Biruinta ispitelor in lupta pentru Evanghelie

de Nelu Pribac

 

 

In epistolele catre corinteni Pavel prin Duhul sfant ne prezinta trei feluri de ispite si incercari la care pot cadea credinciosi:

 

- pacatul in suflet, prin care Il impartim pe Hristos in functie de influenta personalitatii slujitorilor Lui Hristos asupra noastra;

- pacatul in simturile instinctuale ale trupului, care ne pot duce in cadere si chiar lepadare de Hristos;

- pacatul zidirii in duhul nostru, care este o transa in subconstient si apoi o posesie in duh de duhuri religioase.

 

1Cor.1.10-16;3.1-4;5.1,2;615-18;7.1-9;9.27;10.1-11.

 

“Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea.” 1Cor.9.23

 

“Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada. Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; si impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.” 1Cor.1o.12,13.

 

Am putea rezuma cele trei versete in felul ur mator: ” in timp ce facem totul pentru Evanghelie ca sa avem parte de ea, vom fi confruntati cu incercari si ispite, in urma carora putem cadea, sfarsind prin lepadare. Astfel, stand in credinta, indreptatiti de Dumnezeu prin dreptatea data de jertfa Lui Hristos Domnul, inca inainte de a fi incercati, sa ne insusim deprinderea de a avea o nencetata partasie cu Dumnezeirea pentru a birui ispitele si a rabda incercarile.”

 

De ce ingaduie Dumnezeu ispitele, si randuieste Incercari pentru credinciosi?

Pentru a deveni aur curatit de zgura - pacatele naturii carnale ce mocnesc in noi. Iac.1.13-15. Ele ne intineaza constiinta, si astfel nu putem avea credinta deplina in Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant. 1Tim.1.19.

 

confruntarea cu ispitele, observam unde suntem vulnerabili, imploram cu credinta ajutorul Domnului care ne izbaveste, apoi prin apa Cuvantului mijlocit de Duhul Sfant ne curatim constinta de ispita pacatului. Evr.10.22.

 

Dumnezeu este sfant, si poate locui in constiinta duhului nostru, numai daca si ea este sfanta.

 Incercarile sunt necesare deoarece ne formeaza robustetea caracterului Cristic.

 

“Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea.”, (1Cor.9.23) este o concluzie la ce a spus Pavel in versetele anterioare, dar totodata si o deschidere pentru tema ce o prezinta incepand din 1Cor.9.24-27;1Cor.10.1-13: pe care o putem formula in felul urmator: “ In timp ce sportivul alergator si luptator castiga premiul, cei mai multi din poporul lui Israel (poporul Lui Dumnezeu) pier in pustie; la fel pot pieri cei mai multi din Biserica Lui Dumnezeu ce nu au deprinderea alergarii si luptei credintei.”

 

Stiind ca Evanghelia Il are in vedere pe Isus Hristos Fiul Lui Dumnezeu, lucrarea Sa mantuitoare, beneficiile eterne a Evangheliei; Evanghelia devine scop pentru Pavel, pentru biserica din Corint si pentru toti cei ce cred in Isus Hristos. Insa pentru a realiza scopul Evangheliei, Pa vel ne prezinta doua exemple:

 

antrenamentul disciplinat, sever al sportivului alergator si luptator pentru o cununa ce se poate vesteji: respectiv al crestinului pentru cununa neprihanirii; si un avertisment.

 

Avertismentul are in vedere posibilitatea lepadarii lui Pavel in timp ce vesteste Evanghelia, daca nu realizeaza o disciplina aspra  a trupului sau; si un exemplu ce are in vedere istoria poporului evreu - pieirea celor mai multi din poporul lui Dumnezeu in calatoria pustiei spre Canaan , datorita faptului ca au fost biruiti de ispitele simturilor instinctelor trupesti carnale - instinctul foamei, setei si instinctul sexual.

 

Grecii aveau o parere rea despre trup, considerindu-l o inchisoare a sufletului,  trupul este irecuperabil, doar sufletul putea fi mantuit prin practicile religiei misterelor. Asa ca viata trupului irecuperabil, putea fi adesea imorala, in masura in care nu afecteaza sufletul. Pavel nu face aceasta distinctie, ci le aminteste corintenilor atat in 1Cor.6.13;7.9, cat si in 1Cor.9.27;1Cor.10.1-12, ca daca nu-si tin in stapanire instinctele trupului pot pierii.

 

Pavel era apostol pus de o parte pentru Evanghelie din pantecele mamei sale, chemat prin harul aratarii Lui Hristos, si totus expus ispitelor si incercarilor putea sa cada sfarsind prin lepadare.

 

Poporul evreu a fost botezat in mare si nor pentru robul lui Dumnezeu – Moise, au baut apa din Stanca, si  au mancat Mana din cer, ( Hristosul materializat in stanca si mana)  si totus in ur ma ispitelor si incercarilor a cazut, pierind in pustie. Botezul in mare i-a separat pe evrei de lumea egipteana, botezul in nor de natura egipteana, dar ur iasul instinctelor carnale din ei, ce nu a fost stapanit le-a adus pieirea. Toate ispitele poporului evreu prezentate de Pavel in 1Cor.10.1-12 au fost ispite a instinctelor carnale.

