 |
PUBLICAŢIE BAPTISTĂ DE APOLOGETICĂ |
 |
 |
 |
|
|
Pagină de Mărturisiri şi Lucrare ..."caci celce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui ! " (Zaharia 2:8b)Fiecare dintre noi ca oameni pe pamint, avem prima perioada de viata, copilaria. Este un unicat in dreptul fiecaruia. In ea esti fara grijuri si poveri. Insa in ea, in temelia ei, sunt asezate gindurile, dorintele, sperantele si trasaturile de caracter ce te vor insoti. M-am nascut intr-o familie de credinciosi cu mult respect pentru numele lui Dumnezeu si viata de credinta. Am fost primul, deci cel mai mare dintre 7 frati, 5 baieti si 2 fete. Viata la tara nu era asa complicata insa, copilaria ne-a fost placuta si incarcata de nenumarate amintiri. Este un deliciu cind dupa atitia ani in intilnirile la diferite ocazii, ne povestim aducundu-ne aminte de atitea nazdravanii si intiplari cu mult haz. In acest timp minunat am avut parte de un har deosebit. Mama noastra fiind o femeie firava, nu asa robusta, ne-a crescut cu multa sensibilitate, imprimind aceasta in noi si grija de a respecta cit se poate de mult pe frati si viata crestina in Hristos. In timpul mersului nostru la adunare duminica, am intilnit acolo un frate mai in virsta, care a ramas pentru noi:mosu Efim Peritenco. Acest om era singur, nu avea familie, statea cu chirie la o familie de frati. Nu stiu nici pina azi istoricul originii lui. El era de meserie timplar si lucra ocazional unde era solicitat. De pe la virsta mea de 14-15 ani am inceput sa ma imprietenesc cu el si l-am rugat pe tatal meu sa ma lase sa-l insotesc cite putin pe la lucrul lui. Am primit aceasta favoare din partea tatalui meu si va dati seama ca la aceasta virsta banda de inregistrare a evenimentelor cit si curiozitatea, cit sunt de mari! Am avut aceasta speciala ocazie as zice eu, de a vedea cum isi desfasoara viata acest om care pentru mine era al nimanui, insa un unicat din lumea crestina, un om special al lui Dumnezeu, o lumina peste vremuri. Voi incerca sa enumar 3 aspecte din viata acestui om. 1. Lucrarile si munca pe pamint sunt rasplatite in cea mai mare parte prin bani. Va dati seama, fiind cu el, ce copil nu-si doreste sa primeasca, sa aibe si el ceva bani. Dar spre parerea mea de rau si uimirea mea pina in ziua de azi, acest om nu a lucrat la nimeni pe bani, spunind la inceput de lucru sau la sfirsitul lui, te costa atitia bani, nu. Totusi, ne intrebam: cum, din ce traia acest om? Simplu! Acelasi bun si atotputernic Dumnezeu care l-a hranit pe Ilie in pustie, a fost tare credincios fata de acest om. Era solicitat de diversi oameni din comuna sa le lucreze lucrari de timplarie. Executa totul cit putea de bine si fiecare il rasplatea cu ce avea, hrana, imbracaminte. Chiar reprezentantii mari ai comunei cum ar fi presedintele de colectiv, presedintele sfatului popular al comunei, il solicitau la toate lucrarile lor intrucit aveau garantia ca acest om lucra corect, cinstit si de calitate. Acestia ii trimeteau hrana periodic acasa, iar la inceput de iarna primea lemne de foc pentru incalzit si facut mincare intotdeauna. 