» Despre diaspora evanghelica romaneasca – 2

 

de Danut Manastireanu

 

Câteva observaţii personale
 

Sper ca cele două relatări adevărate de mai sus să arunce ceva lumină asupra scurtelor observaţii pe care le voi face mai jos. Deşi acestea nu vor fi nici pe departe flatante, sper ca prietenii mei din diaspora să le privească cu luciditate şi, acolo unde ele nu sunt corecte, să le contracareze cu argumente sau interpretări mai apropiate de realitate. Spun asta pentru că sunt conştient de faptul că interpretările mele sunt colorate în mod inevitabil de experienţele mele personale şi de contextul în care trăiesc.

 

1. Prima impresie pe care ţi-o fac bisericile româneşti din diaspora. şi poate cea mai şocantă pentru un nou venit, este ceea ce Gabriel Liiceanu numea, cu o foarte inspirată sintagmă, „încremenirea în proiect”. După primul contact, poţi identifica cu uşurinţă perioada când au plecat din România majoritatea membrilor din acea biserică, deoarece, în vreme ce în ţară lucrurile s-au schimbat (dacă au evoluat sau involuat, asta este o altă problemă) evanghelicii din diaspora încearcă să conserve cu obstinaţie o realitate desuetă şi care nu mai există, dar pe care o consideră singura formă legitimă de „ortodoxie” creştină. Îmi amintesc de prima mea întâlnire cu un prieten „navigator” emigrat, după 1989. Spre uimirea mea, lucrurile pe care le discuta şi ilustraţiile cu care opera (navigatorii erau mari meşteri la ilustraţii) erau aceleaşi pe care le foloseam noi în ţară, cu mai mult de zece ani înainte, în perioada când plecase el din ţară. Era ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat în mintea şi viaţa lui spirituală în tot acest timp. Senzaţia de călătorie în timp este incredibilă. Între timp însă, din fericire, prietenul meu s-a alăturat unei biserici americane dinamice şi a revenit cu picioarele pe pământ.

 

» The Lost Symbol – doar un timp pierdut
 

de Daniel Branzei

 

Am citit in doar doua zile cartea de 508 de pagini scrisă de Dan Brown, „The Lost Symbol“.

Cartea vine dupa alte doua atacuri asupra crestinimului, cel cu Ingerii si Demonii si cel cu Codul lui DaVinci.

Cea de a treia contributie ofera acum in locul crestinismului facut harcea parcea (asa este parera lui Dan Brown), o invatatura veche-noua: indumnezeirea omului. Numeroasele exemple din carte sustin ca aceasta a fost religia adevarată a fondatorilor Americii.

Trebuie sa recunosc ca au intr-o treime dreptate. America a fost formata de trei categorii de oameni veniti din Europa:

- o aristocratie scarbita de limitarile structurilor monarhice si religioase din vechiul continent si doritoare sa instaureze pe continentul de dincolo de Atlantic o noua societate a „atlantidei“ legendare.

 

 

» Zilnic, peste 100.000 de cuvinte ne asalteaza urechile

de E. A. Sarbu

Exista studii recente, ale unor cercetatori britanici, care arata faptul ca, in medie, un individ aude peste 100.000 de cuvinte si inmagazineaza aproximativ 34 de gigabytes de informatie, ceea ce inseamna o cincime din capacitatea de stocare a unui computer.

Mai mult decat atat, se pare ca 44,9 % din informatiile la care suntem expusi provin din diverse programe sau emisiuni televizate, 27% de pe internet si doar 8,6 % din diverse tiparituri clasice.

 

 

» Nu înţeleg
 

de Doru Pope

Un nigerian s-a urcat cu o bombă într-un avion ce zbura din Amsterdam spre Detroit.  Bomba a avut un detonator defect şi nu a explodat.  Teroristul a fost prins şi deferit justiţiei.

Între timp, un kenian care-a pus mâna pe Casa Albă ne terorizează şi el cu noi reguli de călătorie cu avionul:
- prezentarea la aeroport va fi cu cel puţin 3 ore înainte de decolare.
- în timpul zborului, călătorii îşi vor ţine mâinile la vedere, în poală.
- călătorii nu au voie să-şi părăsească fotoliile cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să caute sau să scoată nimic din bagajul lor cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să ţină în poală nici perini, nici computere, nici altceva (decât mâinile lor) cu o oră înainte de aterizare.
- călătorii nu au voie să transporte cu ei în cabina lor două bagaje (o genată de mână şi un laptop de exemplu) ci doar unul

 

» Despre diaspora evanghelica romaneasca – 1
 

de Danut Manastireanu

Am promis de mai multa vreme prietenului meu Vasile Tomoiagă că voi încerca să formulez câteva păreri personale cu privire la ceea ce am numit „patologiile diasporei evanghelice româneşti”. Vreau să precizez că mă refer mai ales la diaspora nord-americană, căci pe cea europeană n-o cunosc suficient de mult pentru a mă putea pronunţa. Şi pentru că exemplele sunt adesea mai relevante decât o mulţime de consideraţii teoretice, voi începe cu două dintre acestea.

