baptist.ro

Pagină de Literatură Creştină

Pagine de Literatură Creştină realizate de Ionatan Pirosca.

Prima pagină   - Ce faci cu diamantul tău?

A II-a pagină   - Tabla înmulţirii cu cerul
(Carte apărută în 1998, reeditare în versiune electronică, pe fascicole)

A III-a pagină    - Poezii de Ştefan Olaru

Ce faci cu diamantul tău?

Cel mai mare diamant din Univers are 4.000 km. diametru!

“Astronomii americani nu-şi pot lua ochii de la o stea, BPM 37093, care este cel mai mare si mai valoros diamant descoperit până acum în Univers. Diamantul ceresc, care are un diametru de 4000 de kilometri, este situat la circa 490 de trilioane de kilometri distanţă de Pământ, în constelaţia Centaurus.

Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitică albă”, adică miezul unui soare stins, şi cântareşte nu mai puţin de 10 miliarde de trilioane de carate, adică 1 urmat de 34 de zerouri.

Echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste şi afirmă că le-ar trebui un bijutier cu o lupa de mărimea Soarelui pentru a clasa această bijuterie.

Astronomii bănuiau de mult că piticele albe se cristalizează, dar doar de puţin timp au intrat în posesia unor echipamente care să le permită verificarea acestei ipoteze.”

Nu e extraordinar? Şi dacă ne gândim bine, şi încercam să ne imaginăm infinitul lui Dumnezeu, câte asemenea pietre mai sunt! Dar cine stă să le înnumere?

Pierduţi în universul nostru, înghesuiti în carapacea zilnică, între familie, slujbă, meschine plăceri şi necazuri de tot felul, uităm de marele nostru diamant, mai de preţ decât toate pietrele preţioase, pentru care Însusi Dumnezeu a plătit, uităm de propriul nostru suflet.

Hei, oameni buni, nu-i aşa că sună interesant “un diamant de patru kilometri”? Dar v-aţi gândit vreodată că sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l şi îngropându-l în noroiul înconjurator, aruncându-l în fiecare zi înainea porcilor plăcerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici măcar pe bolta cerului nu se află, ci în mine şi în tine, în fiecare dintre noi, e nemăsurat mai de valoare decât toate diamantele de patru kilometri?

Domnul Isus a lăsat aceste frumuseţi, dintre care, ce văd ochii noştri, chiar dotaţi cu telescoape, nu văd mai nimic (şi când văd câte ceva, se miră!), pentru amărâtul de suflet omenesc, al meu şi al tău…

Amărât?! De ce, amărât?

Când El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu gânduri care la mintea omului nu s-au suit şi cu gemete pe care urechea noastră numai când va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?

Sunt atâtea diamante în cer… Pentru diamante a lăsat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet “amărât”?

Acesta este diamantul nostru pe care El îl caută. Ce faci, omule, cu diamantul tău?

Ionatan Piroşca