Articole

Precizare: articolul acesta nu doreşte să facă un studiu exhaustiv al teologiei banilor. Am pornit discuţia aceasta din cu totul alte motive, şi cu puţină răbdare, ajungem şi la subiect!

Biblia vorbeşte foarte mult despre bani şi despre averi. De fapt, vorbeşte despre bani mai mult decât vorbeşte despre… dragoste! Forţa de atracţie a banilor este atât de mare şi ceea ce facem noi, creştinii cu ei şi vizavi de ei denotă ce credem noi despre Dumnezeu. De când banii au înlocuit ca mijloc de schimb al mărfurilor trocul, prezenţa lor a dominat lumea. Banii au un puternic magnetism, şi iubirea lor este acuzată de cauza tuturor relelor din lume (1 Tim 6:10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor). Deşi se crede că puterea este mai atractivă şi mai căutată decât banul, majoritatea fenomenelor sociale, politice şi chiar culturale se învârt în jurul şi din cauza banilor. În definitiv, chiar şi puterea este căutată tot prin prisma avantajelor materiale ce decurg din putere.

Când noi suntem schimbaţi de Domnul prin naşterea din nou, perspectiva noastră asupra banilor trebuie să se schimbe. Până la naşterea din nou, noi făceam ceea ce face restul lumii înstrăinată de Domnul: căutam dacă nu era posibilă îmbogăţirea, măcar atingerea unui nivel de confort material. Nevoia de bani sau de înmulţire a lor ne domina gândirea, idealurile, conversaţiile şi majoritatea timpului zilei. După întoarcerea la Domnul, banul a devenit o problemă secundară dar şi un barometru al iubirii noastre faţă de Domnul. El continuă să concureze cu Domnul în tentativa de a ne cuceri şi subjuga inimile. Domnul Isus a spus că nu putem sluji la doi stăpâni: şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (averi, bogăţii, bani).

Schimbarea survenită în perspectiva creştină asupra banilor este înscrisă într-o schimbare generală a fiinţei omului nou. Acum el nu se mai răzbună pe cel ce-i face rău, ci-l iartă pentru că şi el a fost iertat. Iubeşte pentru că a fost iubit şi a primit iubirea. Viaţa sa nu mai este a lui, tot ce are şi ce face depinde de Domnul, aparţine Domnului şi este spre slava şi interesul Domnului. Banul nu face excepţie de la regula aceasta. El devine un mijloc de înaintare a Evangheliei, devine un mijloc de binecuvântare a celui nevoiaş, un mijloc de demonstrare a iubirii noastre faţă de Domnul.

În Vechiul Testament, din tot ceea ce dobândea un israelit prin munca sa, inclusiv din bani, o zecime se cuvenea adusă la Templu pentru a fi întrebuinţată în nevoile de întreţinere a slujbaşilor Templului şi a slujbelor de acolo. Noul Testament nu vorbeşte atât de mult despre obligaţia de a da o „zecime” Domnului cât despre dărnicie în general (2 Cor 8 şi 9 şi alte texte). Dărnicia trebuie să fie făcută cu bucurie, trebuie să fie făcută regulat şi trebuie să fie făcută proporţional cu veniturile cuiva. Părerea mea este că principiile dominante sunt că noi suntem ai Domnului, că tot ce avem aparţine Lui, că tot ce facem se datorează Lui şi că deci Domnul are dreptul 100% asupra banilor noştri. Noi devenim nişte administratori ai bunurilor materiale a lui Dumnezeu.

Dacă aceste principii se aplică la membrii unei biserici, cu cât mai mult ele se aplică la cei ce administrează banii bisericilor, adică la păstori? Scriu aceste rânduri deoarece citeam azi-dimineaţa că preşedintele uneia dintre cele mai prestigioase universităţi creştine americane (Oral Roberts University, ORU), Richard Roberts (fiul lui Oral Roberts, fondatorul universităţii şi pe vremuri un evanghelist celebru) şi-a dat temporar demisia din funcţia sa din cauza unor acuzaţii că ar fi folosit banii donaţi pentru universitate în scopuri personale. Pe lângă trăirea unei vieţi de huzur, ar fi plătit croaziere din banii aceştia pentru membrii ai familiei (fiica sa). De asemenea ar fi implicat ORU în activităţi politice (ceea ce aici în SUA este interzis pentru o organizaţie declarată non-profit, cum este ORU); asta ar putea duce la pierderea statutului de organizaţie non-profit.