Două întâmplări pe post de ilustraţie

În vara lui 1991 am călătorit pentru prima dată în Statele Unite. Am vizitat atunci multe locuri, între acestea fiind şi oraşul P, unde avem o mătuşă. Împreună cu ea am vizitat biserica baptistă română, unde am fost solicitat să predic. Între altele, ştiind că acolo există un grup de moisişti (adepţi ai lui Vasilică Moisescu) care făcuseră aproape un idol din Watchman Nee, am vorbit despre riscurile teologiei lui: pietismul extrem, cu influenţe confucianiste; antropologia trihotomică, cu o şubredă fundamentare biblică şi teologică; şi, mai ales, eclesiologia fantezistă şi sectară.

 

 

» Relaţia Stat-Biserică în vremuri de criză

De Jurist Nistor Ion

“...Voi zidi BISERICA MEA şi porţile locuinţei morţii nu o vor birui!”
Isus Hristos
Fie că se vrea a se recunoaşte sau nu, Biserica a pătruns în toate sectoarele vieţii sociale. În aceeaşi măsură, şi puterea politică s-a amestecat în toate chestiunile vieţii sociale, chiar şi ale Bisericii.
Demersul meu este acela de a marca amestecul Statului, prin mijloacele sale avute la dispoziţie, în viaţa Bisericii.

 

 

» În sfârșit o școală “sănătoasă”!
 

de Adrian Condrea

 

Fiecare din noi am fost la o școală. Știm ce înseamnă ea: program, teme, colegi, materii, profesori, metodă, practică, note, examene, teste, pauze, meditații, vacanțe. Eu am făcut 1-4 la Constanța, Școala nr.8 din cartierul Filimon Sârbu, iar clasele 5-8 la Școala nr.5 din Dorohoi. Apoi am trecut la liceul nr. 2 iar în clasa 11 am schimbat liceul și m-am dus la liceul nr.1 pentru a termina ceea ce am început: electrotehnica. Deci, am făcut școala de electro-mecanici. Apoi am plecat la Seminarul teologic unde am făcut “școala de păstori” . Și iată-mă slujind ca predicator și fiind în stare să mai și repar câte vreo priză prin casă, asta ca să-i demonstrez soției că diploma de liceu industrial este reală.

 

 

» Scrisoare deschisa la scrisoarea deschisa… (4)
 

de E. A. Sarbu

 

Desigur, discutiile legate de amestecul Statului in problemele eclesiale sunt numeroase si extrem de sensibile. Nu pot sa nu ma intreb insa in ce masura putem ajunge sa “strecuram tantarul si sa inghitim camila”. Pentru ca avem impresia ca, acceptand sau accesand o serie de fonduri de la bugetul de Stat sau de la bugetele locale, permitem Statului sa se amestece in treburile Bisericii… insa parca uitam faptul ca, prin simplul fapt ca suntem un cult religios oficial recunoscut in Romania, Statul a avut deja, are si, mai mult decat atat, va avea un cuvant de spus… Prin simplul fapt ca avem astazi un nou Statut si o noua Marturisire de credinta, pentru ca asa ne-a cerut-o legislatia in vigoare… Prin simplul fapt ca Statutul nostru respecta, conform legii, Constitutia tarii si legislatia in vigoare… Prin simplul fapt ca invatamantul confesional se desfasoara conform unor programe care sunt ulterior avizate de Ministerul Culturii si Cultelor si apoi aprobate de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii (conf. art. 34 din Legea 489/2006), prin faptul ca pana si personalul didactic neintegrat in invatamantul de stat, care este intr-adevar numit de catre culte, DAR trebuie sa indeplineasca prevederile Legii privind statutul personalului didactic nr. 128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare… Prin faptul ca pana si casa de pensii apartinand cultului trebuie sa isi desfasoare activitatea “in acord cu principiile generale ale legislatiei privind asigurarile sociale de stat” (conf. art. 24 din Legea 489/2006)… Deci, in final, care sunt argumentele celor care afirma separarea totala a Bisericii, a cultului oficial recunoscut, de Stat?

