»
„Declaraţia de la Manhattan” – un gest de
curaj şi mărturisire creştină
De Otniel Vereş
Statele Unite ale Americii au o întreagă tradiţie a „Declaraţiilor”. Să
ne amintim că, până la urmă, naţiunea americană a luat fiinţă pe
fundamentul „Declaraţiei de independenţă” din 1776. Dar nu numai
domeniul politicului este marcat de acest veritabil „mod” al formulării,
dimensiunea religioasă a statului nord-american fiind şi ea, dintr-un
anumit punct de vedere, tranşată de modalitatea „declaraţiei,” a
„manifestului,” ca formă de adresare publică legată de un subiect
presant sau problematic. Acest tipar „declarativ” vorbeşte şi despre un
context şi climat religios diferit al Statelor Unite, care se bucură de
o libertate religioasă şi de exprimare a opiniei mai mare, direct
proporţională cu varietatea opţiunilor confesionale.
Acesta este motivul pentru care îndreptăm atenţia cititorilor spre
Declaraţia de la Manhattan (The Manhattan Declaration – A call of
Christian Conscience) lansată în noiembrie 2009 (a nu se confunda cu
omonima Declaraţie pe probleme climatice din 2008), disponibilă online
pe adresa www.manhattandeclaration.org, ultima din şirul „Declaraţiilor”
ce izvorăsc din probleme social-religioase [menţionăm, fără vreun
criteriu axiologic, ci doar în scopul exemplificării acestui tip de
abordare, câteva documente de aceleaşi fel: Declaration of „Mission to
Washington”; Religious Declaration on Sexual Morality, Justice and
Healing; A Christian Declaration on Marriage; Religious Declaration on
Liberty, Security and Faith (2002); The Cambrdige Declaration (1996)]. Pe
site-ul menţionat sunt puse la dispoziţie resurse, articole, link-uri
spre diferite site-uri ale unor organizaţii, reviste, institute;
totodată se oferă posibilitatea de a semna Declaraţia tuturor celor care
doresc să-şi exprime în acest mod adeziunea (menţionăm că se poate
lectura şi traducerea în limba română a Declaraţiei).
» Un
zid din templul lui Solomon, descoperit la Ierusalim
De
Andreea Dogar
O bucată dintr-un zid de incintă antic din Ierusalim, din secolul X î.Hr.,
a fost descoperit în timpul unor săpături arheologice recente, a anunţat
astăzi Universitatea ebraică din Ierusalim, potrivit AFP.
Bucata de zid, înaltă de şase metri, se întinde pe o lungime de 70 de
metri.
„Putem să estimăm, cu un grad mare de certitudine, că această
construcţie a fost ridicată de regele Solomon la sfârşitul secolului al
X-lea î.Hr.”, a declarat arheologul israelian Eilat Mazar, care a condus
lucrările de cercetare.
Potrivit Bibliei, regele Solomon ar fi construit primul templu iudaic
din Ierusalim, care a fost distrus de regle babilonian Nabucodonosor în
anul 586 î.Hr. Această
descoperire „ar putea fi coroborată cu relatările care descriu
construcţiile efectuate de regele Solomon în Ierusalim”, a mai spus
Mazar.
Care
este secretul celei mai medaliate participante canadiene la Jocurile
Olimpice de Iarna 2010? “Crede in sansa ta si increde-te in Dumnezeu!”
Aceasta deviza a sustinut-o pe Cindy Klassen prin sezoanele bune si mai
putin bune ale vietii si carierei sale sportive.
klassenCredinta in Dumnezeu a ajutat-o in cele mai grele momente ale
carierei sportive. In 2003 in timpul unui antrenament aluneca si cade
impreuna cu in grup de patinatori. Lama patinei ii sectioneaza bratul
drept traindu-i 12 tendoane. Intr-un mod extraordinar reia pregatirile
dupa numai 2 luni de pauza. Cu bratul nevindecat cucereste medalii de
argint si bronz la Campionatele Mondiale de Patinaj din 2004. In
Februarie 2008, sorei ei mai mica – Lisa – are un accident de masina,
prabusindu-se de pe un pod si ramanad sub apa blocata in masina. “In
momentul acela eram intr-o competitie in Berlin. Am vazut detalii despre
accident la televizor si am vorbit cu toti prietenii mei si le-am spus
sa roage pentru sora mea” – isi aminteste Cindy.
» Traducere
pentru limbajul femeilor
de Doru Pope 
Ce spun femeile Ce înseamnă
Da Nu
Nu Da
Poate Nu
Îmi pare rău O să-ţi pară ţie rău
Ne trebuie Eu vreau
E treaba ta! Decizia corectă trebuia să fie evidentă până acum!