Dar Richard Roberts nu este singurul vinovat. Citeam tot zilele acestea că un celebru pastor baptist (Jerry Sutton de la Two Rivers Baptist Church in Nashville, Tennessee) abia a reuşit să rămână la conducerea bisericii sale în urma unui vot prin care s-a încercat debarcarea sa, din cauza acuzaţiilor că ar fi cheltuit banii bisericii pentru a plăti masa de la nunta fiicei sale. Anul trecut Sutton a candidat la preşedinţia organizaţiei Southern Baptists. Ziceau unii că au votat în favoarea rămânerii lui Sutton la cârma bisericii pentru ca adunarea lor să nu păţească ce a păţit cea a lui Adrian Rogers; se ştie că după moartea lui Rogers, adunarea lui (Bellevue Baptist church din Memphis, TN) a început să piardă membrii (şi din cauza unui scandal intern).

Nu mai vorbim de acuzaţiile aduse unor tele-evanghelişti şi pastori care cu toţii beneficiază de salarii exorbitante, de avantaje materiale de domeniul visului. Cu câţiva ani în urmă asistam la solicitarea la TV a soţiei lui TD Jakes pentru donaţii în vederea zilei de naştere a lui TD, ocazie cu care ea credea că el merită un cadou de la spectatorii săi de cel puţin 5 milioane de dolari! Despre alţii, ca Benny Hinn şi alţii din mişcarea carismatică şi „word of faith” nici nu mai merită să-mi răcesc gura. În concepţia acestora „slujitorul lui Dumnezeu” trebuie să trăiască bine, lipsit de grijuri, de probleme, de suferinţele comune oamenilor, ca să se poată dedica „slujirii” lor şi lui Dumnezeu! Dar cum poate vorbi despre îngrijorare, efectele ei, lupta contra îngrijorării, victoria asupra acesteia unul care nu are de-a face cu îngrijorarea? Ca să luăm doar de un exemplu!

Majoritatea acestor super-staruri creştine (nici nu ştiu dacă îi pot numi creştini pe unii!) nu au altă îngrijorare decât cum să ascundă de turmă şi de curioşi neregulile materiale şi necinstea la care recurg de atâtea ori! Şi ce mă doare este că ei sunt vinovaţi de îndepărtarea unora de Christos!

În 1991 era în Miami la frizerie; mă pregăteam să plec în România pentru câteva săptămâni. La întrebarea frizerului de unde sunt (locuiam pe vremea aceea în Nashville), de ce sunt în Miami (ca să iau avionul de aici), unde merg (în România), de ce (la evanghelizări), etc., am pornit să-l evanghelizez pe el! Era o bună ocazie, că doar el pornise discuţia! Numai că mi-a pus o frână puternică şi neaşteptată: a luat de pe o masă un ziar, la despăturit şi mi l-a pus în poale, arătând spre o imagine (a lui Jimmy Swaggart) şi un articol (despre JS). M-a întrebat dacă aşa pricep şi eu Evanghelia ca Swaggart? Hmm…. Cât mi-ar fi trebuit să-i explic omului acestuia că nu toţi creştinii-s astfel! Şi stai puţin: pe vremea aceea exemplele de genul lui Swaggart erau rare! Acum ele abundă!

Banii sunt ai Domnului: fie că sunt în contul sau buzunarul meu, fie al bisericii. De ce nu pot cei ce sunt puşi să administreze banii Domnului s-o facă cisntit? Oare cât de mare este mânia lui Dumnezeu faţă de cei ce se ating de ceea ce aparţine Domnului? Întreb şi eu… poate mai mult retoric…

Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.

S-a dus la un politist si l-a intrebat: "Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos,

pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau."

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: "Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar "Ioan 3 cu 16" si te vor lasa sa intri."

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: "Ioan 3 cu 16". Femeia i-a zis: "Intra, fiule." L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat."

Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat: "Iti este foame?". El a raspuns: "Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare." Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a rugat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat."

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta cura! ta un baiat murdar." Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.

Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a saruta de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala."

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta: "Intelegi tu ce inseamna "Ioan 3 cu 16"?" l-a intrebat ea gentil.

El a raspuns: "Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintel! e acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc." Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predate inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit: "Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut."

Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Isus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg dar cu siguranta face ca viata sa merite sa fie traita.

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

Daca nu ti-e rusine sa faci asta, te rog sa urmezi instructiunile. Isus a zis: "Pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu." Trimite mesajul acesta mai departe doar daca vrei si simti cu adevarat sa faci asta. Il iubesc pe Dumnezeu. El este sursa existentei. El ma tine in functiune in fiecare zi. Filipeni 4:13 ? "Pot totul in Christos, care ma intareste."

