Pagina de Istorie

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

PREFAŢĂ

"...Nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu. "

(2 Corinteni 4: 2).

Adevărul este cel mai de preţ lucru înaintea lui Dumnezeu, mai de preţ decât întreaga creaţie: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece." (Matei 24: 35). "Cuvântul Tău este Adevărul." (Ioan 17:17) şi numai cunoaşterea Adevărului eliberează pe om şi de păcat şi de învăţături greşite. (Ioan 8: 32).

Nu putem cunoaşte adevărul decât dacă suntem aproape de el, lângă el, în el chiar.

Câtă deosebire este între un râu la izvorul lui, limpede ca lacrima, şi acelaşi râu după ce a trecut prin multe oraşe, fiind plin cu tot felul de murdării aruncate în el, încât nu mai poţi bea din apa lui, nici să faci baie în el. Aşa este şi cu râul adevărului din Noul Testament. Mergând la izvorul lui este curat şi înviorător. Trecând prin istorie s-a tulburat.

Depărtarea în timp şi spaţiu denaturează adevărul: "Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea..." (Timotei 3: 10). Aşa îi scria sf. ap. Pavel ucenicului său Timotei. "Apropiaţi-vă de El..." (1Petru 2:4). Numai apropiindu-ne de Domnul Isus şi de Cuvântul Lui, Sfânta Scriptură, putem afla adevărul care ne face slobozi şi ne mântuieşte. Au trecut 2000 de ani de la întemeierea Bisericii lui Hristos, deci o depărtare destul de mare pentru noi cei de astăzi. Cum putem afla adevărul despre Biserică şi aşezările ei? Apropiindu-ne de Hristos, de Cuvântul Lui, care a fost scris atunci. "Aşa vorbeşte Domnul: «Staţi în drumuri, uitati-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. »"(Ieremia 6:16). Calea pe care ne-o arată Cuvântul lui Dumnezeu este calea veche-nouă, singura cale bună. Tot ceea ce nu se potriveşte cu acest Sfânt Cuvânt, este minciună, şi minciuna trebuie lepădată îndată, pentru că amânarea lepădării ei perverteşte cugetul şi sufletul nostru.

Prin strângerea acestor date istorice, nu căutăm altceva decât slava Domnului şi a Adevărului. Vrem ca Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, atât ca literă cât şi ca duh, să strălucească şi mai mult, ca prin strălucirea aceasta căutătorii mântuirii să fie descurcaţi din hăţişurile minciunii crescute odată cu Adevărul în decursul veacurilor. Apa istoriei a depus atâta mâl şi vreascuri, încât Hristos Mântuitorul este tot mai depărtat şi acoperit de ochii celor ce au nevoie de El. Lucrarea de faţă este o modestă unealtă pentru a da mâlul la o parte şi să cureţe hăţişurile de pe lângă Adevăr. Omul, pentru izbăvirea lui de sub robia morţii şi a păcatului, are nevoie de Isus Singur şi de Cuvântul Lui singur. Căci dacă Isus Singur (şi Cuvântul Lui singur) nu poate mântui pe om de păcate şi să-i dea viaţa veşnică cine sau ce alt ceva ar mai putea? Lucrurile pe care le-a adăugat omul în scurgerea vremii? Căci este un fapt cunoscut, creştinismul a suferit alterări.

Iată ce spune prof. D. Murăşanu, în lucrarea sa "Istoria literaturii române", pag. 5: "Păgânismul străbunilor care s-au contopit pentru a da naştere poporului român, n-a fost însă cu totul învins de creştinism, ci numai supus unei adaptări şi a lăst urme adânci, prin atâtea superstiţii şi datini populare amestecate cu ceea ce vine din adevărata învăţătură nouă."

Arheologii, pentru a descoperi obiecte vechi, pe baza cărora să scrie istoria omenirii, fac diferite săpături în locurile vechilor aşezări omeneşti, care, în decursul vremii, au fost acoperite cu mult pământ şi alte materii. Carul se găsesc obiecte de valoare, chiar dacă sunt deteriorate, sparte, se reconstituie cu deosebită grijă şi se curăţă, pentru a putea fi studiate.

