedeti ce dezastru a iesit?"

Eu, am inlemnit ! Mi-am zis ca vom fi legati pe loc ! Coloneii, ofiterii cu grade grele pe umeri, s-au uitat lung unul la altul, ca femeia din prejma Domnului Isus cu cei care au pirit-o, unul cite unul au plecat fara vorbe, nestiind ce-a fost in inima lor nici pina astazi. Am ramas doar noi doi, ne-am uitat un pic unul la altul si ne-am rugat acolo, multumind si laudind pe Dumnezeu ca este suveran si Domn peste furtuni si ape mari ! A Lui sa fie slava din neam in neam !

Consemnata de,

Marinica Dumitrascu,