Fă ce vrei O să plăteşti tu mai târziu
Trebuie să stăm de vorbă Vreau să mă plâng Desigur…
Fă aşa! Nu vreau să faci aşa!
Nu-s supărată! Desigur că-s supărată, insensibilule!
Eşti atât de… Bărbătos! Miroşi a transpiraţie şi ar trebui să te
bărbiereşti
Fii romantic, stinge lumina! Nu vreau să-mi vezi celulita
Bucătăria asta este atât de îngrămpdită Vreau o casă nouă
Vreau perdele noi şi covor nou şi mobilă nouă şi zugrăveală proaspătă
Atârnă acolo tabloul Nu, am vrut să zic acolo!
Dragă, mi se pare că am auzit un zgomot… Ce, deja dormi?
Mă iubeşti? O să-ţi cer ceva foarte scump!
Cât de mult mă iubeşti? Am făcut o prostie astăzi şi sigur n-o să-ţi
placă!
Arăt grasă? Spune-mi că-s frumoasă
Trebuie să înveţi să comunici Fii de acord cu mine şi lasă prostiile
Tu auzi ce-ţi spun eu? Prea târziu, eşti mort!
Ce se-aude? Scânceşte copilul? Dă-te jos din pat şi du-te stai cu
pruncul până adoarme!
Dar nu strig! Da, strig pentru cred că este important!
“Un om poate reusi aproape in orice ce face cu entuziasm
nemarginit”- Charles Schwab
Vorbeam ceva vreme in urma despre pierderea entuziasmului in Biserica.
Si pastorii/predicatorii sunt direct vinovat-raspunzatori de asta.
Oameni demotivati de a fi si face ceva impreuna sunt greu de repus pe
linia unei slujiri colective. Fiecare se va multumi sa gandeasca ca are
felul sau particular “de slujire”.
O lucrare inceputa cu entuziasm poate pierde energia catalizatoare prin
desumflarea momentumului. Pierderea acestuia se poate datora faptului ca
leadershipul e confortabil in ceea ce se intampla(comoditatea pastorilor
e rugina pe trupul bisericii…) sau datorita faptului ca exista o agenda
pastorala paralela, care contrazice vorbele spuse. Cand se observa
pierderea entuzisamului (leadership-ul isi dovedeste sinceritatatea
macar prin acceptarea situatiei incomode) de obicei se incearca
“reincalzirea” cu cateva “hei-rup-uri” (fratilor sa punem mana, sa facem
si sa dregem…”, “mi-ar placea sa va vad uniti…”, etc.) Apatia
e sora vitrega a entuziasmului. Ambele cuvinte ne vin de pe la greci si
definesc doua scoli de gandire. Apatie inseamna – aproape literal- lipsa
suferintei, dar a ajuns sa se traduca contemporan prin nepasare.
» SUBVENTII
SI DEDUCTIBILITATE
De Vasile Alexandru Talos
Personal, consider ca rolul statului ar trebui sa fie acela de a
incuraja prin facilitati fiscale, efervescenta implicarii cetatenilor
sai in sustinerea bisericilor, si atunci bisericile ar contribui mai
mult la solutionarea problemelor din societate. Articol pdf aici:
» Artiştii
creștini…blestemata
muzică pe bani.
By vesteabuna
Evrei 12:1 “…să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne
înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne
stă înainte. …”
De greu vrăşmaş m-am luat.
Mă simt mai mic ca David, iar în faţa mea simt o armată de Goliaţi gata
să mă sfâşie cu colţii mârâiţi ai argumentelor lor. Dar……
Ce este un creştin?
Un creştin este un om care s-a lepădat de persoana/personalitatea lui
veche, păcătoasă şi în duhul lui lăuntric s-a născut Fiul lui Dumnezeu
prin Duhul lui Dumnezeu. Acest Duh este gelos şi-l va face pe creştin să
nu-L iubească decăt pe Dumnezeu. În tânjirea lui către Dumnezeu,
creştinul se va lepăda tot mai mult de persoana lui proprie, şi-o va
tăgădui, se va lepăda de vituţile lui carnale, de talentele lui naturale
şi va căuta să se umple cu virtuţile Duhului, cu roada Duhului. Aceste
feluri de podoabe au origini diferite şi antagonice. Talentele naturale
vin din carne(firea pământească), ne naştem cu unele iar pe cele mai
multe le dobândim şi cizelăm prin aşa-zisa educaţie.