 

 

» Fratele Ghiță
 

de Daniel Branzei

Am primit o frumosă evocare a timpurilor grele din viașa credincioșilor moldoveni:

De demult mă duceam cu gîndul să fac o istorie care să împrospăteze aducerea aminte a unei Biserici, şi nu e singura, care au rezistat prin vremurile grele ale comunismului.

Chiar dacă autorul nu a trăit aceste vremuri în totalitate, el le-a experimentat în perioada 1960-1990. Dacă voi aminti unele evenimente, sau oameni, este datorită faptului că au mai rămas unii din cei care îşi mai amintesc. Este mîna lui Dumnezeu vădită, căci puterea omului, şi înţelepciunea lui pălesc, cînd e vorba de o luptă cu un „balaur”, şi încă roşu… Poate că e o palidă imagine a textului din Apoc. 12. Copilul a fost urmărit ca să fie nimicit … Doresc să amintesc doar cum Cel ce a păstorit această turmă mică a ales şi oamenii potriviţi pentru vremuri dificile. Alte amănunte sînt în mai multe detalii într-o lucrare specială cu denumirea „Istoria Bisericii Baptiste din satul Colibaşi, judeţul Cahul, Rep. Moldova.”

 

 

» Coranul, unealta evanghelistica?
 

Publicatia “The Baptist Standard” prezenta recent opinia misionarului crestin Kevin Greeson, prin care el promova prezentarea lui Isus (a Evangheliei) in lumea musulmana folosind Coranul. Ideea este interesanta dar cred ca este “pe muchie”. Ideea lui de baza este similitudinea intre Cristosul Biblei si ISA din Coran. Plecand de la o veche vorba araba: “un musulman bun cunoaste cele 99 de nume ale lui Allah, dar numai o camila stie 100 de nume”. Cea de-a 100 denumire este Isus(!!!) Greeson isi formeaza “principiul camilei”. Acesta consta din 3 puncte principale:

* Isa, sau Isus, este sfant;
* Isa are putere asupra mortii;
* Isa cunoaste calea spre Cer. Cat de mult Isa din Coran este Isus din Biblei s-a mai vorbit cu prilejul faimoasei rugaciuni a lui Rick Warren la investitura noului presedinte american.

 

 

» De ce spun Scripturile să ne uităm la sfîrşitul lor de vieţuire? Azi Bartolomeu Anania
 

de Marius Cruceru

 

Azi sînt trist. Nu-i boala! Asta a trecut! Am sentimente care se zbat. Mă gîndesc la bătrînii noştri. La istorie, la tipurile de istorie, la istoria povestită, cea orală, la cea scrisă, la cea a dosarelor, la cea biblică.

Am avut o oarece admiraţie pentru Bartolomeu Anania ca autor de texte. Este un povestitor foarte talentat. N-am gustat prea mult traducerea pe care a făcut-o din punct de vedere strict filologic, dar cred că a meritat încercarea. Din cîte am înţeles Patriarhul a scos-o din librăriile religioase din Bucureşti. Are motivele dînsului. Am fost la Necula şi am admirat Centrul de restaurare picturală, realizările administrative de pe acolo, dar mai ales viitorul Centru de Studii Patristice şi Biblioteca. Am stat înmărmurit între admiraţia pentru manager şi tristeţea pentru stricăciunile pricinuite locului şi clădirilor originale.

 

 

» Cind liderii [baptisti] ne-au parasit – Comentariu
 

scris de Daniel Branzei

 

Sunt „verisor“ cu Caius si prieten bun pe deasupra. Ajutorul si rugaciunile lui mi-au luminat noptile incercarilor grele. Articolul lui scoate probail la suprafata multe elemente reale si dureroase ale lucrarii (nu numai din bisericile baptiste). Totusi, draga Caius, cred ca orice generalizare isi are dezavantajele ei … Nu TOTI liderii au aceeasi pozitie fata de hotararile luate in Cultul baptist si nici aceeasi situatie materiala (sau spirituala). Nu cred ca Isus Christos vrea sa lase biseriile fara lideri si ca fiecare trebuie, iesind de sub autoritatea liderilor, sa faca dupa cum il taie capul.

Nu cred nici ca biserica este intr-o teribila criza si nu cred nici ca biserica este bine, merci. Cred ca ea este, si astazi, cum a fost intotdeauna: un proiect divin in desfasurare, incomplet deci, dar cu semne foarte promitatoare pentru vesnicie.
 