Credincioşii sinceri şi adevăraţi ai Domnului Isus sunt nişte "arheologi duhovniceşti". Ei, fac săpături în istoria bisericii, pe care, în decursul vremii s-a depus atâta "pământ" (teoriile şi lăcrările oamenilor).

De cele mai multe ori obiectul adevărului este spart şi şters, de aceea se cere o deosebită grijă pentru reconstituirea lui.

Modelul după care ştim cum trebuie să fie obiectul adevărului, este Cuvântul lui Dumnezeu, care ni s-a păstrat nealterat. Ceea ce nu se potriveşte cu Modelul, nu-i adevăr.

Ceea ce se spune despre poporul român se poate spune despre toate popoarele zise creştine. Oricât de veche ar fi minciuna, tot nu poate deveni adevăr prin vechimea ei. Nu vechimea unui obicei, sau a unei rânduieli, garantează că este adevăr. Diavolul, tatăl minciunii, este mai vechi decât toţi oamenii. El a minţit de la început şi a căutat să strice adevărul, începând cu prima pereche de oameni. Dacă un obicei, o rânduială sau învăţătură nu se potriveşte cu Cuvântul lui Dumnezeu, să le lepădăm! Nu este o cinste adusă lui Dumnezeu, ţinând o învăţătură omenească, chiar religioasă fiind, când vedem clar că ea contrazice Sfânta Scriptură. "Degeaba mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti." (Matei 15: 9).

Toată tradiţia - care nu se potriveşte cu Cuvântul lui Dumnezeu - este o minciună. Este unul din mijloacele diavolului de a ne despărţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ce ne desparte de Cuvântul lui Dumnezeu, ne desparte de Adevăr, ne desparte de Dumnezeu.

La alcătuirea acestei lucrări, facem mai puţine comentarii, lăsând să vorbească textul citat. Gândim că în felul acesta ferim adevărul de vălul care, eventual, s-ar pune pe faţa lui, prin gândrile şi explicaţiile noastre.

Dorim ceea ce dorea şi sf. ap. Pavel: "Hristos să fie totul în toţi." (Col. 3: 11), HRISTOS SINGUR.

Slăvit să fie Domnul!

Sibiu, 1957 Nicolae Moldoveanu

ISTORIA

De unde vine acest cuvânt: ISTORIA ?

Pe parcursul acestei lucrări ne vom mai întâlni cu multe cuvinte, care, ca şi istoria, îşi au originea în limba greacă, precum altele îşi au originea în limba latină.

Aşadar cuvântul istoria vine de la grecescul historia, care, la rândul său vine de la verbul historeo şi era folosit în legătură cu a învăţa prin cercetări sau investigaţii.

Istoria poate fi definită - mai întâi - ca un INCIDENT, un eveniment real sau o întâmplare reală în timp şi spaţiu.

INFORMAŢIA este al doilea înţeles al cuvântului istorie.

CERCETAREA informaţiei, prin întrebări: cine?, ce?, când?, unde? şi apoi de ce? este un al treilea sens al cuvântului istorie, şi

INTERPRETAREA al patrulea sens al cuvântului istorie.

Redăm părerea câtorva personaje de diferite categorii, în legătură cu ISTORIA:

Un istoric creştin: "Istoria se înţelege numai înaintea Feţei lui Dumnezeu."

Un savant credincios: "În istorie există o selecţie naturală a ideilor. Ceea ce este nepotrivit este înlăturat."

Cicero: "Prima lege a istoriei este să nu îndrăznească a spune lucruri false, dar nici să se ferească de a spune pe cele adevărate." (Despre îndatoriri).

Nicolae Iorga: "Istoria este una din marile metode pe care le poate întrebuinţa spiritul uman pentru a ajunge la adevăr."

