SĂRBĂTORILE  PRIMĂVERII 

elemente naturale şi supra naturale

de Vasile Hozan

Şi în acest an 2007, avem pe calendar sărbătorile: Morţii şi a învierii Domnului, înălţarea Lui la cer, şi Rusaliile, ca în fiecare an, în aceste  lunii de primăvară, în care totul înfloreşte şi creşte spre bucuria oricărui ochi a oricărei făpturi vii - de la ochiul omului şi până la ochiul tuturor vieţuitoarele.

An de an de fapt, sărbătorim aceste mari şi unice sărbători. Evenimente irepetabile.Ziua Morţii este o zi de penetenţă şi smerenie.Ziua învierii Dom-nului este o zi de bucurie pentru credincioşi. El a înviat la începutul zilei, ca un simbol a hotarului dintre întunericul gros ce acoperea ţara Galileii; pre-cum şi lumea întreagă. După care Lumina Lumii ce răsărea şi alunga intunereicul. Prin acest simbol mai arăta că totul este un început nou; chiar ziua de cult se schimbă: din a şaptea în întâia zi a săptămânii. 

La fel este Ziua înălţării la cer a Domnului Isus. Dar şi Ziua Pogorârii Duhului Sfânt; acestea patru sărbători sunt unice. Ele sunt nişte evenimente de seamă în toată istoria omenirii şi a Evangheliei. Dacă am face o analiză a elementelor însoţitoare ale acestor sărbători, am constata că ele cuprind elemente naturale şi supra-naturale.

E natural ca din când în când să auzi de câte un cutremur de pământ. Dar a fost supra-natural că s-a întâmplat tocmai când El îşi da Duhul pe crucea din Golgota.

E natural să cadă câte o piatră din vreo orecare stâncă, dar a fost supra-natural faptul că stâncile s-au despicat, când El a strigat tare <S-a Sfârşit> şi la fel de supra-natural când mormintele s-au deschis.  

E natural să vină un nor să întunece soarele, dar a fost supra-natural să vină întunericul, ziua în ameaza-mare, de la 6 la 9, respectiv de la 12 la ora 3 după masa, tocmai când El era pe cruce atârnat între cer şi pământ. Şi încă un amănunt supra-natural, căci numai peste ţara lui Izrael s-a făcut întuneric.

E natural să se rupă o pânză, o ţesătură, dar a fost supra-natural ca perdeaua din lăuntru Templului să se rupă în două de sus până jos, tocmai când inima lui Isus ceda şi viaţa pământea a Lui se încheia aici.   Deci când pleacă dintre pământeni, Cel hulit de gloatele şi noaroadele lui Israel, se petrec lucruri grozave naturale; dar încărcate de o putere supra-naturală  dar încărcate de o putere supra-naturală care le împlinea exact la momentul oportun şi în condiţii nemaipomenite.

(Pentru avă convinge citiţi vă rog, următoarele amânări din Evanghelii: Matei 27:45,46,51,52; Marcu 15:24, 33,34, 38; Luca 23:44,45 şi  Ioan 19:30 ).

Învierea Domnului

Privind în Sfintele Scripturi cu atenţie, vom observa căci şi evenimentul învierii are elemente naturale şi elemente supra-naturale, dar deosebite de cele ce noi le cunoaştem ca oameni. Cum spuneam mai inainte, e natural cutremurul, dar este supra-natural faptul că a fost dirijat de Dumnezeu Tatăl, tocmai în momentul în care Isus Slăvitul trebuia să învieze dintre cei morţi la o viaţă veşnică şi eternă, împreună cu Dumnezeu Tatăl Său.

Aproape că ar fi natural o trezire din moarte a cuiva după un orecare timp, dar este supra-natural ca un mort înbălsămat cu 100 de litrii de aloie şi smirnă, făcut după mesteşugul făcătorilor de balsame pentru a înbalsama morţii, conform vremii şi care era ca o pupă a unui verme de mătasă, să iasă fără ca să fie nici o vătămare a acestui înveliş în care a fost trupul înfăşurat şi înbalsamat.

Lucrul acesta l-a convins pe Petru şi pe Ioan în dimineaţa învierii de au crezut, când au văzut fâşiile de pânsă ne stricate, puţin întărite în gelatine aceia uleioasă în care au fost îmbibate. Ei au intrat în mormânt şi au văzut şi au crezut. Ne spune Scriptura.

