baptist.ro

Pagină de Mărturisiri şi Lucrare

EL SCHIMBA VREMURILE SI IMPREJURARILE......Daniel 2:21

M-am sculat odihnit si cu buna dispozitie pe care o aveam, fiind o fire spontana uneori, mi-a venit asa, deodata, sa ma uit dupa ziua de ieri. M-am uitat in sus, m-am uitat in jur, am inchis si am deschis ochii, mi-am scuturat capul ca sa verific registrele, sa dau inapoi imaginea, dar ziua de ieri....s-a dus! Si arhiva timpului a pus-o la locul ei! Ma gandesc, ne aducem aminte ce vremuri, ce viata am trait inainte de anul 1989 in Romania, ca si in celelalte tari surori cu acelasi sistem si invataturi prin care zeci de ani s-a cautat cu disperare golirea omului de tot ce e sublim si sfant si, in mod special, scoaterea lui Dumnezeu afara din biserici, din tara, de oriunde? N-avea importanta cum sau in ce mod, dar Dumnezeu nu trebuia sa fie gasit sau pomenit de nimeni si nicaieri.
Locul Lui ar fi fost, poate, in Antarctica, undeva unde sa inghete pentru totdeauna. Sarmanii...! Pai, tocmai Dumnezeu a creat si Antarctica! El este si-acolo ca pretutindeni, peste tot. Tocmai aceasta zona rece are o importanta deosebita in mentinerea echilibrului ecologic al pamantului. Si, cum Dumnezeu ramane vesnic, iar oamenii vin si trec, asa dupa 1990 in Romania a inceput o alta vreme...! Ma uit din nou cum se face ziua si treptat, treptat lumina biruieste intunericul si se stabileste deplin. Libertatea de a trai intr-o lumina noua, dupa care gemeam, a venit si iata-ne...liberi!! Liberi sa credem ce vrem, liberi sa nu credem nimic, liberi sa facem ce vrem, liberi sa vorbim orice, oricat si oricum, intr-un cuvant, liberi....de lege!
Iata ca ceea ce nu avusesem, ceea ce ni se parea un vis greu de vazut in realitate a venit, ca un dar platit scump dar care, pentru cei mai multi, e cea mai mare capcana in care cel rau, diavolul, a reusit sa-l faca pe om să fie propriul dumnezeu, ultra-preocupat si dezinteresat total de mantuire si de destinul vesnic. Dar asta e o alta problema. Hai sa ne intoarcem inapoi in timp, in primii doi ani de cand lumina si aerul libertatii, al democratiei a sosit si la noi in tara. Oamenii lui Dumnezeu, bisericile vii, crestinii adevarati au inceput sa actioneze, sa organizeze evanghelizari sub diferite forme, vestind evanghelia mantuirii lui Isus Hristos oamenilor atat de flamanzi si luminandu-le calea spre Dumnezeul adevarat si spre cer.
Si in primavara acelor doi ani, a sosit la Constanta un reprezentant al organizatiei Prison Fellowship. Aceasta organizatie are ca obiectiv reabilitarea detinutilor prin raspandirea evangheliei lui Isus Hristos. Doamne, ce mare nevoie era si este in inchisorile din Romania de asa ceva! Aceste locuri sunt asemanatoare imaginilor care descriu iadul. Si tocmai aici evanghelia salvarii trebuia sa penetreze. Acest om, american de origine, avea o voce de tunet. Ca sa poata fi inteles mesajul lui in limba noastra a fost nevoie de un translator care a locuit intr-o camera dintr-o cladire a inchisorii. S-a apelat pentru acest serviciu la un tanar seminarist de la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti.
Stau si ma gandesc si ma amuz cand mi-aduc aminte ce contrast era intre acesti doi emisari ai lui Dumnezeu: barbatul american inalt, cu voce de tunet, iar translatorul scund, slab, tanar si cu o voce tare firava. Insa Dumnezeu face sa creasca ce se seamana! Dupa o „sedere” intensiva acolo, s-a hotarat schimbarea lui cu altcineva din biserica nr. 1 din Constanta. A venit la mine pastorul si m-a rugat daca pot sa duc cu masina pe cineva care sa-l inlocuiasca pe translatorul de la inchisoarea de la Poarta Alba. Am acceptat cu foarte mare placere, eram chiar incantat de o asa favoare. Astfel, am stabilit timpul cand vom pleca.
Tanarul translator pe care l-am dus acolo se numeste Silviu Ghereben, un barbat inalt, cu o inima simtitoare pentru lucrarea crestina, fiind primul crestin constantean
misionar in inchisoarea de la Poarta Alba. Am ajuns intre orele 13-14, intr-o duminica. Dupa ce am parcat masina, ne-am indreptat spre camera de intalnire, dupa cum ni se descrisese aceasta incapere. In timp ce inaintam pe aleea care ducea la acea cladire, cand am ajuns in dreptul uneia din cele doua intrari ale ei, am observat un cadru de politie care iesea, ducand pe mana un prosop alb si doua farfurii pline cu friptura. Pana sa ajungem la intrarea cealalta, duhul din mine a inceput sa-mi dea o stare de agitatie, dar si de mare satisfactie intuind ce urma sa vad. Acele cadre de politie, doua la numar, duceau de mancare oamenilor lui Dumnezeu, avand o comportare deosebita, prietenoasa. L-am lasat pe tanarul Silviu si l-am luat pe celalalt tanar, Marius. Am facut cunostinta si l-am intrebat cum a fost. Mi-a relatat cu amanunte ce nu si-a inchipuit ca poate face Dumnezeu. Imaginati-va cu ce ochi si urechi il ascultam!
Mi-a spus ca sunt depozitate deja acolo, in camera, cateva sute de Biblii. Am ramas naucit!!!! Nu mai stiam cum si ce sa intreb! Fiind prima aventura crestina de acest fel in lumea de-acum libera, am intrebat: chiar e adevarat? Mi-a spus: „DA!” Atunci am spus si putem s-o spunem intotdeauna: El schimba vremurile, imprejurarile si pe imparati...! ‚Dumnezeu rastoarna pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie si inalta pe cei smeriti!’ Luca 1:52 . Cum, era vorba de oamenii care numai sentimente umane nu aveau, iar daca te prindeau sau descopereau ca aduci o Biblie in tara, primeai o bataie zdravana si ani de puscarie? Cum, acesti ne-oameni, care au dispus batjocuri de tot felul, jigniri şi persecutii la adresa copiilor lui Dumnezeu, acum le duc de mancare, si inca fripturi pe saturate?!!! Cum, Bibliile care erau confiscate, rupte si arse, acum erau solicitate în cantitati impresionante?!!! Mai mult si de neconceput cu mintea noastra, chiar in barlogul lor, in cladirea unde se concepeau planuri diabolice de suferinta pentru crestini, tocmai acolo sa fie depozitate sute de Biblii?!!!
De mii de ori: SLAVA LUI DUMNEZEU CA ARE TOTUL IN CONTROL SI ESTE DOMNUL ISTORIEI ! De atunci si pana astazi, misiunea crestina Stanca Veacurilor, formata dintr-un colectiv de crestini devotati, lucreaza cu mare inflacarare la vestirea evangheliei lui Isus Hristos in inchisorile din Dobrogea si foarte multi dintre detinuti L-au primit pe Domnul Isus ca Mantuitor. Unii au fost eliberati si au venit la biserica, slavind pe Dumnezeu! Slava Lui ! Bucurati-va cu noi si rugati-va pentru lucrarea din Romania !

