Colaboratorii

Pagina de Literatură creştină

Paginile de literatură sunt realizate de Ionatan Piroşca.

Din cuprinsul acestei ediţii

Când ni se face frig [pagina 1]

Tabla înmulţirii cu cerul (continuare) [pagina 2]

Poezia ca numire [pe această pagină]

Politica lui Dumnezeu [pagina 4]

Poezia ca numire

Ma gandesc la noi, noi astia care vrem sa spunem ceva lumii in care traim... Noi astia cu mai mult sau mai putin talent, cu o mai zglobie sau mai greoaie cantitate de imaginatie, cu mai indelunga sau mai scurta experienta... Nu mai vorbesc de adancimile caracterului fiecaruia! Si avand toate astea, ne apucam de spus lumii. Ce? Ca suntem, ca avem, ca putem?

Un creator crestin este, mai inainte de orice, un om liber. O inima cu un orizont dincolo de orice inchipuire. El a cunoscut - daca L-a cunoscut! - Adevarul, iar Acesta i-a dez-lantuit libertatea, i-a adaugat o dimensiune, altfel, inaccesibila. Nici un fel de ingradiri (ziduri omenesti, ori alte opritori de vreun fel, nici macar acelea impuse de propria lui conditie) nu-l mai pot interzice... Asa stand lucrurile, orice crestin poate face mai multe si poate accede altundeva decat orice necrestin, fiindca numai Hristos e Omul-Dumnezeu care da aceasta libertate. Este libertatea duhovniceasca in actiune.

Ca si creator, adica implinitor de chipul si asemanarea Sa, avand deja libertatea de care vorbeam, crestinul ajunge in pozitia lui Adam: se apleaca si numeste. Numeste o lume deja creata, descrie realitatea, lucreaza cu ceea ce poseda, legitimat intru totul. Toate inventiile posibile sunt numai numiri: lucru cu si asupra unei realitati existente. El nu le poate da viata, dar le poate numi. Da, poate reodona si recombina in forme noi de functionare utile, inutile, ostile, elemente apartinand regnului sau, ori celor inferioare, aplicand asupra lor chipul si asemanarea care i-au fost conferite prin creatie, adica inclusiv si mai ales puterea de imaginatie. Aici apare un alt palier de libertate, mai mult chiar, o conditie a existentei umane in general: sa numeasca.

Vreau sa va spun ca eu inteleg de aici ca nu vom epuiza nicicand elementele acestui puzzle enorm care e realitatea. Doua feluri de adancime se impletesc: obiectivul si subiectivul, pentru a oferi creatorului material, creaturi ale lui Dumnezeu care se cer
numite. Cu atentie insa: oricare dintre aceste fapturi poate fi o gaura de sarpe cu locatarul acasa! Vreau sa vedeti libertatea. Forma creatiilor noastre se afla zacand in orice urma de substanta. Folositi orice va impresioneaza in vreun fel, si poezia voastra va deveni clipire a prafului zilei in lumina Soarelui etern. Nu dogmele sunt realitatea finala, ci trairea lor in plenitudinea imaginatiei fiecaruia. Numirea lor cu infinitul!

Ionatan Pirosca