George Bariţiu: "Istoria fără adevăr îşi pierde toată însemnătatea. Ea nu mai este istorie." (Foaie pentru minte, inimă şi literatură).

Clement Alexandrinul: "Trebuie să înfăţişăm părerile şi cuvintele cu care sunt obişnuiţi mulţi şi, cu ajutorul acestor păreri şi cuvinte, ascultătorii vor fi aduşi mai cu uşurinţă la credinţa cea adevărată." (Stromata I, cap. I, 16, 2).

Clement Alexandrinul: "Numai cunoaşterea adâncă a lucrurilor pe care le combaţi îţi poate da cel mai desăvârşit argu- ment." (Stromata I, cap. II, 19, 3).

Schiler, poet german: "Istoria lumii este judecătorul lumii."

Alex. Soljeniţân: "Fără amintire nu există istorie."

Antonie Plămădeală, mitropolit: "Datoria istoricului este de a lucra pe documente şi pe informaţii, interpretându-le pe loc." (Mitropolia Ardealului nr. 5, 1988, pag. 12).

T. G. "Istoria: trecerea prin timp a faptelor omeneşti."

L. D. "Istoria este timpul "pus" în acţiune... Timpul precede istoria dar în acelaşi timp aspiră să devină istorie."

Nicolae Moldoveanu: "O istorie care promovează falsuri, nu este istorie, ci "antiistorie"; este o cale satanica, prin care se întăreşte minciuna, un izvor de rătăcire şi întuneric.”

Livia Drăgici: "Singura ISTORIE a lui Dumnezeu cu omul şi a omului cu Dumnezeu este BIBLIA, istoria singurului proiect dumnezeiesc realizat şi pentru totdeauna înfăptuit prin Hristos. Căci ISUS nu este o simplă "incursiune" a lui Dumnezeu în istoria Omului, ci o incursiune ce dezvăluie omului pe sine însuşi, îl interpretează şi îl transformă. Şi putem spune că numai Hristos este "cheia" proiectului uman." (România Liberă, 24 iulie 1993, pag. 2. Creştinul şi istoria).

Francisc Păcurariu:

"Când nedreptatea şi silnicia domnesc pe pământ, Cel ce tace umil, Chiar de-i sfânt, E complice."

Aşadar, pe meridianele nedreptăţii şi ale silniciei nu poţi fi sfânt. Dacă vrei să fii sfânt, trebuie să fii erou, apărând dreptatea şi adevărul!" (Telegraful Român, 1989, Sibiu, nr. 25 - 26, pag.4).

Istoria îşi găseşte cheia interpretării în Persoana-Om a lui Hristos, care a murit şi a înviat. Pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi. împreună cu El ne-a înviat şi împreună ne-a aşezat în locurile cereşti în Hristos Isus. (Efeseni 2: 5 - 6).

"...Am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii..." (F. Ap. 26: 22).

Câtă grijă trebuie să avem atunci când este vorba de adevăr! Şi cei mici şi cei mari au nevoie de adevăr, căci Dumnezeu este Dumnezeul tuturor categoriilor de oameni. (1 loan 2: 12 - 14).

Trebuie avut însă mare grijă ca să nu ne depărtăm de ceea ce Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu a spus. Chiar dacă medicamentul adevărului este tare şi neplăcut la prima gustare. Să-I dăm în doză potrivită şi celor mici şi celor mari, dar să nu dăm altceva în loc de adevăr. Să nu ne depărtăm de el.

BIBLIOGRAFIE

1. Sfânta Scriptură, izvor de interpretare.

2. Eusebiu, episcop de Cezarea: Istoria bisericească şi Viaţa lui Constantin cel Mare, trad. de losif Gheorghian fost mitropolit primat al României, Bucureşti, 1896.