Daca-L iubesti pe Dumnezeu si nu ti-e rusine de toate lucrurile minunate ce le-a facut in viata ta, trimite mesajul mai departe. Fa-ti timp 60 de secunde si incearca sa trimiti mesajul! Sa vedem daca Satan te va opri.

1. Sa zici o scurta rugaciune pentru persoana care ti-a trimis mesajul asta, de exemplu: "Tata, Dumnezeule, binecuvanteaza persoana care mi-a trimis mesajul acesta cu tot ceea ce vezi ca el/ea are nevoie in ziua aceasta!"

2. Apoi trimite acest mesaj la cel putin 5 persoane. In urmatoarele ore acele persoane se vor ruga pentru tine si vei face ca o multime de oameni sa se roage lui Dumnezeu pentru altii. Apoi, priveste mana puternica a lui Dumnezeu cum lucreaza in viata ta pentru ca ai facut ceea ce lui Dumnezeu ii place.

Definirea termenilor:

Insitnct – complex de reflexe inascute, neconditionate, proprii indivizilor dintr-o anumita specie, avand stimuli declansatori specifici, asigurand dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apararea.

Iubire – sentiment complex de afectiune, de atasament fata de cineva, sau ceva.

N.T. utilizeaza doua grupuri de cuvinte pentru iubire s: philia si agape, dar niciodata eros. (iubirea pasionala sexuala) Dictionarul Biblic, Stepfanus, pag.162

Apostolul Pavel nu intrebuiteaza cuvantul iubire fireasca, (eros) ci doar intrebuintare fireasca, pentru a defini instinctual sexual. Rom.1.26,27

Curvia – relatii extraconjugale. Aceste relatii au devenit cel mai important sector a industriei de placeri. Curvia este libertatea iresponsabila, ce duce la mimicirea celulei de baza a ssocietatii umane – familia.

Sentimentul de atractie sexuala (fata de o persoana de sex opus.) este numit iubire erotica. Instinctul sexual asigura reproducerea finite umane. Astazi efectele de reproducere a instinctului sexual pot fi anulate prin anticonceptionale si chiuretaj, incat este pusa in pericol perpetuarea fintei umane; in special la popoarele industrializate.

Familia in biserica din Corint.

“ Totus din pricina curviei,fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui, ºi fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei.” 1Cor.7.2

“Dar daca nu se pot infrana sa se casatoreasca; pentruca este mai bine sa se casatoreasca deca sa arda. “ 1Cor.7.9

Aceste doua versete ii pot aduce lui Pavel o critica aspra, cum de fapt i-au si adus din partea criticismului teologic. La prima vedere se pare ca Pavel avea o aversiune fata de casatorie; el nereusind nici pe departe sa prezinte frumoasa si patimasa iubire intalnita in subiectele marilor romancieri; iubirea ce nu poate fi despartita nici de moarte. (din tragedia Romeo si Julieta de Shackespare, si a altor romancieri) Pavel avea un handicap fizic, o invaliditate sexuala, despre care a spus ca este darul lui Dumnezeu pentru el; spun adversari lui critici. 1Cor.7.7

Dar Pavel avea Duhul Lui Dumnezeu, ce nu dispretuieste casatoria, si in virtutea descoperiri Duhului Sfant, vorbeste si corintenilor despre casatorie.1Cor.7.40

Pavel le prezinta corintenilor care erau lumesti, o fata a casatoriei data de conceptia culturii grecesti despre trup, cu care au venit in biserica; iar in Efeseni prezinta o fata Dumnezeiasca a casatoriei. Filozofia greceasca condamna trupul ca fiind rau, o inchisoare pentru suflet si ratiune care erau bune. In lumea greaca corintica imoralitatea sexuala era considerate o virtute. 1Cor.5.1,2 De fapt asa este si astazi. Dar Pavel ne spune : ca de modul in care inrebuintam trupul depinde si viata sufletului; astfel el poate arde in focul aionic, sau poate fi mantuit. 1Cor7.9

Desigur ca ne-ar place sa auzim de la Pavel urmatoarea idée: “casatoria trebuie sa aiba ca motivatie iubirea” in acest caz Pavel ar fi fost in ton cu unele pasaje biblice, si cu marile subiecte romantice a literaturii universale, sau cu declaratiile de iubire ce se cer la casatorie la primarie si la biserica. Dar Pavel vine cu doua motivatii negative in favoarea casatoriei curvia si amenintarea cu focul ifadului.