Este natural ca o piatră să fie mişcată de pe locul ei, dar această piatră mare care era o problema datorită mărimii şi greutăţi ei, ca cineva să o dea de pe mormânt la o parte. Dar acum ea fără ajutorul unei mâini este dată complect deoparte de pe gura mormântului căci Isus nu putea fi ţinut sub sigile şi nici de paznicii lui Pilat. Aceasta afost supra-natural

E ceva aproape de natural, că adică, se mai întâmplă ca cineva să aibă vedenii; dar ca să vezi cu ochii liberi îngeri şi să stai de vorbă cu ei şi apoi să-ţi spună totul despre Isus, aceasta este supra-natural.

E natural ca să-l întâlneşti pe cineva după mulţi ani şi să nu-l recunoşti, dar să stai cu el zi de zi trei ani şi jumătate şi apoi după trei zile să nu-L poţi recunoaşte nicicum, asta este supra-naturalul,  care a făcut ca Isus să aibă un trup nou şi cu totul diferit, aşa că de multe ori după înviere S-a arătat, dar niciodată nu L-au cunoscut ucenicii Lui. Totdeauna trebuia să le arate, să le documenteze, să se indentifice pe Sine.

Era natural ca ucenicii să fie într-o casă şi cineva să-i viziteze, cum se întâmplă, dar fără să deschidă uşa, sau geamul numai să apară aşa deodată şi să fie pipăit şi să simţi că este carne şi oase, că este trup. Este inexplicabil fiindcă aceaste toate erau de domeniul Divinului şi supra-naturalului. (cf. Ioan 19:39,40; 20:1-9, 12; Luca 24:1-3,6,7,11,12, 31,32,39,40; Marcu 16:2,3;Matei28:1,2)..

Înălţarea la Cer

<După patima Lui, li s-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucruri privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu> .

Este natural să te urci cu un grup fidel pe un munte şi acolo să ţii o conferinţă, o cuvântare de un anumit timp: mai lung sau mai scurt; dar ca să vezi pe cel în care ţi-ai pus toată încrederea că aşa cum stă de vorbă numai că se saltă de la pământ ne schimbându-şi de loc poziţia, ne făcând nici un efort, ci pur şi simplu ca un fulg uşor, al unei pene de pasăre, ce se ridică în aer. Aşa S-a ridicat mântuitorul în timp ce “şi rostea binecuvântarea Sa asupra ucenicilor Lui, aceasta a fost dea drept supra-natural.

E natural să vezi câte un nor, dar ca norul să vină aşa de jos şi să ascundă în el o persoană pe care să nu mai ai ocazia ca să o vezi, aceasta este supra-naturalul care   şi-a arătat puterea Sa despre care a zis El: < Datu-Mi-sa toată puterea în cer şi pe pământ> astfel el a făcut ceea ce a ştiut că trebuie să facă fără ca cineva să-L poată comenta sau împiedeca. Deoarece nu mai era un om natural ci era Dumnezeu, ca atare era supra-natural.Şi să pierzi din privire pe cineva datorită distanţei, trecând un deal, sau o vale, este natural, dar ca imediat să vină alte două persoane din seninul cerului şi să te încuviinţeze că <Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va venii în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer>. Acestea toate sunt supra-naturale, numai  Dumnezeu le poate face.

După cele ce noi ştim este natural să te ridici în aer cu un balon, sau alte mijloace, dar ca singur şi fără nici o sforţare, numai să ţi se desprindă talpa picioarelor de către pământ şi să o iai spre înaltul cerului aceasta este dea dreptul şi cu desăvârşire supra-naturalul, dovedind dumnezeirea Lui în faţa tuturor. (cf.Fapt.A.1:3,9,10,11,12; Luca 24:51).

