Colaboratorii

Pagina de Literatură creştină

Paginile de literatură sunt realizate de Ionatan Piroşca.

Din cuprinsul acestei ediţii

Poetul creştin în lumea cenuşii [pagina 1]

Tabla înmulţirii cu cerul [pagina 2]

Fata şi prinţul [pagina 3]

Traian Dorz – pionier al rostirii poetice creştine [pe această pagină]

Traian Dorz - pionier al rostirii poetice creştine

Nici un creştin adevărat nu va rămâne indiferent la versurile acestea. Traian Dorz va rămâne, orice s-ar zice, în memoria iubitorilor de Hristos ca un om care a simţit, a trăit, a gândit si a spus creştineşte la fel ca toţi ceilalţi oameni, dar înnobilând cu sensibilitatea lui si cu realu-i talent, orice gând. Este, fără îndoială, un profesor de simţire creştină, în primul rând. Un creator care, privind la Hristos, abandonează de bună voie încărcaturile suplimentare, de multe ori inutile, uneori chiar dăunătoare, întotdeauna împovărătoare, ale orgoliilor artistice. Expresivitatea autoritara a versurilor lui, elocventa lor categorica, sunt conferite în primul rând şi definitiv de experienţă. Cine scrie poezie fără să aibă ce şi
de unde spune, oricâtă măiestrie ar dovedi, nu spune nimic. Traian Dorz a avut ce spune. În aceasta consta marea atracţie pe care o exercita aceste versuri asupra unui suflet creştin. Traian Dorz este un pionier al rostirii poetice creştine. Poeziile lui au hrănit copilăria tinerilor si modernilor poeţi creştini de azi si hrănesc şi vor hrăni părtăşia a mii si mii de credincioşi români. Închin un gând de pace si recunoştinţa memoriei poeziei numita Traian Dorz!

****************

Poezii de Traian Dorz

As vrea

As vrea sa fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierduta:
Înţelegând al vieţii rost,
As vrea sa fiu străjer în post,
Si chiar plătind al jertfei cost,
Eu sa rămân în lupta.

As vrea sa fiu ce n-am fost ieri
Si nicicând înainte:
Prin lumea plina de plăceri,
Sa fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Sa nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.

As vrea sa fiu ce alţii nu-s
Si nici nu vor sa fie:
Mergând prin viata spre apus,
Sa nu mă las de valuri dus,
Si sa mă `nalt mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-as vrea sa fiu oricând
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinând,
Dar si de cei căzuţi din rând,
Ramaşi în urma, sângerând,
Răniţi fără de nume.

As vrea sa fiu un simplu glas
Care sa strige-ntruna,
Ca din al mântuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

As vrea sa fiu acel argat
La care El sa-i spună
Când Se va-ntoarce ca-Mparat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
"O, bine, sluga buna!"

Si as mai vrea sa fiu ceva:
O raza lucitoare!
Si strălucind în lumea rea,
Sa duc lumina undeva,
Sa încălzesc pe cineva,
Si sa mă-ntorc în soare.

Cu suflet alb

Cu suflet alb de nevinovăţie,
înfioraţi de-atâtea frumuseţi,
vin tinerii ca să-Ţi aducă Ţie,
Isuse, zorii altei tinereţi.

Isus iubit, ca roua-mbelşugată
venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar
în orice piept o jertfa ne-nfricata
si-n orice sân un crin pe-al Tău altar.

Venim din vai de moarte si ruine,
cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat,
ca noi si sfinte bucurii în Tine
si-o noua fericire ne-am aflat.

Din toate cele patru părţi de lume
suim spre Tine mii si mii de mii,
având pe buze-acelaşi dulce Nume
si-n piept aceleaşi sfinte bucurii.

Sub crucea Ta aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi,
sa-l umpli Tu cu sfânta-nflăcărare
si sa ne-arunci în lupta Ta apoi.

Sa ne jertfeşti deplin si tuturora
pământul pentru Cer sa-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
Cerescului dorit Ierusalim.

Sa biruim si moarte si urgie
ştiind că în curând noi vom purta
pe frunte-n fericita veşnicie
cununi de slavi - si sărutarea Ta.