2. In vremea aceea de viata in sistem comunist, unele aspecte sunt de-a dreptul uimitoare. De exemplu: daca se intimpla sa primesti vre-o scrisoare din America, erai chemat la militie si fara prea multe intrebari, erai batut ingrozitor, gindindu-te ca daca vei mai primi una... Insa acest om, primea in fiecare luna o scrisoare si o mica suma de bani, dar tare buna pentru el, astea din America de la fratele Andrei Trupu. Apoi aproape lunar primea scrisoare si o Biblie de la fratele Ieremia Hodoroba din Franta. Bibliile le oferea in secret celor mari din comuna si altor oameni. In aceste vremuri si situatii cumplite, mina cea tare a Dumnezeului cel viu l-a pazit si nimeni nu s-a atins de el, de niciun fir de par din capul lui. Nu-i uimitor ! 3. Acest om nu a avut niciodata haine in plus decit ce era pe el si un rind de schimb. Restul toate celelalte erau date cu bucurie saracilor din comuna, fratilor in nevoie, de la el.....marele bogat!! Stau si ma gindesc, ce avere are omul acesta in cer! Cum straluceste el in imparatia lui Dumnezeu ! Depun aici o marturie: mama mea a avut o vedenie de vis si a vazut pe acest om imbracat in haine albe in cer, stind impreuna cu alti sfinti ai lui Dumnezeu la masa si erau slujiti de ingeri. Au trecut citiva ani. Gazda unde statea el a vindut casa si el a fost nevoit sa se mute in alt loc. Cum nu si-a gasit prea repede o gazda, parintii mei in spiritul datoriei de crestini, au acceptat sa stea la noi. I sa oferit camera din fata dinspre strada cu intrare separata. Dupa ce si-a adus lucrurile lui si s-a instalat, cam timp de o luna, noi gazdele, nu am intrat la el in camera deloc. Nici el nu iesea din camera decit foarte rar. Mergea la magazinul din comuna si se intorcea cu cite un sul de coli de hirtie de sac, nestiind nimeni dintre noi ce va face el cu ele. Asa se face ca eu fiind ceva mai prieten cu el, cam dupa o luna si jumatate, m-am dus la el in camera. Ce credeti oameni buni ca mi-a fost dat sa vad? El a scris versete importante din Biblie pe aceste coli, le-a lipit si a tapetat toti peretii cu ele ! S-au suparat un pic parintii, proprietarii casei, dar l-au lasat in buna pace. De atunci si pina astazi, in sute sau nenumarat de multe case sau locuri pe unde am intrat, n-am mai vazut o camera tapetata complet cu versete din Biblie.! Intre timp eu am plecat din localitate la scoala profesionala, apoi in armata. M-am mutat si stabilit in Constanta, unde dupa ceva timp m-am casatorit. Am corespondat sustinut cu acest minunat om al lui Dumnezeu si experienta cu el, viata de credinta a acestui om si umblarea lui cu Dumnezeu, mi-a marcat viata ! Chiar cel mai grozav ateu daca ar vedea filmul vietii acestui om, s-ar rusina si si-ar scoate paleria. Apropo, acest om cind rostea numele lui Dumnezeu in orice imprejurare unde se afla in timpul zilei, isi scotea palaria in semn de respect! In anul 1975 in luna octombrie, Dumnezeu a acceptat rugaciunea parintilor mei si le-a dat raspuns cu privire la mutarea lor din comuna Jegalia in orasul Constanta. Asa ca s-a pus casa in vinzare, s-a gasit cumparatori si totul a mers bine pina intr-un punct: situatia lui mosu Efim Peritenco. Statuse la noi 8 ani. Cumparatorii au fost fiul unei familii instarite din comuna, un tip foarte bine dezvoltat. Din discutia purtata cu el in privinta mutarii noastre si existind acest "chirias special", am convenit impreuna ca mosu Efim va sta la el fara nici-o pretentie o luna de zile, timp in care el isi va cauta si stabili o alta gazda. Pina aici totul foarte bine. Am realizat mutarea parintilor si fratilor mei de acolo la Constanta si mosu Efim a ramas conform