baptist.ro

Pagină de Mărturisiri şi Lucrare

 VOIA MEA SAU VOIA LUI ?

Am avut mereu un spirit aventurier, mi-a plăcut să călătoresc. Mi s-a deschis o perspectivă nouă în viaţă: un serviciu sigur, bine plătit, fără „grija zilei de mâine”, posibilitatea de a avea o casă, de a călători când doresc şi unde doresc, o diplomă valabilă în toată Europa. Cine nu ar fi mulţumit cu o şansă ca aceasta? Şi totuşi, ceva nu era în regulă. Nu aveam pace… Îmi luasem viaţa în propriile mâini, îmi făcusem planuri şi vise, ce-i drept frumoase, dar fără a ţine cont de planul lui Dumnezeu pentru viaţa mea. Curând m-am simţit falimentară în „umblarea” cu Domnul (rugăciune, citirea Cuvântului). Relaţia mea cu Tatăl suferea

CITEŞTE RESTUL...

Mărturii din vieţile timo-imşilor

Î: Cum se poate mânca un elefant?
R: Fiecare îmbucătură pe rând!
Î: Cum se pot uceniciza naţiunile din Europa de Est?
R: Fiecare persoană pe rând!

Adăugaţi la aceasta puterea multiplicării şi veţi obţine o strategie de transformare puternică, pe care Reinhard şi Birgit ( misionari germani) încearcă să o aplice în România de câţiva ani.

Sădind sămânţa Cuvântului în vieţile tinerilor prin Timo Teams, ei înarmează o generaţie de ucenici radicali pentru îndeplinirea slujbei de ucenicizare a naţiunilor din Europa de Est”.


CITEŞTE RESTUL...
 

M-am născut într-o familie de credincioşi care aveau mult respect pentru numele lui Dumnezeu şi pentru viaţa de credinţă. Am fost primul, deci cel mai mare dintre 7 fraţi, 5 băieţi şi 2 fete. Viaţa la ţară nu era aşa complicată şi copilăria ne-a fost plăcută şi încărcată de nenumărate amintiri. După atâţia ani, este un deliciu să ne întâlnim cu diferite ocazii, să povestim, aducându-ne aminte de atâtea năzdrăvănii şi întâmplări cu mult haz. În acest timp minunat am avut parte de un har deosebit. Mama noastră, care era o femeie firavă, ne-a crescut cu multă sensibilitate, imprimând aceasta în noi şi grija de a respecta cât se poate de mult pe fraţi şi viaţa creştină în Cristos. În timpul mersului nostru la adunare duminica, am întâlnit acolo un frate mai în vârstă, care a rămas pentru noi ‚moşu’ Efim Peritenco’.

Câţi dintre noi nu au simţit, măcar o dată, dulcii fiori ai dragostei răscolindu-le mintea, sufletul, voinţa, viaţa întreagă? Parcă totul în jurul tău e astfel: nu te mai interesează obligaţiile tale zilnice, parcă nici foame nu-ţi mai este, nu mai poţi dormi noaptea, te înfiorezi de fiecare dată când te gândeşti la „acea persoană”, descoperi că fiecare cântec de dragoste pe care-l auzi la radio este pentru tine. Parcă şi soarele răsare mai frumos când te îndrăgosteşti.

Într-o linişte pătrunzătoare, urmărind razele soarelui care ne mângâia feţele, am poposit la Casa Laura, înconjuraţi fiind de o atmosfera calmă, lăsând marea nu prea departe, dar simţind briza ei care ne învăluia. Condiţiile pe care Fundaţia Osana Constanţa - Casa Laura le oferă copiilor abandonaţi sunt minunate, aceşti copii simţindu-se ocrotiţi şi iubiţi în permanenţă.