Veniseră vremurile de neputinţă...

 

Confruntati cu problemele vietii suntem uneori neajutorati,avand nevoie de acea calauzire sincera, de acel Tata care sa ne indrume..El poseda hrana si adapostul, invataturile de care avem nevoie. Este El CEL ce stie cel mai bine ce anume avem nevoie,doar daca dorim sa primim/ El este intotdeauna stapan pe situatie,dar vrea ca noi sa ne acceptam si recunoastem neputinta,sa recunoastem prezenta si puterea Lui.

 

Încă de la naştere ne luptăm să ajungem bătrâni. Viaţa pentru foarte mulţi dintre noi trece aşa de uşor încât pur şi simplu te trezeşti bătrân. Etapele vieţii se succed cu repeziciune; copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea. Se pare însă, şi viaţa a demonstrat-o, că etapa cea mai grea este bătrâneţea. Cei care au ştiut să-şi organizeze viaţa, au muncit şi şi-au asigurat o pensie, care însă oricât de consistentă ar fi, la o anumită vârstă şi în anumite condiţii nu este suficientă.

 

Bătrânii au rămas pe un prag al societăţii undeva la limita dintre existenţă şi supravieţuire.Aflam mai mereu cazuri de bătrâni în situaţii disperate, care nu au asigurate nici cele mai elementare condiţii de viaţă, pentru a trăi cât de cât decent.

 

Doamne…stim ca in lume vom avea necazuri si ca niciunul nu suntem  scutiti de durere intr-un fel sau altul. Dar stim ca pe urma durerilor mari sufletul renaste intotdeauna mai senin. Asa cum soarele rasare in fiecare dimineata, stim ca durerile noastre de o clipa nu se compara cu bucuria ce o dai celor ce plang. Caci cei ce seamana cu lacrimi vor secera cu cantari de veselie. Pentru copii Tai, norii negri ai necazului nu sunt decat umbra aripilor Tale. Caci cei ce se incred in Tine isi innoiesc puterea si zboara ca vulturii, scrutand cerul, alearga si nu obosesc…

 

Ca sa pot merge mai departe prin hatisurile vietii,dupa pierderea tatalui meu si asistarea in fata unei despartiri inevitabile a parintilor mei, “pana ce moartea va va desparti...”..a fost nevoie de cateva luni in care Domnul mi-a vorbit prin cuvintele de mai sus...Stiam ca misiunea mea ,slujirea mea pentru Domnul este sa am grija de batranii singuri,in special,neajutorati...acum eu ma simteam in neputinta de-a intinde o mana,caci unui batran nu-i duci numai sacosa de alimente, ci si un indemn si o inima calda, incurajari.. Tatal meu a fost unul din acei seniori care au privit cu bucurie ceea ce Domnul mi-a pus pe umeri ca slujire! El se ruga pentru Lucrarea Betania sa continuie si intr-un tarziu,sovaind imi zise:”nu ma iei si pe mine in arca Betaniei?”Am inteles atunci caci chiar in familia mea venisera vremurile de neputinta pentru parinti...nu se punea problema materiala, ci asistarea zilnica pentru a putea face fata neputintei fizice din partea amandurora... 

 

Auzim adesea in jurul nostru, vizitand bolnavi:"De ce tocmai eu sa patesc...?" "Dumnezeu nu are mila de noi! ""Dumnezeu nu poate vindeca bolnavii incurabili din spitale, nu ma poate vindeca pe mine..?"De ce este Dumnezeu asa de nedrept?!".."Numai Dumnezeu este de vina!.."  

 

Dumnezeu a promis sa ne dea intelepciune in problemele vietii!!