3. Sozomen: Istoria bisericească, trad. de losif Gheorghian fost mitropolit primat, Bucureşti, 1897.

4. Socrate Scolasticul: Istoria bisericească, trad. de losif Gheorghian fost mitropolit primat, Bucureşti, 1899

5. Iustin Martirul: Dialogul cu iudeul Trifon, trad. de Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1941.

6. Chirii al Ierusalimului: Catehezele, trad. de Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1943.

7. Pr. Matei Pâslaru: Scrierile Părinţilor apostolici, voi. II (traducere), Rm. Vâlcea, 1936.

8. Ioan Damaschin: Dogmatica, ed. întâi, trad. de Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1943.

9. Ioan Georgescu: Istoria Bisericii creştine universale, Blaj, 1921.

10.  Eusebiu Popovici: Istoria bisericească universală, ed. a doua, Bucureşti, 1925.

11.  Istoria bisericească universală (două volume), Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Buc. 1956.

12. Pr. Ioan G. Coman: Patrologie, Bucureşti, 1956

13.  Hr. Andruţos: Simbolistica, trad. de prof. Iustin Moisescu, Craiova, 1955.

14.  Pr. I. Mihălcescu: Teologia dogmatică, ed. a treia, Bucureşti, 1924.

15. Dr. Vasile Suciu, arhiepiscop şi mitropolit: Teologia dogmatică specială, Blaj, 1927.

16.  Pr. Ioan Şt. Popescu: Noţiuni liturgice sau explicarea pe scurt a Serviciului divin, Iaşi, 1922.

17.  F. V. Farrar: Primele zile ale creştinismului, (3 voi.), trad. de Nicodem, episcop, Mănăstirea Neamţ, 1938.

18.  F. V. Farrar: Viaţa şi operele sfinţilor părinţi şi învăţători ai bisericii, 3 voi.), traf. de Nicodem, episcop, Mănăstirea Neamţ, 1932 - 1935.

19.  F. V. Farrar: Viaţa şi opera sf. ap. Pavel, (3 voi.), Nicodem, episcop, Mănăstirea Neamţ, 1941.

20.  A. P. Lopuhin: Comentariu la Ev. după Matei, trad. de Nicodem, patriarh, Bucureşti, 1948.

21.  A. P. Lopuhin: Istoria biblică, (voi. 6), trad. de Nicodem, patriarh, Bucureşti, 1947.

22.  Foerster: Hristos şi viaţa omenească, ed. a doua, trad. de Nicolae Colan, Sibiu, 1946.

23.  Mitropolit Andrei Şaguna: Predici, Cluj, 1945.

24.  Pr. prof. T. Bodogae: Ortodoxia văzută de un protestant, Sibiu, 1933.

25.  Prof. Iustin Moisescu: Ierarhia bisericească în epoca apostolică, Craiova, 1955.

26.  V. Gheorghiu: Introducere în Noul Test, Cernăuţi, 1929.

27.    Iustinian Marina, patriarh: învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Bucureşti, 1952.

28.    Sf. Ciprian: Despre Rugăciunea Domnească (De oratione dominica), trad. pr. Matei Pâsalaru, Rm. Vâlcea, 1935.

29.1. Mihălcescu şi M. Pâslaru: Scrierile Părinţilor apostolici, voi. I. Epistola sf. Barnaba, învăţătura celor doisprezece apostoli, Epistolele 1 şi 2 Corinteni ale sf. Clement Romanul, Epistola către Filipeni a sf. Policarp, Martiriul sf. Policarp, Fragmentele lui Papia, Epistola către Diognet. Rm. Vâlcea, 1936.

30.   Sf. Ioan Gură de Aur: Comentariile la Ep. întâi către Corinteni, trad. de arhimandrit Theodosie Atanasiu, Bucureşti, 1908.

31.   Sf. Ioan Gură de Aur: Cuvântări la praznice împărăteşti, trad. de pr. Dumitru Fecioru, Bucureşti, 1942.

32.   Clement Alexandrinul: Pedagogul, trad. de Dumitru Fecioru şi pr. O. N. Căciulă, Bucureşti, 1939.

sus