Pavel este fãra menajamente in legatura cu natura umana, aratand vulnerabilitatea iubirii umane dintre barbat si femeie, ce dureaza doar putin peste perioada unirii prin casatorie.

In 1Cor.6.13,15,16 Pavel vorbeste de doua instincte umane puternice, cu care a inzestrat Dumnezeu omul, pentru perpetuarea si intretinerea rasei umane, instinctul foamei si instinctual sexual. Pentru aceste instincte nestavilite in om, singura solutie era satisfacerea lor. Nici interdictiile legii V.Testament nu au putut stavili manifestarea instinctului sexual in mod iresponsabil, cu atat mai putin fragila motivatie date de cugetul omului ce nu mai pastra constiinta Dumnezerii.

Pavel spune ca aceste instincte apartin trupului, care va fi nimicit dupa ce se consuma traiul in trup.1Cor.6.13;15.50

Dupa ce corintenii s-au alipit de Domnul prin credinta in Isus Hristos, ei au devenit sfinti; iar ei si trupurile lor au devenit temple ale Duhului Sfant. 1Cor.3.16;6.19. Din acel moment Duhul Sfant care locuia in ei, incepea sa invieze trupurile lormuritoare prin procesul metamorfozei inoirii, a imbracarii cu omul nou duhovnicesc. Rom.8.8-11;2Cor.4.16 ;5.1-4; Ef.4.22-24. Acest process al metamorfozei din om vechi in om nou duhovnicesc a inceput odata cu nasterea din Duh, din Dumnezeu. Insa Duhul Sfant nu poate locui decat in cei ce-si stapanesc instinctele trupului in asceza data de asprimea fata de trup, sau in satisfacerea instinctului in relatie cu femeia sotie.

Familia implineste planul lui Dumnezeu necesar perpetuarii finitei umane prin procreiere, si cadrul iubirii dat de dragostea parintilor.

Astfel Pavel, da o rezolvare responsabila sexului in familie la corintenii lumesti. Acum putem intelege de ce Pavel prin Duhul Sfant motiveaza formarea familiei prin rezolvarea responsabila a puternicului instinct sexual, si nu printr-un sentiment fragil al iubirii.

Sentimentele-afectivul sunt numite inima; iar inima omului este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea. Ier.17.9. Sentimentele omului sunt extreme de schimbatoare, dar instinctual sexual al omului ramane aceias putere nestavilita pe tot parcursul traiului carnal. Instinctul sexual purtat de sentimentele schimbatoare, devine o industria de placeri numita curvie, ce nimiceste celula de baza a societatii umane, nimicind omul. In familie instinctual sexual al trupului capata o intrebuintare pozitiva indeplinind scopul pentru care a fost creat procreerea si placerea iubirii, ce trebuie cultivat in cadrul iubirii altruista, necesara celulei de baza a societatii umane.

Familia hristocentrica, dumnezeiasca.

In Efeseni Pavel prezinta fata dumnezeiasca a constituirii familiei: “Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos Biserica si s-a dat pe Sine pentru ea.” Ef.5.25. Aceasta iubire nu mai este un sentiment uman frivol, ci acel sentiment dumnezeiesc turnat in inimile noastre prin Duhul Sfant. Rom.5.5

Familia capata o dimensiune triunica, in imaginea Sfintei Treimi – Dumnezeu Tatal, Duhul Sfant si Fiul, respectiv in familia crestina: tatal, mama si copii. Ef.6.1-4

In cultura greaca cat si-n cultura timpurilor noastre, iubirea erotica, sexuala este ridicata la rang de virtute, fiind cultivata astazi, cu forta de penetrare deosebita prin mass media.

Cuvantul intrebuintarea fireasca din Rom.1.26,27 identificat cu instinctual sexual este pus in om ca un cod imformational ce se manifesta odata cu perioada maturizarii prin simturile carnii. Dar Dumnezeu a pus in cugetul,(constiinta) omului si sentimentul iubirii altruiste, (philia) manifestat ca functie a duhului.

Dupa ce omul Adam si Eva au gustat din rodul pasional al pomului Luciferic, rasa umana si-a alterat manifestarea codurilor instinctuale sentimentale normale, intrebuintandule in mod iresponsabil.

