Nostra Aetate

În Zilele Noastre

Bădăranii bisericilor noastre

 de Caius ben Obeada

Plecat de ani de zile din ţară, câteodată unele circumstanţe îmi aduc aminte de anumiţi termeni româneşti nefolosiţi în vorbirea zilnică. Copii vorbesc engleză, cu părinţii nu pot folosi orice cuvânt din vocabularul limbii române, aşa că circumstanţe stranie îmi aduc aminte de astfel de expresii cum ar fi expresia de „bădăran”. Încercând să văd explicaţia acestui termen in dicţionarul românesc, următoarea conotaţie am găsit-o pe internet:

bădăran - BĂDĂRÁN ~i m. fam. Persoană care vădeşte lipsă de educaţie; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan.

O altă explicaţie a cuvântului face următoarea conotaţie:

bădăran - BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s.m. şi f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. b a d a r.

Deci o persoana nepoliticoasă, lipsită de o educaţie, cu apucături grosolane sau mitocan ar fi un „bădăran”. În urmă cu câteva zile două comentarii mi-au adus aminte de aceasta expresia a unui individ sau indivizi nepoliticoşi. Iată cele două exemple la care mă refer:

„...caius, lasa vrajeala asta fara sens. i`ai numarat dumitale sa vezi ca daca sunt mai multi sau mai putini? genul acesta de discurs cu invocarea unor doctrine si citarea din Scriptura este de`a dreptul jenanta!”

iar un alt individ a făcut următorul comentariu:

„Sunteti varza cu totii. Afara din tara asta. Sunteti manjiti de bani straini. Misiunea pt voi e doar interes si atat. Nu aveti nimic in comun cu spiritualitatea romaneasca, ci importati tot felul de ciudati pe care ii numiti pastori. Va mai si dati cu parerea cu privire la Biserica Ortodoxa. Ar fi mai bine sa explicati cum se face misiune pe la voi, cum santajati, cum negociati sau cum extorcati.
Sa va fie rusine!”

Aceste două exemple au fost lansate in mediul unor situri creştine, respectiv pe situl fratelui Marius Cruceru si la pagina de oaspeţi a publicaţiei de Apologetică. Bineînţeles că nu am de gând să răspund comentariilor, însă m-a intrigat vocabularul folosit de unii dintre prietenii noştri care într-un mod discret se ascund sub pseudonime. Nu este prima dată când primesc mesaje pe un ton mai grosolan, însă existenţa lor mă intrigă, având de a face cu persoane care se cred spirituali, gata să dea sfaturi spirituale în speranţa de a ajuta pe cineva.

Biserica nu va putea să se apere de astfel de oameni, aşa cum nu va putea să se debaraseze de astfel de apucături pe care unii le expun în public. La urma urmei educaţia de acasă ajunge să-şi spună cuvântul. În acest context aduc aminte frăţietăţii despre felul în care trebuie să vorbim şi cea ce Scripturile ne învaţă referitor la vorbirea noastră:

1. „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” (Ps. 19:14)

Cuvintele gurii noastre ajung la urechile Domnului nostru. Ce am dori ca El să audă?

2. „ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit." (Matei 12:36-37)

Cuvintele Domnului Isus care nu mai necesită comentariu.

3. „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” (1 Tim 4:12)

Suntem chemaţi să fim un exemplu al vorbirii.

4. „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

O altă observaţie din partea Domnului care nu mai necesită explicaţie.

5. „Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune;” (Rom 3: 13-14)

Aceasta este gura şi limbajul omului pierdut care se poate găsi şi în bisericile noastre.

6. „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.” (Ef 5:4 )

Un lucru greu de făcut pe internet când identitatea pare a fi ascunsă în urma unui pseudonim. Internetul ajunge să ne satisfacă gândirea şi limbajul, atacând persoane şi învăţături care nu ajungem să le acceptăm.

7. „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Ef 4: 29-30)

De multe ori uităm de ecuaţia Duhului Sfânt in viaţa creştină, şi implicaţia vorbiri în contextul templului Duhului Sfânt care este in trupul nostru.

8. „Sfătuieşte de asemenea pe tineri să fie cumpătaţi, şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată să spună nimic rău de noi.”(Tit 2: 6-8)

Tineri sunt chemaţi la o viaţă exemplară cu o vorbire sănătoasă, de care să nu ne fie ruşine.

9. „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Col 4:6)

Vorbire de har, dreasă cu sare, îmi aduce aminte de vocabularul bătrânilor noştri.

10. „Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.” (Iacov 3:6)

Cât înţeleg acest lucru sau ajung să-l accepte?

11. „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.” (Col 3:8)

Creşterea creştinului primeşte o validitate de maturizare prin evidenţa limbajului pe care ajungem să-l folosim.

12. „Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.” (1 Tim 6:3-5)

Umblarea în Cristos presupune şi o vorbire sănătoase asemănătoare cuvintelor Domnului Isus Cristos.

Douăsprezece pasaje Biblice care ne învaţă să vorbim sănătos, cu evlavie fără să ne fie ruşine să ne ascundem sub pseudonime pe siturile fraţilor noştri sau a prietenilor care se mai scapă să ne facă cum vor la gură. Bădărani sunt şi vor mai fi în mijlocul nostru, rugăciunea mea este pentru aleşii Săi să nu se scape la apucături bădărăneşti, lovind cu cuvinte pe fraţii lor.

Coram Deo! Shalom!

sus