In privinta liderilor, se spune ca Dumnezeu da fiecarui grup liderul pe care-l merita. Nu sunt adeptul acestui slogan. Cred ca Liderul cel mare este Dumnezeu si ca El lucreaza mereu prin lideri locali nedesavarsiti, realizand intotdeauna „mult peste asteptarile noastre“! (Efes. 3:20-21). Bajbaielile sunt temporare, biruinta este eterna si deja asigurata. Nu cunosc situatia din Romania, dar am auzit ca decizia UNORA din liderii de acolo trebuie apreciata si inteleasa numai in contextul general al societatii romane si europene si al procedurilor celorlalte biserici neoprotestante. Daca si celelalte culte evanghelice i-au ajutor de la Stat? Schimba asta cu ceva aprecierile noastre despre biserica baptista romana? Daca si toate celelalte biserici baptiste europene au anumite aranjamente cu statele respective? Am putea pretinde romanilor sa respecte doar o legislatie … americana?

 

 

» Avatar, o distorsionare a realitatii?
 

De Cosmin Pascu

Incursiunea dinspre realitatea moderna catre cea imaginara, adica dincolo de cea reala, ne-a deschis ochii spre posibilitatea unei lumi diferite (un manifest al New Age), chiar daca aceasta posibilitate este doar o fantezie cinematografica a directorului James Camoron. Conceptul directorului, deja renumit pentru contributia sa, nu face decat sa ne prezinte dorintele tanjitoare si disperarea pe care o avem dupa un alt concept de existenta, ie, (care ridica probleme teologice) existenta realitatii imaginare este o realitate al miscarii New Age.

In ceea ce urmeaza, doresc sa prezint cateva aspecte importante din Filmul Avatar. „Avatar este o parabola a lumii moderne” sustine Alexandru Tirdea, care nu gresete in recenzia sa. In aceasta investigatie serioasa, Alexandru ne prezinta una din artelere sociologice ale acestui film:

„Viitor indepartat, unde oamenii si-au distrus planeta, secatuind-o de resurse si ucigand natura” Condusi de aceasta situatie submra, oamenii “colonizeaza o planeta numita Pandora, al carei sol este bogat intr-o substanta care se vinde cu douazeci de milioane de dolari kilogramul. Singurul impediment intre oameni si acest metal este populatia bastinasa a acestui loc, numita Na’vi. Foarte atasati de locul in care traiesc, in armonie perpetua cu natura inconjuratoare, ei sunt studiati indeaproape de un grup de oameni de stiinta care folosesc avataruri pentru a putea pasi in lumea lor”

 

 

» Clerul Baptist si Problema Salariilor
 

De Ioan Pribag

Glasul enoriasilor. Pe unii ii deranjeaza cuvantul ,,cler’’ Sa spunem ,,clasa pastorilor’’ Dar este acelas lucru. Pot fi numiti cler sau clasa a pastorilor, deoarece sunt o categorie aparte chiar statutar. Daca facem un raport a lucrarilor de teologie care vorbesc despre pastori si biserica, cel putin saptezeci la suta din lucrari sunt atribuite pastorilor.

Niciodata pastorii nu sunt prezentati fratele X, ci fratele pastor sau doctor X. De asemenea si pastorii se prezinta: ,,Fratele X, pastor al bisericii Y’’ Sau fratele profesor, doctor, ... Enoriasul spune: ,, Fratele Popescu membru al bisericii ... condusa de fr. pastor X.’’ Aceasta prezentare defineste doua categorii religioase: clerul si enoriasi.

 

 

» Traducerea Fidela – Fidelă? o hiperbolă! sau Cum se traduce “common sense” în limba română? UPDATE text din 26 ianuarie

 

de Marius Cruceru

 

Nu este prima oară cînd am ezitări asupra felului în care s-ar putea traduce în limba română “common sense”…. E clar că nu se poate traduce “simţul comun”, pentru că Dumnezeu a făcut discriminări în momentul în care a împărţit simţul comun în lume. Deci nu este deloc comun. De aceea poate că este mai bine să îi spunem doar “bun simţ”. Problema este mai subtilă atunci cînd se vorbeşte de simţul limbii.

Nu este nici a doua oară cînd am întîlnit o atitudine de dispreţ faţă de cele ale autohtonilor şi o anumită atitudine colonialistă din partea celor veniţi de cîţiva ani în România drept misionari. Oh, da, cunosc prieteni extraordinari care au ajutat România prin felul în care au vieţuit şi predicat şi au meritat din plin numele de misionari. Cinste lor! Dar nu toţi. Unii se apucă să facă lucruri inutile, dacă nu aduc deservicii majore culturii în care au aterizat. Stau încă şi studiez problema. Sper că nu este vorba de o asemenea atitudine aici, dar de lispsă de simţ comun al limbii române cu siguranţă că este.