(Carte apărută în 1998, reeditare în versiune electronică, pe fascicole)

Cele mai frumoase poezii din aceasta carte pot fi ascultate în lectura autorului, fiind imprimate şi audio, pe un foarte frumos fond muzical creat de Călin Boca.

Puteţi comanda caseta sau compact disc la:

Studio Mesaj,

CP 2016  OP 1  Cluj-Napoca

Tel. 0264.436150

email smesaj@mail.dntcj.ro

***********

Fascicolul 11

***********

O clipă-mparte

altei clipe omul

O clipă-mparte altei clipe omul,

o zi-i dă ştire zilei următoare.

Lucirile din peşteri oculare

din lacrimi nasc planete pentru Domnul.

Se-ncântă cu petale trandafirul,

şi-i pune luna petic peste rază.

Pe limba unui fluture când visează,

doar Domnul îi traduce elixirul.

Psalmodiind, cintezele răsfaţă

în aer bobi de trâmbiţi călătoare.

Doar Domnu-n cântul lor oraculare

culori a pus, ca de pe a Sa faţă.

Şi-n a planetei umbră suitoare

înzăpezit de dragoste stă Domnul…

O clipă-mparte altei clipe omul,

o zi-i dă ştire zilei următoare.

Şi vor şti că de partea

lor este Domnul!

Ezechiel 34:25-30

Când voi rupe legăturile jugului lor

ca o cernere sfântă de ploi peste câmpuri,

când voi trece cu aerul cel sclipitor

peste văi, peste case, peste porumburi,

când răsad îi voi pune, de închinare,

glie caldă culcându-le jur împrejur

şi soarele-i duce-voi iar, de răsare

în seninul albastrului zării contur,

când în prunci gânguritul va creşte bogat

şi cuvintele toate vor arde ca lâna

pe Mielul de jertfă dăruit şi curat

cu făr-de-cusur împletindu-şi cununa,

când sub coperişe de rugă vor sta,

bucurându-i cu blândă odihn-apoi somnul,

s-or tezi-ntr-un târziu, s-or trezi şi-or vedea

şi vor şti că de partea lor este Domnul!

Fericiţi cei cu duhul

mai mic decât ei

Se pleacă în rugă stindardele ierbii,

prin oşti de mătăsuri trece Duhul, foşnit,

îşi tremură lacrimile ochii, imberbii,

în verdele cel fericit.

Tu martor Ţi-ai luat pentru gânduri un  munte

şi cerul senin pentru-a Ta predicare…

În văioage cresc spini ce visează o frunte

ca o eliberare.

Fericiţi cei cu duhul mai mic decât ei,

cei cu umbră puţină adunată sub soare,

cei ce trec miresmaţi de-nflorire de tei,

deşi lumea întreagă îi doare.

Fericită mirarea ca o haină de rege

pe smerirea-ncântării-mbrăcată…

Fericiţi cei ce moartea nu vor înţelege-

veşnicia ei- niciodată!

Fericit gândul martor cel nemincinos

despre câtă în lume îngerească zburare,

peste clipele scurse inutil şi prejos

scări de cerească urcare.

Fericit cel mărunt sub lumina înaltă,

cel silabă-n a lui Dumnezeu poezie:

El o rimă-i va pune, cu rostire invoaltă,

în a cerului împărăţie.

Fericiţi cei ce plâng,

căci vor fi mângâiaţi

Duc ecouri din munte, stânci pe aripa lor

temelii să le-aşeze-n case de împăraţi.

Fericiţi cei ce plâng în cotloane de dor:

ei vor fi mângâiaţi.

Se cuprinde-nserarea într-un bob de nisip,

dune lungi într-o viaţă se strâng.

Fericirea nu-i doar râsul veşted pe chip:

fericiţi cei ce plâng.

A venit răsărit, a venit şi s-a dus,

ziua poartă spre noapte popoare…

Decât orice dureri care-s azi, mâine nu-s,

mângâierea-i mai mare.

Mângâierea e ruga de la căpătâi

când îţi lepezi gândirea pe-o piatră…

De visările lumii, ostenite, haihui,

mângâierea te iartă.

Doamne, încă, pe munte, pui ecou nesfârşit

fericirii ce-n tine s-a strâns…

Mângâierea pe care Tu o ai dăruit

e-nvierea din plâns.

Pe cărări tăinuite între inima Ta

şi a mea, paşi îşi poartă fiorul:

va veni, ca în nopţi, după neguri o stea -

este Mângâietorul!