Colaboratorii

Pagina de Literatură creştină

Paginile de literatură sunt realizate de Ionatan Piroşca.

Din cuprinsul acestei ediţii

Când ni se face frig [pagina 1]

Tabla înmulţirii cu cerul (continuare) [pagina 2]

Poezia ca numire [pagina 3]

Politica lui Dumnezeu [pe această pagină]

Politica lui Dumnezeu

O anecdotă care circula acum mai mulţi ani în urmă în ţara noastră, spunea cam aşa: „Capitalismul este la un pas de prăpastie, dar comunismul este mereu cu un pas înaintea lui!” A doua parte a anecdotei s-a confirmat pe de-a-ntregul. Cât despre prima parte, ale cărei faţete le tot tranzităm, de vreo paisprezece ani, nu putem spune decât „of!”. Doritul model capitalist, cu doritele sale tipuri de „societate de consum” schimbă totul, dar nu rezolvă nimic. Ne învârtim de la stânga la dreapta şi înapoi, unii se cantonează la extreme, obosiţi de atâtea stânga-mprejururi, dar firea omenească rămâne aceeaşi. Nu, sufletele nu intră în urnele de vot…!

Se tot chinuiesc sociologii, politologii, psihologii şi alţi specialişti în tot felul de „ologii”, să găsească soluţii pentru „schimbarea mentalităţii” alegătorilor, fără să ajungă la vreun rezultat. Nici nu vor ajunge, atâta timp cât operează cu instrumente nepotrivite pe un teren pe care nu-l cunosc. Firea omenească este şi va rămâne şi la aceste alegeri „nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea.” Nu se fac măsurătorile şi sondajele potrivite, nu se ia în calcul amestecul intim al omului cu pământul… Dorinţa de bunăstare cu orice preţ, de înavuţire peste noapte, face din milioanele de alegatori români jucători la loterie. Căci cum poate fi privită introducerea în urnă a buletinului de votare, când cel care iese din cabina de votare spune doar „poate că de data asta…”? Imaginaţia deja le-a fost pervertită, manipulată de Loteria Naţională, unde rezistă periodic reporturi de milioane de dolari, săptămâni în şir… Se întreţine cu bună ştiinţă mirajul unui „mai bine” amânat mereu… Oameni care n-au jucat în viaţa lor la loto, acum se calcă în picioare pentru a vota… schimbarea! Propria schimbare! Fac organizatorii votării repetiţii, iar cetăţenii se încolonează şi execută. Aşa era şi înainte, numai că atunci, de frică… Demonul schimbării face acum ceea ce făcea demonul stagnării, înainte. Dar tot demon rămâne.

Cui să explici că principiul bunăstării este altul? O naţiune întreagă crede cu ardoare într-un viitor fericit, aşa că joacă la loteria votării, neştiind dacă va câştiga sau nu. Câştigătorul sigur e organizatorul jocului, clasa politică.

Mă gândesc la lutul rămas pe mâinile olarului, după ce acesta şi-a desăvârşit lucrarea, care pretinde că, aceasta fiind din acelaşi aluat cu rămăşiţele, i s-ar datora. Că, adică, materie fiind, aparţinem acesteia, că ea e cea care ne determină şi ne explică în întregime. Ce înşelătorie! Cum poate amăgi Satan atâţia oameni, oferindu-le… nimic! „Căci din ţărână suntem şi în ţărână ne vom întoarce”, e perfect adevărat. Aşa cum la fel de adevărat e că orice olar îşi spală mâinile după lucru de pojghiţa de lut rămasă pe ele. Vrem să rămânem curaţi? Să semănăm nu cu lutul, ci cu Olarul, cu gândirea Sa despre noi? Dacă da, trebuie să mergem la urna de pe Golgota, mai întâi! Acolo este votarea organizată de Dumnezeu! Acolo se face Politica lui Dumnezeu. Apoi să plecăm spre urna din colţul străzii, care aşteaptă mila, aşteaptă dragostea, aşteaptă votul nostru. Are hainele rupte şi e bolnav, are ochii duşi în orbite de foame, iar acasă îi mor copiii… Unde ducem votul nostru? Ce politică alegem?