Relatat si trait de Marinica Dumitrascu
Biserica Baptista nr. 1, Constanta

 O ADEVARATA BINECUVANTARE…

Vreau sa cred ca in fiecare casa a Domnului exista o astfel de sora, asemenea celei despre care va voi scrie aici, o binecuvantare pentru cei ce-o cunosc si, cu siguranta, o BUCURIE pentru Domnul.

De foarte multi ani am cunoscut activitatile deosebite pe care sora Melentina Crihan le intreprinde, la indemnul Domnului, pentru semenii sai.
Cu ani in urma, dupa ce roboteala privind curatenia la biserica se termina, dânsa pleca in vizite pe la frati. O adevarata enciclopedie a adreselor si a fratilor in nevoie exista in mintea acestei minunate surori. O femeie simpla, nascuta pe plaiurile Bucovinei, plina de viata, putere si dragoste pentru cei in nevoie, in special pentru fratii neputinciosi si batrani!
Gerul, zapada, arsita si ploaia nu sunt piedici pentru aceasta sora sa plece in misiune. Este o chemare launtrica pentru dansa, o stare care o face ca niciodata sa nu isi puna intrebarea: de ce? Ceea ce, poate, pentru noi este obositor, pentru dansa este ca o indatorire, o jertfa pe care o depune la picioarele Domnului !
Daca este nevoie sa fie curatata o casa batraneasca, ea este prezenta acolo; daca trebuie cumparate medicamente pentru frati, picioarele ii alearga si indata fratii sunt serviti; la fel dacă e nevoie să fie ingrijita o sora si cate alte cazuri! Este nelipsita in a-si oferi ajutorul in cazul deceselor, spala, imbraca pe cel decedat, imbarbateaza familia…nu pot sa o aseman cu nici un personaj din Biblie, este UNICA !
De curand, sora nostra a fost internata pentru o operatie de fiere! Acolo, in salon, a fost uimita cata putere a avut sa-L vesteasca pe Domnul. Era internata acolo si o femeie dintre cele care au aruncat cu pietre, cu cateva luni in urma, la Niculitel, in fratii misionari! Dansa a avut ocazia sa afle de la sora noastra draga ca pocaitii nu sunt ceea ce credea dansa, niste fanatici, ci niste oameni normali, cu frica si cu credinta puternica in Domnul, gata sa-L vesteasca oricarui semen. Au fost clipe de emotie si de pareri de rau, acolo, pe pat de spital.
Domnul sa intareasca si sa dea putere sorei noastre dragi, care este un adevarat exemplu de dragoste si daruire pentru semeni !