» Comitetul
ALRC – 6 – Marionetele din Conducerea Cultului Baptist
Textul de mai jos a fost publicat în numărul 116 2001 din
19 August 2001, în numărul 117 din 12 Septembrie 2001 şi în numărul 119
din 29 octombrie 2001 al SSJ.
* * *
In numerele din urma am prezentat declaratia de constituire a
Comitetului ALRC, proclamatia intitulata “Incetati Prigoana!” si pozitia
fata de constituirea Comitetului ALRC, semnata in iulie 1978 de catre
pastorii Iosif Ton si Aurel Popescu. In urmatoarele numere vom prezenta
o scrisoare deschisa redactata de Comitetul ALRC in anul 1978 cu privire
la incalcarea drepturilor omului in orasul Caransebes.
Nota redactiei: Scrisoarea de mai jos dezvaluie tulburatorul fapt ca
prigoana poate veni si dinspre persoanele de la care se asteapta
ocrotirea. In acest document apar numele unor persoane care sunt inca in
viata. Prin publicarea lui nu urmarim ponegrirea acestora, ci simpla
reconstituire a unor fapte istorice. Daca insa cineva dintre acestea
doreste sa prezinte un alt punct de vedere asupra acestor evenimente,
suntem bucurosi sa ascultam aceste opinii. *
* *
Comitetul crestin român “Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta”
ALRC afiliat la “Christian Solidarity International”, Zürich, Elvetia.
» Care
sunt asemănările şi diferenţele între baptişti şi ortodocşi?
În
perioada ateistă, au fost împrăştiate multe minciuni despre diverse
culte religioase pentru a le discredita şi până azi unele din acele
zvonuri mai stăpânesc minţile oamenilor. În Moldova cel mai mare număr
de creştini întruneşte Biserica Ortodoxă, iar după ea vine Biserica
Baptistă. Pentru că locuiesc în aceeaşi societate este important pentru
oameni să cunoască unii despre alţii. Chiar mai mult, am observat că
oamenii în Moldova când aud despre o altă confesiune decât cea ortodoxă,
în mod automat numesc pe toţi alţii „baptişti”. Deci, care sunt
asemănările şi deosebirile între creştinii ortodocşi şi cei baptişti.
Asemănările
Cea mai mare asemănare este că şi creştinii ortodocşi şi cei baptişti îl
iubesc pe Dumnezeu, cred în Domnul Isus Hristos ca şi Mântuitor al lumii
şi au la baza credinţei Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului
Testament. Şi unii şi alţii cred în învăţătura despre Sfânta Treime şi
despre divinitatea Domnului Isus Hristos (martorii lui Iehova nu
mărturisesc aceasta).
Diferenţele
Însăşi numele „baptist” arată diferenţa majoră care există între aceste
două confesiuni creştine. Cuvântul „baptist” provine de la grecescul „baptizo”
şi înseamnă botezat prin scufundare. Creştinii baptişti nu recunosc
botezul copiilor mici, ci cred doar în botezul oamenilor maturi care au
încheiat legământ cu Domnul Isus Hristos. Pentru că se botează doar când
au crezut, au fost într-un fel porecliţi de alţii „baptişti”, adică
botezaţi. Dar, cum vede şi cititorul, porecla sau numele acesta poate fi
aplicat atât unora cât şi altora pentru că şi unii şi alţii sunt
botezaţi, doar că unii sunt botezaţi când sunt mici, iar alţii fiind
maturi când au crezut.
» Potopul
lui Noe a avut loc in Marea Neagra
De Aurora Petan
Putini
stiu ca Marea Neagra este o mare foarte tanara. Pe vremuri, in locul ei
era un lac cu apa dulce, cu o intindere mult mai mica. Intr-o buna zi,
Mediterana a rupt istmul care o separa de acest lac si apele ei au
navalit cu o forta nemaipomenita, inundand foarte repede sute de
kilometri de asezari. S-a iscat un exod urias, oamenii au fugit departe
de mare, raspandindu-si limbile, traditiile si povestile in Europa si
Asia. Intre aceste povesti se afla si cea a unui mare potop, ramasa in
Biblie sub numele de "Potopul lui Noe" Urgia
A fost odata ca niciodata, in vremea cand, in Moldova, preafrumoasele de
la Cucuteni zugraveau spirale ametitoare alb-rosii, pe oalele de lut,
incifrand in ele taina vietii, a mortii si a intregului univers. Pe
atunci, mai spre miazazi, stramosii nostri inca mai strabateau campia
presarata de dune ce lega Dobrogea de Crimea, prin luncile Nistrului,
ale Bugului si ale Niprului, care in vremea aceea se varsau in Dunare.