Rusaliile

Sărbătoare Rusaliilor adică a poborârii Duhului Sfânt, este pentru creştinii de azi ca şi pentru toţi din toate timpurile cea mai însemnată sărbătoare, socotind că aceasta este pentru Biserică, ceea ce este certificatul de naştere pentru un copil nou născut şi apărut în lumea noastră. Lucrurile obişnuite şi naturale ca şi cele neobişnuite şi supra-naturale să petrec şi de data aceasta supra-punându-se. A fi adunaţi la olaltă o grupare de vreo120 de persoane este natural  şi normal, dar ceea ce i-a putut ţinea pe aceşti 120 de  oameni să nu se despartă nici zi nici noapte; şi ceea ce  i-a obligat să strige într-una în rugăciunile lor către Dumnezeu a fost supra-naturalul. Fiind că ei se rugau cu voce tare, după cum se ruga poporul lor evreu. Aceasta a depăşit omenescul. Şi se semnala bine ce era Divinul şi supra-natural, care a adus unitatea lor în gândire, până şi inimile lor erau deja cuplate unele cu altele simţind la fel, crezând la fel, şi se rugau la fel.

Să auzi sunete de vânt tare când bate vântul puternic este natural, dar să auzi sunetul şi vânt să nu fie, iar sunetul să fie aşa de mare încât vâjiitul lui să adune oamenii de pe străzile oraşului şi să-i scoată pe cei din incinta Templului şi din interiorul lui şi să-i aducă sub impresia mirării şi curiozităţi pe toţi în casa şi împrejurul casei unde se rugau cei 120 de credincioşi în Isus. Aceasta la fel depăşeşte cadrul natural şi trebuie să recunoaştem mâna Divină şi supra-naturalul.

Vuietul în atmosferă are loc câte-odată, este ceva natural, dar acum s-a pogorât în casă, peste zgomotul şi gălăgia produsă de rugăciunile celor 120 de persoane şi casa era umplută de vâjiitul unui vânt puternic asta a fost supra-natural.

În mod natural, şi normal vâjiitul nu produce nimic, dar aici unde era supra-naturalul, vâjiitul s-a transformat în limbi de foc. Aceste limbi aveau întelctul în ele, acesta fiind din nou supra-natural; că au ştiut să aleagă şi să se aşeze pe fiecare din cei care erau înoiţi şi formau Biserica, pe alţii nu s-au aşezat. Aceste limbi de foc natural trebuia să ardă pe cei pe care s-au aşezat, dar fiind supra-naturale nu au vătămat pe nimeni, dinpotrivă i-a umplut de zel pentru Isus, care le-a trimis aceste limbi.

În mod natural unde sunt multe flăcări de foc la bază se unesc, aici au rămas câte una pe fiecare persoană unind doar inimile.

Acesasta întâmplare fiind un unicat în întreaga istorie cunoascută, arătând supra-naturalul, deşi flăcări de foc s-au mai arătat în căsele unde stăruiau fraţi şi unde Domnul boteza cu Duhul Sfânt; numai în timpul anilor noştri au fost în multe locuri. Dar ca să se vadă asupra persoanelor nu s-a mai repetat.

După multă exersare în strigăte aiurea (nu în rugăciune), cineva ar putea pierde controlul minţii, asta ar fi iarăşi ceva natural pentru oamenii, dar în cazul acesta mintea lor de şi ei nu ştiau ce rostesc, era stăpânită de Duhul Sfânt şi vorbeau fiecare lucruri minunate ale lui Dumnezeu, fiind vădit supra-naturalul  intervenţiei divine.

E natural ca cineva să înveţe o limbă sau mai multe şi apoi să se adreseze altora de ală naţie şi limbă şi să-i vorbească în limba lui. Dar aici supra-naturalul a făcut ca aceşti oameni în număr de aproximativ 120 să vorbească deodată şi cursiv, fiecare din ei adresându-se altor naţiuni în limba fiecăruia. Aşa că: <Toţi se mirau, se minunau,şi ziceau unii către alţii: <Toţi aceştia care vorbesc , nu sunt Galilieeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut>(cf.Fapt.a.2:1-12).

Aşadar, intervenţia supra-naturală a Duhului lui Dumnezeu s-a arătat şi oamenii oricum ar comenta ei: Moartea Domnului Cristos, învierea Lui dintre cei morţi, înălţarea la cer a Mântuitorului, sau minunea Rusaliilor; chiar dacă ar vrea să pună undeva proptele minţii lor întunecate şi să explice pe cale naturală vre-una din ele; supranaturalul şi intervenţia mâinii lui Dumnezeu Tatăl, este vădită şi de netăgăduit, căci se ridică asupra oricărui argument şi asupra oricărei obiecţii arătând cu claritate şi rămânând în picioare Lucrarea de Mântuire a lui Dumnezeu în toată măreţia acestei opere.