Satan incearca de prea multe ori sa ne determine sa mergem intr-o ceata de probleme si ingrijorari, cu privirea intunecata, slaba, mergand in cercuri ajungand ...nicaieri !!! Dumnezeu asteapta de la noi ca sa "nu lasam gunoaiele sa ne inconjoare" ('Biruinta asupra grijilor"-de Georg şi Helen Jesze)   

 

Satan incearca asa ne umple viata si gandul si privirea cu vietile celorlalti, facandu-ne sa uitam „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre.” (Evrei 12:2) Isus este adevaratul Model. Viata Sa de sacrificiu de sine constituie exemplul nostru. Il uitam cel mai adesea pe Omul durerilor, Cel obisnuit cu suferinta. Suferintele lui Isus din Ghetsemani, sudoarea Lui ca niste mari picaturi de sange in gradina, cununa de spini care i-a strapuns fruntea"..

 

Metoda lui Dumnezeu este de a astepta ca oamenii sa Il caute,sa-L caute cu lacrimi,sa strige la El,sa lucreze impreuna cu El si sa-L cheme in credinta! "Dumnezeu asteapta de la copiii Sai sa intervina prin rugaciune!"(cartea "Biruinta asupra grijilor")

 

"Singura cale este cea prin care învăţăm să acceptăm, zi de zi, condiţiile şi încercările prezente îngăduite de Dumnezeu, printr-o renunţare continuă şi repetată la propria noastră voinţă şi acceptare a voii Sale, indiferent dacă aceasta se desfăşoară prin oamenii cu care trebuie să trăim şi să lucrăm sau prin evenimentele dureroase care ni se întâmplă. Fiecare acceptare a voii Sale devine un altar de jertfă, iar fiecare astfel de predare şi renunţare în favoarea voinţei Sale va reprezenta un mijloc de impulsionare pe drumul către înălţimile la care El doreşte să aducă pe fiecare copil al Său încă din timpul vieţii pământeşti."(din Cartea "Picioare de caprioara pe inaltimi"-de Hannah Hurnard)

 

Pornind la drum cu aceasta “deviza” am reusit, gratie donatiei facute de o biserica din Canada, sa ducem multa bucurie in casele batranilor nostri Cu gandurile de mai sus am poposit la fiecare, cerand prezenta Domnului la fecare popas.  

 

Suntem nimic fara Dumnezeu, dar in prin harul Sau si in nemarginita- I mila, suntem una cu Cel Vesnic in Domnul Isus Hristos, prin Duhul Sfant. Noi nimic, iar El eternitate, noi pamant si El Cel din slavile ceresti.

 

In Ps. 62:8 este scris:”Popoare,in orice vreme incredeti-va in EL,VARSATI-VA INIMILE INAINTEA Lui.Dumnezeu este adapostul nostru”. In vremuri de criza trebuie sa ne deschidem inimile in fata Domnului.Uneori si noi,dar mai ales seniorii traiesc acea frica a zilei de maine, in neputintile lor nu accepta ca picioarele sa-si incetineasca mersul,ochilor sa li se incetoseze vederea....dar El este intotdeauna in control.

Este bine sa pastram de pe acum cuvintele psalmistului in inima, pentru  vremuri viitoare...  Trebuie sa ne fie mila de altii si sa le dam nu ceea ce avem noi de lepadat, cateva coji uscate, ci ceea ce am dori sa primim noi insine. Daca aratam o duioasa grija aproapelui nostru, cand se afla in nevoie, atunci Domnul Se va ingriji de propriile noastre nevoi si va fi totdeauna calauza noastra. Domnul Isus va fi calauza noastra, nu a celor zgarciti, ci a celor milosi si buni. Astfel de calatori nu-si vor pierde niciodata drumul.

 

...la lucru...

 

Am colindat din casa in casa cu zahar, malai, orez, ulei, faina, pasta de dinti, sapun, detergent, clor. Pachetele au fost identice, pentru fiecare batran.

 

La Babadag,unde nu am ajuns din cauza distantei si a unei singure surori, care se afla acolo,si care Betania a ajutat-o in urma cu un an, sa suporte operatiile de cataracta la Oculus Bucuresti..pachetul si l-a procurat singura, noi am decontat bonul si transportul batranei la Constanta, unde a sosit pentru controlul de rutina la ochi...