Dunarea insasi serpuia departe, spre rasarit, catre sudul Rusiei
actuale, iar Insula Serpilor era un deal, probabil pe malul Nistrului.
Pamanturile acestea erau fertile si au fost populate intens, iar oamenii
acestor locuri au ajuns la un nivel ridicat de civilizatie. Inainte
fusese o perioada foarte aspra de glaciatiune, dar acum viata inflorea
din nou, mai cu seama in aceasta gradina a Raiului. Vremea se incalzise
mult si devenise umeda, vegetatia si toate resursele vietii erau din
belsug. Ghetarii se topeau, iar nivelul oceanului planetar se ridica pe
nesimtite. Mediterana inghitea si ea apele ghetarilor, intr-un ritm mult
mai rapid decat acest lac - stramosul Marii Negre. Diferenta de nivel
dintre cele doua ajunsese deja la 150 de metri.
de Adrian Condrea 
Terminasem liceul. Făcusem engleza din clasa a 5-a.
Dar în sufrageria noastră, tata și mama, se chinuiau să “converseze”
dând foarte mult din mâini în fața unor musafiri veniți din Anglia sau
America. Veneau în vizită la bisericuțele păstorite de tata. Era acea
vreme a străinilor care veneau să ne cunoască mai bine.
Din când în când, tata intra la mine în cameră și disperat mă ruga să
vin să-i ajut că nu înțeleg nimic din ce spun musafirii.
Răspunsul meu era implacabil: Nu încă! Nu acum! O să ies din cameră,
doar atunci când voi cunoaște engleza la perfecție. Nu vreau să se râdă
de greșelile mele! Tata
încerca în zadar să-mi oferă încă o lecție de viață, spunându-mi că
aceasta este imposibil. Nu voi învăță din cărți cât pot să învăț
practicând. Și apoi din greșeli învățăm cel mai bine.
De Jurist Nistor Ion
Propunere legislativa pentru stabilirea parteneriatului intre Stat si
Biserica in domeniul asistentei sociale
Art.1. - Prezenta lege reglementeaza cadrul juridic pentru organizarea
si derularea parteneriatului intre Stat si Biserica in domeniul
asistentei sociale, denumit in continuare parteneriat.
Art.2. - In sensul prezentei legi urmatorii termeni se definesc astfel:
a) parteneriat in domeniul asistentei sociale: colaborare stabilita
intre participanti egali la realizarea unui obiectiv comun, al carui
rezultat este solutionarea unor probleme de natura sociala ale
comunitatii.
b) Stat : autoritati ale administratiei publice centrale sau locale ce
actioneaza, direct sau indirect, prin reprezentanti ai Guvernului sau
administratiei publice, locale, care participa la desfasurarea unor
proiecte si/sau programe de asistenta sociala, in vederea rezolvarii
unor probleme sociale ale comunitatii, in baza unor protocoale
prestabilite.
Art.3. - Parteneriatul se bazeaza pe urmatoarele principii:
a) Respectarea statutului de partener social egal.
b) Respectarea spiritului dialogului intre cele doua entitati partenere.
c) Principiul subsidiaritatii intre unitaţile de cult si institutiile
statului.
d) Principiul nediscriminarii in ceea ce priveste acordarea asistentei
sociale
e) Principiul transparentei in domeniul activitatilor intreprinse in
folosul comunitatii.
f) Principiul transparentei in cheltuirea resurselor financiare alocate,
sub deviza - banii publici in folosul public.
»
“Originalul” made in China…
de Emanuel Adrian
Sârbu 
Am citit, amuzat, despre reactia
oficialilor unei companii
chinezesti vizavi de un nou
produs din gama Apple – este
vorba despre celebrul computer
tableta iPad, despre care se
spune ca va revolutiona
segmentul de business. Ei bine,
chinezii ii acuza (nici mai mult
nici mai putin decat) de faptul
ca le-ar fi copiat un produs
similar si ca, daca produsul
american va patrunde si pe piata
chineza, ii vor actiona in
justitie, intrucat le vor fi
amenintate sau diminuate
vanzarile…
Acum, fie vorba intre noi, chiar
daca ar fi fost vorba despre
inventii similare, este greu sa
fii credibil, atat ca individ,
cat si ca natie, atata timp cat
tu ai un istoric vast de
falsificari la activ. De
falsificari de orice, de la
pantofi sport – “adidasi”, cum
le spunem noi, pana la scutere,
telefoane mobile, autoturisme si
chiar… oua… Da, si ouale se
falsifica in China…
»
Bărbatul și femeia = conflict?