Ana-Gabriela Olaru
25 ianuarie 2004

 IN ASTEPTAREA DARURILOR…

“In aceasta noapte sfanta, langa staulul divin,
sa se-nchine cu credinta vine tot ce e crestin, de pe tot intinsul lumii, orice suflet credincios vine-acum sa-ngenuncheze langa ieslea lui Hristos, caci din marea Lui iubire pentru noi S-a intrupat, spre-a aduce mantuire lumii ce zacea-n pacat…”

Dumnezeu a trimis ce-a avut El mai scump, pe Fiul Sau, ca dar pentru noi.
Copii cu ochisori micuti, scruntand zarea, cu vocile sugrumate de emotie, repetand in gand colindele si poeziile pregatite in asteptarea darurilor – iata tabloul inedit ce ni se infatiseaza in primele zile ale lui decembrie 2003, cand o parte din membrii Fundatiei Osana din Constanta au pornit la drum, in sudul si sud-vestul judetului, pentru a imparti daruri de Craciun, cu microbuze urcand pieptis pantele drumurilor de tara, cu emotia intalnirii palcurilor de copilasi ce freamata de bucurie…
Localitatile Lipnita, Ostrov, Girlita, Deleni, Adamclisi, Raristea, Seimeni si multe altele sunt locuri in care, de la infiintarea fundatiei, din 1996, nu se ajunsese niciodata cu distribuirea cadourilor. Este pentru prima oara cand echipa fundatiei, impreuna cu sponsorii, strabate aceste drumuri de tara si aduce bucuria in inimile copiilor. Cu daruri si brosuri crestine, din care copiii sa poata cunoaste despre nasterea Domnului, pachetele se impart copiilor la sediul scolilor, in camine culturale, in gradinite, pe strada… Este un vuiet de glasuri incantate de copii, care intind manutele fragile pentru a primi „cutia fermecata”…
Cu infrigurare sunt spuse poeziile pregatite, colindele si ochisorii incearca sa „patrunda” prin capacul cutiei cu multa curiozitate, sa vada ce-au primit in dar…jucarii si creioane, masinute si baloane, caciuli si fularase, manusi, caiete si cate si mai cate lucrusoare de mare folos lor, copiilor. Dulciuri nemaivazute, de peste mari si oceane, cu staniol rosu, albastru sau auriu, cu stelute si imagini din desene animate….
Au fost cateva zile de mare bucurie pentru copiii saraci din zonele amintite. In sufletul lor de copil a fost, poate, singura bucurie de cand le-a dat Dumnezeu viata…

Ana-Gabriela Olaru

Cu Evanghelia printre rromi

Minorităţile etnice din ţara noastră au fost şi sunt o sursă de dispute şi conflicte. Cauza diferă de la caz la caz. Dacă unele etnii au pretenţii teritoriale (ungurii,), altele sunt pur şi simplu o cauză permanentă a acestor conflicte (ţiganii). De ce? Hoţia, imoralitatea, violenţa fizică şi verbală, cerşetoria, lipsa cu desăvârşire a culturii, sunt câteva aspecte definitorii ale etniei rromilor. Îi întâlneşti peste tot; în comunităţi compacte la sate sau oraşe, în magazine, în pieţe, la colţuri de străzi, cu diverse ocupaţii: unele bune, dar, în special cu cele rele. Acest fapt induce în populaţia majoritară o atitudine de opoziţie ce se manifestă fie deschis, fie în mod tacit. Aşa se face că expresii ca "te porţi ca un ţigan" a intrat de mult în limbajul cotidian . Mai mult chiar, ameninţări cu "te dau la ţigani" reprezintă o formă de ameninţare foarte eficientă împotriva copiilor neascultători…

Cam aşa gândeam şi eu despre ţigani cu mai mulţi ani în urmă. A venit însă vremea când s-au deschi noi oportunităţi de misiune şi, fiind implicat ca misionar, inevitabil am intrat în contact şi cu această etnie. Primul astfel de contact a fost când, în Biserica din Gropeni, judeţul Brăila, a venit o familie de ţigani. Parafrazând puţin, am spus "poate ieşi ceva bun?". Cu timpul am întărit relaţia cu această familie şi prin ei am ajuns să cunosc pe mulţi alţii. Aspectul misiunii printre rromi a devenit o provocare pentru Biserica noastră.