 

Apoi ajutor in alimente la o familiie de batranei, surori vaduve  cu venituri foarte mici.

 

Ajutorul a fost acordat pe parcursul anului 2007 si mai zles la sarbatoarea Craciunului.

 

Bucuria noastra(a mea) este ca avem rezultate frumoase, daca enumar doar cateva si tot ar trebui sa cant de fericire:

 

-doua CD playere pt doua batrane imobilizate,una total si alta partial si cu diabet,dependenta de insulina/ Cd-uri cu predici si muzica am facut eu si un voluntar, D.D...care activand la Betania a cunoscut mai bine Cuvantul Domnului,vita lui s-a schimbat..(Ce realizare mare...este minunat!! Sora Anisoara Capota i-a vorbit mult din Cuvantul  Domnului..De astfel de seniori avem nevoi...Ei sunt o marturie pentru cei tineri si un exemplu desavarsit este sora Capota; apoi increderea ce o au seniorii in Lucrarea Betania, contributii mici, dar constante, ajutor in aprovizionare, plata facturilor; ajutor pt seniori in vederea vizitelor la cabinete medicale, si nu in ultimul rand socializare/relationare pt a combate sentimentul de inutilitate,depresie..in general intalnit la cei ce au ramas singuri) ...apoi intalnirile Betania(urmatoarea va fi in martie) ...procurarea de carti de la Libraria virtuala Kerigma, pt cei ce mai pot citi,pe specific,ultimele procurate sunt ”Har ascuns” si “Cararea singuratatii”;pe prima am impartit-o deja,urmeaza a doua. Toate actiunile au "amprenta" divina pe ele si multumesc lui Dumnezeu PENTRU TOT ceea ce El a vrut sa facem in Lucrarea Lui,dupa Voia Lui.

 

Am sperat ca echipa de voluntari in anul 2007 sa prospere,dar din pacate nu a fost asa. Ma rog ca Dumnezeu in Planul Sau sa aiba si sensibilizarea comunitatii,bisericilor...

 

“Mare lucru este sa fii un bun comunicator, sa-ti pese de altii, sa gasesti cele mai potrivite vorbe de mangaiere, sa ai discernamant, sa arunci punti de iubire spre altii, fara sa astepti mare lucru de la ei ! Cele mai curate si sfinte relatii se degradeaza exact din cauza acestei teribile, demonice usurinte, in comunicare, care se explica prin aceea ca potrivit unei cugetari atat de actuale:

 

PRIETENII FALSI TE TRADEAZA, OAMENII OSTILI TE POT UCIDE PSIHIC, DAR ATITUDINEA DE NEPASARE ESTE  ASA DE GRAVA, FIINDCA EA TRADEAZA SI UCIDE TOTODATA!(UN ANONIM)

 

Ma rog Domnului ca randurile acestea sa puna pe ganduri pe cei ce le citesc, atragandu-le atentia, nu doar ca si ei vor imbatrani si vor trece pe aici, pe unde trec eu, daca Domnul ingaduie, dar si ca nivelui spiritual si de civilizatie a unei comunitati, natiuni, etc. se judeca in functie de felul cum ii tratezi pe cei batrani, bolnavi, neputinciosi.”(S. Ileana Jean-Constanta/februarie 2008)

 

DOMNUL SA BINECUVINTEZE PE TOATE PLANURILE PENTRU TOTI CEI CE  SIMT ALATURI DE NOI GREUTATILE SI MAREA NEVOIE A SENIORILOR!

 

Totdeauna la dispoziţia celor în mare criză, întinzând o mână, vibrând la ivirea lacrimilor din ochii lor ...o imagine pe care o întâlnim mai rar în zilele noastre...împlinind îndemnul: ”Să nu daţi  uitării binefacerea şi dărnicia ;căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac” (Evrei 13:16)

 

Asa sa ne ajute DOMNUL DUMNEZEU!

 

Ana-Gabriela Olaru

Februarie 2008