Prin credinta in Isus, crestinul devine un om nou, revenind la normalitatea manifestarii instinctual sentimentale. Insa vede in el doi oameni: unul carnal si altul duhovnicesc. Forta de manifestare a omului carnal trebuie s-o nimiceasca prin cruce si rastignire. Crestinul are motivatia adevartei dreptati ordonate a Dumnezeirii; stie ca Dumnezeu pedepseste manifestarea iresponsabila a instinctului sexual in focul aionic; vede neputinta, urla asemenea apostolului Pavel in Rom.7.14-25 referitor la uriasul manifestat in carne, sexul, si prin legea Duhului de Viata primeste eliberarea.

Starea de normalitate, este data de rugaciune, si manifestarea maturizarii unei biserici ca Trup Hristic.

Rugaciunea - manifestare relationala la nivelul constiintei cu Dumnezeirea in meditatia Cuvantului, ce trebuie cultivata printr-o stare de permanenta a umplerii cu Duh. (zi si noapte, la timp si nelatimp) Ios.1.8;Ps.1.2;2Tim.4.2 Rugaciunea trebuie sa fie in continutul Cuvantului Lui Dumnezeu.In 15.7 Rugaciunea inseamna comunicarea intre om si Dumnezeu, dar nu pe temeiul desartelor vorbe omensti asemenea paganilor, ci in Duh si Adevar. Domnul Isus defineste cuvantul Duh ca fiind Cuvintele Lui – Cuvantul Lui Dumnezeu., insusi persoana Dumnezeirii manifestata in continut, in substanta. In.1.1-16;6.63.

Trupul Hristic. Eliberarea, maturizarea crestinilor in Hristos depinte de Cultivarea Cuvantului Lui Dumnezeu in dimensinile mereu crescande ale muncii diferentiate ale Trupului Hristic. (pe clase ,grupuri, conexiuni) 1Cor.13.10;Ef.4.10-16 Aceasta idee ma framanta pana la chin, si din timp in timp devine tot mai clara pentru intregire si exprimare intr-un articol.

Maturizarea in Hristos este puterea constiintei Dumnezeiesti, sentimentul divin al manifestarii Duhului pentru cultivarea iubirii pe toate planurile.

In cercurile de partasie ce le-am avut la orasul unde am petrecut o buna parte a vietii, un frate tanar a marturisit urmatorul fapt la comemorarea mortii Domnului Hristos: “stiti ca sotia are o boala temporala, si nu pot avea relatii sexuale cu ea. Eu sunt sanatos, florile din jurul meu sunt tot mai atragatoare, ispitele mai puternice din zi in zi; simt ca imi pierd sentimentul iubirii pentru sotie.” “Bine ca ai ajuns la faliment, ca sa intelegi ca pentru a iubi sotia ai nevoie nu numai de iubirea fireasca, ci de iubirea Lui Dumnezeu, turnata prin Duhul Sfant in inimile noastre.Ro.5.5 Si noi am trecut prin acest faliment, dar si prin izbavire.’’ au replicat fratii. Imediat s-a invocat prin rugaciune, izbavirea fratelui respectiv, punerea lui intr-o supraveghere (privegiere, purtare de sarcina) din partea a doi frati maturi, apropiati lui, si impartasirea cu puterea Vietii Hristosului Rastignit si Inviat, in trupul fratelui tanar. Veghierea celor doi frati a avut in vedere: relatia permanenta la nivel de constiinta ca functie a duhului cu Dumnezeirea a fratelui; starea de abstinenta ce trebuia sa o realizeze fratele tanar, pana la insanatosirea sotiei, printr-o disciplina ascetica; purtarea sarcinei fratelui in rugaciune, si intretinerea unei comuniuni mai accentuate. Si a fost biruinta.

Cunosc multe cazuri unde nu este maturitatea bisericii pentru rezolvarea ispitelor sexuale a membrilor, iar acestia adorm si se imbolnavesc spiritual. In unele cazuri unde exista dorinta sincera de eliberare de ispitele sexului, si nu exista maturitatea bisericii, Dumnezeu este nevoit sa actioneze prin pedepse in trup: accidente cu rupere de oase, boala, pentru a se constientiza dreptate necesara a Dumnezeirii si pierderea sufletului in focul aionic.

Astazi in biserici este o stare de neputinta, boala spirituala si fizica, adormire, se realizeaza ritualul cinei Domnului ca o forma livida.

UNDE-I VIATA PLINA DE PUTERE A TRUPULUI HRISTIC ?...

Vedem cat de actuale sunt problemele bisericii din Corint si pentru timpul nostru, pentru a lua seama la singurul criteriu de adevar Cuvantul Lui Dumnezeu si a aplica viata Trupului Hristic in formele religioase. Ioan Pribac.