intelegerii. Dar dupa o saptamina: stupoare ! primesc o scrisoare tip SOS de la mosu Efim in care mi-a relata urmatoarele: "Frate Marinel (asa, ma alinta el) uite in ce situatie ma aflu:cei care le-ati vindut casa, mi-au spus ca intr-o saptamina sa ma mut, ca ei au de facut botezul la copilul mic si au nevoie de camera unde locuesc sa fie eliberata ca vor avea petrecere si au nevoie de ea. Daca nu ma vor scoate afara sub cerul liber. Asa ca daca vreti si puteti veni pina aici ca sunt scos afara deja in curte si dorm sub cerul liber." Dupa ce am citit scrisoarea, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a pompat oxigen in plamini si mi-a intarit inima! M-am invoit de la servici si a doua zi am fost acolo. Am vazut cu ochii mei incredibilul asupra evenimentelor "crestinesti ortodoxe". Am cautat gazda prin comuna, si daca nu am gasit, am hotarit ca sa pregatim camaruta din spatele salii unde este adunarea noastra crestina din comuna. Am lucrat impreuna cu alte persoane, am varuit, facut curat, mobilat cu strictul necesar si in 2 zile l-am mutat pe "reprezentantul lui Dumnezeu" intr-un loc potrivit. Tare bine si linistit s-a simtit in acest loc pina a plecat la palatul lui din cer! Mi-am mai adus aminte de o intimplare cu el: il intilnea prin comuna un om batjocoritot din cind in cind si-i spunea: mosu Efim, cind vin sa-ti fac cosciugul? Raspunsul lui era pasnic si sigur: eu nu ma interesez de asta. Nu-i treaba mea, de asta are grija Dumnezeul meu! Nu dupa mult timp, intr-o zi de dimineata vine la mosu, baiatul acelui om sa mearga la ei ca sa le faca un cosciug ca tatal lui a murit. Mosu Efim a raspuns baiatului la fel de clar si pasnic: eu nu fac cosciuge, tatal tau s-a priceput la asta. Ce rasturnare a ordinii omenesti cind intervine maretul stapin. Petrecerea a vut loc, oamenii s-au distrat ca poe vremea lui Samson. Insa, undeva ochiul lui Dumnezeu care e treaz permanent, vedea tot! Dupa aproximativ o luna si ceva, acest barbat atletic, in fata caruia nu indraznea sa sufle nimeni, a mers intr-o seara la circiuma din comuna. Dupa ce s-a respectat acolo, incins bine, cu bicicleta si "basca" pe cap, a pornit spre casa. Intrind de pe soseaua principala pe strada spre casa lui, s-a declansat o furtuna puternica si firele de curent electric de pe stilp s-au desprins si au cazut pe pamint. In acest loc si in acest timp, vintul a luat basca de pe capul lui si a dus-o intre firele cu curent electric. Fiind noapte si nevazindu-le, mergind dupa basca si nevazindu-le, repet, a fost electrocutat pe loc si a murit acolo imediat. Groaznic! Ce jale! O sotie ramasa vaduva, 2 fetite orfane! Sa fie pura intimplare?? Este credincios Dumnezeu? ESTE si RAMINE ! "Fiindca Dumnezeu gaseste ca este drept sa dea intristare celor ce va intristeaza" 2Tesaloniceni 1:6 ! Viata merge inainte si de atunci s-au scurs multi ani. Cum Dumnezeu este in toate suveran, EL lucreaza in asa fel incit mintea si capacitatea noastra ramin blocate. Asa ca dupa toate aceste intimplari si nu usor de acceptat, sotia acestiu om si o fica a ei, vin la adunare si asculta cuvintul lui Dumnezeu. Acesta este Dumnezeul mintuirii noastre ! EL da izbavirea, iertarea si vindecarea oricarei rani! Slava, marire si glorie Lui ! A consemnat si trait acestea, Marinica Dumitrascu, Apăsaţi pe buton să merge-ţi înapoi la pagina de Mărturisiri.
|
|
|
