Home_pub

	PUBLICAŢIE BAPTISTĂ DE APOLOGETICĂ

baptist.ro

Pagină de Mărturisiri şi Lucrare

"CAUT PE FRATII MEI" ........
Geneza 37:16a..

Cu ceva ani buni in urma,se spunea ca un tinar care nu face armata, adica nu satisface serviciul militar nu e sau nu va fi un adevarat barbat. Avea in sinea ei acesta zicala o buna parte de adevar. Faptul ca tinarul pleca departe de casa,

izolat de viata sociala, incadrat intr-un program sever, disciplinat si chiar cu ciudate inconveniente, tinarul, intr-un cuvint, intra intr-o scoala dura a barbatiei si formare a lui, pentru responsabilitatile ce urmau sa vina dupa aceasta perioada. Pentru tinerii credinciosi evanghelici, acest timp era mai greu cu mult. Depistarea lor constituia o vinatoare deosebita si fiecare credincios, descoperit si prins, era pentru ei un trofeu si recompensatata bine in grad.

Daca in viata sociala in sistemul comunist-ateist, credinciosii indurau diferite necazuri, in armata supunerea lor la pedepse, batai de joc sau inchisoare, erau indeplinite cu prioritate. Insa in sufletul, in inima fiecarui tinar crestin din familia lui Dumnezeu, acestea constituiau prilejuri de marturie speciala si de fortificarea credintei in Dumnezeul viu si adevarat. Totusi, ca oameni si mai ales tineri fiind, fara multa experienta, fiecare tinjea ca acolo unde isi petrecea acest timp in forta, cea mai mare dorinta cu care de fapt pleca de-acasa era, sa gaseasca macar unul ca si el cu care sa imparta citeva clipe de partasie, de incurajare din cind in cind.

Asa se face ca in ciuda tuturor incercarilor mele timp de 8 luni de zile, intr-o unitate militara din Moldova de aproximativ 3000 de militari, n-am reusit sa depistez niciunul. Urmatoarele 8 luni am fost mutat intr-o alta unitate militara din Oltenia, dar mai mica de 1000 de militari. Dupa aproximativ 3 luni de zile trecute, in timp ce ieseam din sala de mese, fluieram suficient cit sa se auda melodia cintarii "Glorie, glorie aleluia". Dupa aproape 1-2 minute, vine la mine un soldat robust si ma intreba la ureche: esti crestin?! M-am uitat la el (era robust), am ezitat un pic si i-am spus sec: da,sunt crestin. Atunci, el a intins mina spre mine si mi-a spus..pace! Am privit in jur si l-am imbratisat! Inchipuitiva cum imi batea inima !

Dupa citeva momente i-am spus ca multumesc lui Dumnezeu ca in sfirsit, intilnesc si eu aici un credincios, un copil al Domnului. El mi-a spus: ca bucuria ta sa fie si mai mare, sa stii ca suntem 14 de toti. Imi venea sa zbor ! Uite, mi-a zis el, cind se da film in unitate, eu sunt magazioner si atunci toti credinciosii ne intilnim la mine si acolo avem partasie, ne rugam, citim din cuvint si cintam.

Pina a venit timpul sa-i vad prima data, am crezut ca fiecare zi e cit un an. A venit acea zi, a fost cerul pe pamint pentru mine si nu mai eram singur, eram o familie speciala. Totul de-acum era altfel si cu cit mai dese erau ocaziile cu film in unitate, cu atit era mai mare harul pentru noi. Dar linistea a fost tulburata si incercarea a aparut.

M-am dus intr-o seara si l-am vizitat pe un caporal crestin in dormitor la el si am stat cu el de vorba la patul lui cu aproximativ o ora peste ora stingerii luminii pentru culcare. In acest timp , a sosit ofiterul de serviciu un capitan in control si m-a gasit acolo. M-a intrebat ce fac aici si procedind in adevar, i-am spus ca am stat de vorba cu el diferite discutii inclusiv crestine. Atit i-a trebuit sa afle ca suntem crestini. Ne-a luat cu el si am fost dusi la arest.