 

Biserica lui Dumnezeu din Corint botezata pentru Hristos Domnul putea pierii in ur ma infrangerii, tot in ispitele instinctelor carnale, de aceea Pavel acorda asa mare importanta ispitelor instinctelor carnale in 1Corinteni.

 

Solutia:

Impreuna cu ispitele si incercarile necesare, Dumnezeu a pregatit si mijlocul sa iesim din ele, sa le putem rabda, stand pe picioare (in credinta) inaintea Domnului.

 

Modalitatea biruintei.

1.Deprinderea relatiei cu Dumnezeirea in meditatia (cugetarea adanca) Dumnezeirii exprimata, concretizata in Cuvantul Scripturii:

 

- Murmurul Cuvantului – a repeta Cuvantul in cugetari, constientizari tot mai profunde, pana sunt cuprins, umplut de continutul Dumnezeirii. Ios.1.8; Ps.1.2;119.9-11;In.5.39; 2Tim.4.1,2

 

Pacatul carnal se formeaza prin contributia dintre cele cinci simturi ale trupului si instinctele trupului, constientizat fiind in duhul mintii noastre. Si acest fapt este adesea involuntar, datorita faptului ca traim in lumea ispitelor, ce ne inconjoara peste tot. Asa ca nu putem ocoli decat rareori constientizarea pacatului, dar putem opri fapta pacatului; iar daca s-a infaptuit prin incident, putem opri deprinderea pacatului.

 

Observam ca lupta ultima in infaptuirea pacatului se da in duhul mintii noastre. Iac.1.13-15;Ef.4.22,23. De aceea si biruinta impotriva pacatului se da tot in duhul mintii noastre prin Hristosul Cuvant, constientizat in afectiune fata de persoana Hristica si continut.

 

2. Asprimea fata de trup. Disciplinarea trupului se face zilnic; cand ma trezesc sa nu lancezesc in pat, ci imediat sa ma spal cu apa rece; sa-mi trezesc duhul mintii in partasie cu Dumnezeirea, in cugetarea Cuvantului, in cantari duhovnicesti; cei ce au posibilitatea sa faca putina miscare in aerul proaspat al diminetii, sa se consume hrana ce ne aduna energii excesive in trup, ce se cer consumate in sex; (deoarece viata urbana este sedentara) din cand in cand postul hranei, iar pentru tinerii din mediul urban, sportul.

 

3. Fuga de poftele  tineretii,(sexuale) care de fapt sunt si a batranetii pentru cei sanatosi, si deprinderea de a trai intr-un mediu unde se insuseste indreptatirea, credinta, dragostea dumnezeiasca, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curate. 1Tim.2.22

 

4. Stigatul dupa ajutor, cand sunt luat prin surprindere de catre ispite si incercari. Rom. 7.23-25;8.1,2. Desi surprizele sunt rare, dar cand vin, nu mai ramane timp decat dupa strigatul catre Dumnezeu. Si nu exista data in care Dumnezeu sa nu ne dea biruinta, prin inlaturarea faptelor, evenimentelor care constituie ispita.

 

5.Partasia comemorarii mortii Domnului Isus Hristos.

Comemorarea mortii Domnului Hristos realizeaza doua aspecte ale biruintei:

 

a) partasia cu cu Hristosul jertit si inviat, a carei comemorare devine cea mai puternica motivatie a biruintei ispitelor si incercarilor, si curatirea prin viata sangelui lui Hristos de vina pacatului faptuit,

 

b) partasia cu madularele Trupului Hristic, ce au darul veghiarii (consilierii) in vederea eliberarii de pacatul faptuit. Aceasta practica a comemorarii mortii Domnuli Isus Hristos, in partasia celor doua aspecte a disparut din pacate si din bisericele evanghelice, si a ramas doar ritualul sec al programului religios, realizat o data pe luna. Comemorarea mortii Domnului Hristos trebuie realizata de cate ori este nev oie, pentru grupuri de persoane ce sau intinat in cursul saptamanii, nefiind nev oie sa participle toata adunarea. Dar acesta inseamna sa regandim sjujbele bisericii pe principiul partasiei Trupului Hristic si nu pe principiul unui program centrat adesea in jurul pasto rului. Pasto rul impreuna cu fratii maturi in Hristos trebuie sa medieze partasia. Daca n-a ajuns inca la maturitatea partasiei Trupului Hristic, sa se ocupe de alte randuieli bisricesti, cautand maturizarea lui in partasia unor personae care pot veghea asupra lui.

 

Pavel conchide in 2Tim.4.6-8 cele spuse in epistolele catre corinteni, spunand ca viata credinciosului este asemenea sportivului care are deprinderea aleargarii si luptei credintei, pe care il astepta cununa neprihanirii vietii vesnice si intalnirea cu Domnul.