"Cu ce să încep?" a fost prima întrebare. Cunoşteam destul de bine situaţia lor şi nicidecum nu as fi putut să rezolv nevoile lor . De câte ori mergeam la ei, spiritul de cerşetori se simţea în toate conversaţiile, perspectiva continuării misiunii devenind tot mai confuză .

Lucrurile au căpătat o nouă turnură când, într-un moment de meditaţie, Duhul Domnului mi-a descoperit că ţiganii au şi particularităţi pozitive: deschişi pentru Evanghelie, legături familiale foarte strânse (soţ-soţie; părinţi-copii), talent muzical înnăscut, spirit iertător, dispuşi să fie mustraţi şi îndreptaţi, ş.a. Aşa că am reluat misiunea printre rromi şi primele roade au început să apară. Mai întâi, câteva suflete din mai multe localităţi cum ar fi Spiru Haret, Lacu Dulce, Victoria şi Însurăţei. Apoi am deschis puncte de misiune atât în aceste localităţi cât şi în altele, cum ar fi Mihai Bravu şi Berteşti. În ultimii doi ani au fost botezati 18 ţigani din aceste puncte de misiune.

"Cum să continui lucrarea?" a fost a doua întrebare . Cineva mi-a spus un lucru foarte adevărat. Dacă ţiganii simt că-i iubeşti, atunci eşti bine primit oricând. Aşa că am rugat pe Domnul să mă ajute să-i iubesc cu toată inima, şi cred că ei simt lucrul acesta, pentru că mă primesc cu mare căldură. Testul iubirii l-am trecut atunci când am fost dispus să intru în casele lor săracăcioase fără să mă tem de paraziţii existenţi, să iau în braţe copii murdari, şi chiar să mă "ospătez" dintr-o mămăligă răsturnată dintr-un ceaun murdar, pe o masă care nu văzuse apa de mult timp.

Bucuria mea este că, în mod constant, în toate punctele avem întâlniri de evanghelizare, fie în case, fie în locuri special amenajate. Este uimitor să vezi oameni care cu un timp în urmă înjurau şi drăcuiau, cântând : "Vino Doamne în casa mea", sau "Voi lăuda pe Domnul în orice vreme". Tot acum am început să lucrăm şi cu copii de ţigani care au nevoie de o nouă perspectivă asupra vieţii lor. Mai mult de 100 de copii sunt implicaţi în programe de pregătire biblică.

Tot ca o bucurie este şi faptul că patru bărbaţi sunt implicaţi într-un program de pregătire biblică pentru a deveni slujitori în aceste puncte de misiune.

Lucrarea de misiune printre rromi a avut şi are şi decepţii. Atât din cauza nestatorniciei unora dintre ei, cat şi datorită certurilor şi supărărilor provocate de diverse lucruri. De asemenea, am realizat de multe ori că sunt neputincios în faţa unor nevoi urgente ale acestor oameni, suferinţa celor ce trec prin gruetaţi amplificându-se pe zi ce trece.

Îmi doresc din toată inima ca estea bună să ajungă la cât mai mulţi ţigani, pentru a începe şi în rândurile acestei etnii o mişcare de trezire spirituală. Pe lângă acţiunile existente, dorim să dezvoltăm şi alte acţiuni, cum ar fi programe educaţionale pentru cei ce au abandonat şcoala, sau nu au fost niciodată la scoală, programe de integrare socială prin dezvoltarea unor activităţi productive şi, nu în ultimul rând, programe de educaţie sanitară.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru faptul că avem deja trei terenuri cumpărate, unde pe viitor dorim să construim case de rugăciuni cu săli pentru diverse activităţi.

Pentru cei ce vor citi aceste rânduri lansez o provocare: Aţi întâlnit, sau veţi întâlni ţigani. Înainte de a-i judeca, rugaţi-vă pentru ei. Statisticile spun că, în ritmul actual de creştere numerică a acestei etnii, în viitorii 20 de ani, aceştia vor fi majoritari. Acum este nevoie să strigăm la Dumnezeu pentru ei, ca să avem ţigani vecini, colegi de servici, gineri, nurori (poate) credincioşi, oameni noi, transformaţi prin puterea jertfei Domnului nostru Isus Hristos.

Pastor "bulibaşă" Ben Boingeanu