Știți cartea Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de
pe Venus scrisă de Dr. John Gray? Am participat cu ceva vreme în urmă,
la un grup mic care studia această carte. Chiar mă gândesc cum de am
ajuns acolo nefiind căsătorit??? Nu-mi mai amintesc! Dar cred că la
vreun familist i s-a făcut milă de mine și s-a hotărât să mă pregătească
:)
Cred că e o carte bună, chiar dacă nu sunt de acord cu titlul. Și
bărbații și femeile sunt din același material: țărână. Dar, înțelegem că
Dr. Gray a vrut să ne comunice că cei doi se pot comporta de parcă ar fi
de pe alte planete. Și suntem de acord cu asta!
» Haiti
Galateni 6:10 Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
Max Beauvoir, Mare Preot al religiei Voodoo în Haiti s-a plâns zilele trecute că majoritatea ajutoarelor trimise din SUA sunt dirijate către creştinii evanghelici şi că credincioşii religiei pe care o reprezintă sunt în mod deliberat trecuţi cu vederea când este vorba de distribuit ajutoarele. „Toţi suferă la fel şi toţi au aceleaşi nevoi. Noi nu cerem mai mult decât li se dă altora. Nu dorim decât să fie corecţi” a spus Beauvoir.
Chestia aceasta îmi aminteşte de „revoluţia” din România şi zilele imediat următoare, când au năvălit ajutoarele în ţară. O mare parte din acestea au aujns la evanghelici. Ştiu de o adunare care a suspendat serviciile religioase pentru a putea depozita ajutoarele în sanctuar. Ştiu de asemenea că adunarea respectivă s-a rupt din cauza că ajutoarele nu au fost împărţite echitabil nici între membrii adunării. Şi mai ştiu că în cartierul în care era adunarea existau o mulţime de săraci, care priveau mai întâi plini de dorinţă, apoi de invidie şi-n cele din urmă cu dispreţ sau chiar cu ură la „creştinii” care se aprovizionau din ajutoare. Nu ar fi foat oare normal ca evanghelicii să fie echitabili în împărţirea ajutoarelor? Nu ar fi constituit acestea o bună unealtă de evanghelizare prin fapte izvorâte din iubire? Cred că da. Se pare că istoria se repetă în Haiti. Dacă Beauvoir are dreptate, atunci este greşit să se împartă ajutoarele doar la creştinii evanghelici. Că se pot folosi împrejurările tragice pentru a îndemna pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu, cred că este corect. Isus a justificat acesta când a spus: Luca 13:4-5 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Sa ne gandim la Stat si insemnatatea lui. Nu cred ca in
spatele oricarui guvern sta Satan. Totusi, avem multe de invatat din
exemplul de mai sus. Statul, in fapt, nu detine nimic. Este doar o forma
de organizare si, de multe ori, subjugare a oamenilor. Nu vreau sa intru
in discutii interminabile in aceste directii.
Ideea care e importanta in contextul studiului de fata este aceea ca
Statul are bogatii pentru ca are oameni. Daca nu ar avea oameni, nu ar
avea bogatii. Statul, asadar, oricare ar fi el, are nevoie de oameni.
Si, pentru aceasta se poate sa dea si din bogatiile sale. Scopul
Statului este sa stranga bogatii nu sa dea. El nu poate exista dand, iar
aceasta din definitie. Cu siguranta ca, sub nicio forma, nu vorbesc de
rau Statul in sine. Aceste remarci au de-a face cu intentia intelegerii
contextului in care suntem. Vom intelege, asadar, realitatea, fara sa o
respingem. In rest, este treaba fiecaruia. Asadar, acest articol, sub
nicio forma, nu are si nu vrea sa aiba intentia de a vorbi Statul de rau
(Statul roman, ideea de Stat, ideea de Imparatie, conducere sau
autoritate etc). Istoria
comunismului in Romania, Bulgaria sau Rusia ne arata ce poate face
Statul cu oamenii sai. Nu e nevoie sa generalizam, dar trebuie sa
exemplificam. E vorba de politica, directie, viziune etc. Cu siguranta
ca Statul Roman de astazi nu vrea sa-si tortureze oamenii. Dar are o
anumita agenda, care nu importa discutiei, pentru care are nevoie de
oameni.
Nota: Cititi continuarea articolelor prin a face click pe titlul albastru al acestora. Materialele sunt pe site-ul Vox Vocis, o diviziune a Vox Dei Ministries