A stat cu noi toata noaptea. In acest timp ne-a interogat in fel si chip, intrebari de tot felul. Ne punea sa ne rugam, sa cintam si toate astea in bataie de joc. Multumeam Domnului pentruca credeam ca vom scapa cu atit. Spre uimirea noastra, dimineata ne-a ordonat sa mergem cu el si ne-a dus la camera ofiterului de serviciu unde venea comandantul unitatii dimineata si primea raportul de la el. Cind am auzit asta, pe moment m-am ingrozit, am uitat de Dumnezeu. Stiam ca comandantul este un om extrem de rau, intolerant, fara mila, un mare ateu. Deja ne vedeam condamnati de tribunalul militar la ani de inchisoare, cum s-a intimplat cu alti multi tineri crestini.Dumnezeu a lucrat insa altfel.

Inaintea comandantului in acea dimineata, a venit loctiitorul lui si el a primit raportul de la capitan. Am fost catalogati, ca doi caporali crestini sectanti, am incalcat regulamentul militar si sa fim cercetati. Capitanul a plecat in unitate, iar loctiitorul comandantului a venit in camera unde eram noi. Era un om bine dezvoltat dar cu o voce ca de tunet cum n-am mai auzit asa niciodata. Inchipuiti-va ca de-abia respiram. Am spus amindoi formula de salut "sa traiti" si inca am ramas "in picioare".

Dar el ne-a intrebat blind:ce sunteti? I-am raspuns sfirsiti: baptisti. Baieti, ne-a spus el, nu trebuia sa depasiti masura, aici e armata. Stati linistiti, nu va speriati ca se vede pe voi de la o posta. Si eu am o matusa care este baptista, o femeie deosebita, si am o mare admiratie pentru ea. Mergeti la companie, incadrati-va in program si fiti exemplu.

Eram nauciti, nu ne venea sa credem ochilor. Am salutat cu acelasi "sa traiti", dar aproape cu lacrimi in ochi si am luat-o la fuga afara spre companiile noastre. Din ameteala, din graba, din nustiu cite motive, eu alergam linga colegul meu spre compania lui, la care el mi-o taie scurt: dute la compania ta nu la a mea! Am fugit cit puteam spre compania mea.

Acolo intre timp compania era prezenta la raportul de dimineata asezata in forma de U si numara 90 de militari colegi. M-am asezat linistit la locul meu. Dintr-o data vocea maiorului, seful de companie ordona raspicat: ia iesi tu in fata tuturor soldatilor tu acela care esti baptist ratacit printre noi!
Am inghetat. Am inteles rapid ca adjunctul comandantului ii daduse telefon intre timp si-i spusese despre intimplare.

Prima reactie din mintea mea a fost, Doamne, ce se intimpla? Pai,Tu m-ai trecut cu bine de ce era mai rau si acuma ma dai pe mina altor tirani? Am iesit in fata tuturor, dar cu inima increzatoare si intarit in duh. Ia spune caporal, zice maiorul, crezi in Dumnezeu sau nu? Era o tacere perfecta! M-am uitat la el, m-am uitat roata la toti colegii si apoi am spus raspicat: da, cred in Dumnezeu cu adevarat!

Bine sectantule, treci in front si ma ocup eu de tine. Am trecut in front si el a prezentat programul pentru acea zi. Dupa ce ne-a ordonat fiecarei grupe sa plecam la activitati, el a venit la mine, m-a luat linga el si mi-a spus exact asa: mai tata, mergi la activitati si fii exemplu, credinta nu-i ceva rau, si eu am in inima asa ceva. I-am multumit si in restul timpului cit am fost in acea unitate, am fost preferatul lui.Unul din colegi mi-a zis: pentru curajul cu care ai raspuns la intrebarea pusa, te admir mult,..exista Dumnezeu!

La prima sau a doua intilnire cu fratii mei, le-am povestit prin ce am trecut si cum Dumnezeu ne-a dat biruinta, raminind credinciosi. Timpul s-a scurs repede si perioada stagiului militar s-a terminat. Ne-am strins toti tinerii credinciosi, ne-am rugat, ne-am imbratisat si ne-am despartit cu lacrimi. M-am bucurat in aceasta experienta ca, MI-AM GASIT FRATII ! Sunt incredintat ca ne vom intilni in cer si ne vom bucura in imparatia COMANDANTULUI VESNICIEI! Ma rog ca acest maret Dumnezeu care poate totul, sa-i gaseasca si sa-i mintuiasca si pe acei ofiteri, sa ma pot revansa bucurindu-ma cu ei in cer!