Învingătorul morţii, Câştigătorul veşniciei

 

de Caius Obeada

 

Scripturile ne învaţă că credinţa vine în urma auzirii, iar creşterea vine în urma cizelării a Celui ce a dat credinţa. Fiecare creştin are momente în viaţă când este confruntat cu veşnicia, când ajunge să experimenteze prezenţa Celui care dă viaţă, sau ajunge să cunoscă copii a lui Dumnezeu care în planul veşniciei lasă o amprentă a divinităţii. Pe unii din aceşti mesageri a divinităţii ajungem să-i cunoştem printr-o experienţă, sau să fim plasaţi în planul veşniciei „la locul potrivit, la timpul potrivit".

Liviu Olah este unul din acei mesageri a Domnului pe care am ajuns să-l cunosc în tinereţe. Eram un „tinerel" plin de entusiasm, doritor în cunoaşterea Scripturilor, a înţelegerii voii lui Dumnezeu. Un doritor de cunoaştere a rolului pe care rugăciunea o joacă în viaţa credinciosului, curios în a cunoaşte ce aş putea face şi cum folosind exemplu Domnului Isus în rugăciunea.

Născut în Constanţa, un oraş cu mii de ani de istorie, construit pe malurile Mării Negre, am avut binecuvântarea de a cunoaşte şi vedea mulţi din mesagerii divinităţii la amvonul adunării noastre, sau pe malul mării la o cură de soare şi linişte, a priveliştii pe care marea o dă tuturor. În această adunare, trei mesagerii a Domnului au ajuns să lase o amprentă a divinităţii, o înţelegere a Cuvântului care m-a schimbat pentru restul vieţii. Înţelegerea rugăciunii mi-a fost schimbată complet şi definitiv prin influenţa divină a trei mesageri: Liviu Olah, Marcu Nichifor şi Ştefan Dumitru.

 

Liviu Olah a fost chemat acasă după planul veşniciei, însă nu înainte de a împlini chemarea şi voia Celui care l-a trimis. Un om enigmatic pe care mulţi nu l-au cunoscut în persoană, dar care au ajuns să cunoască inevitabil rodul slujirii sale Dumnezeului care i-a dat viaţă. Un slujitor care a studiat avocaţia, ajunge să perfecţioneze pledoarea pentru muritori în faţa Dumnezeului veşniciei. Acest viteaz ajunge să înţeleagă necesitatea rugăciunii, să fie un exemplu familiei, prietenilor şi bisericiilor unde ajunge să slujeacă sau să vestească Evanghelia. Un avocat care a înţeles necesitatea credinciosului de a comunica cu divinitatea, necesitatea de a rămâne în planul veşniciei prin rugăciune şi vestire a Evangheliei.

 

În ani când am ajuns să cunosc (din auzite) de fratele Olah, la grupul tineretului din Constanţa se studia scopul rugăciuni. În discuţiile cu alţi tineri am ajuns să cunosc despre trezirea spirituală din biserica din Oradea unde fratele Olah slujea. Eram un grup de tineri interesaţi să cunoaştem şi să experimentăm puterile rugăciuni. Ajunsesem să ne strângem suplimentar pentru ore de rugăciune. Auzisem că in biserica din Oradea pentru o perioada de timp corul nu mai cânta, programele de duminică seara erau oprite, fratele Olah cerând bisericii să se pocăiască, şi să se pregătească spiritual pentru împlinirea voii Sale, rugăciunea fiind modul de comunicare cu Dumnezeu.

În acei ani prin Constanţa, în mijlocul tinerilor se auzea despre importanţa rugăciunii în viziunea fratelui Olah:

 

1. aducerea unei jertfe la altarul lui Dumnezeu implică o curăţenie personală.
2. o prezentare în faţa altarului implică a fi copil a lui Dumnezeu.
3. a te prezenta in faţa unui Dumnezeu sfât implică a fi sfânt.
4. o curăţenie personală implică o viaţă de comunicare, o viaţă de rugăciune.

 

Acest om a lui Dumnezeu face cunoscut frăţietăţii că rugăciunea este modalitatea unei apropieri de Dumnezeu, o modalitate de cunoaştere a divinităţii, o sfinţire a unei vieţii care nu are nici un beneficiu înafara prezenţei Celui care a dat totul pentru mântuirea noastră. În acest concept, fratele Olah îşi pregăteşte biserica pentru o trezire spirituală, oprind spectacolul şi jertfele false, încurajând chiar şi pe copii să se roage fierbinte nu numai pentru părinţii lor, dar şi pentru neamuri, vecini, învăţători.

 

Oradea se înfierbântă la puterea rugăciunii, orele de rugăciune din cursul săptămânii ajung să fie pline, rugăciunea fiind tema principală a bisericii, fiecare pregătindu-se pentru a aduce o jertfă curată şi plăcută Dumnezeului Atot-puternic. Unii din tinerii Constanţei la auzul chemării indirecte a fratelui Olah, ajung să introducă şi ei carneţele de rugăciune, iniţiind rugăciunea fierbinte pentru cei din jurul noastru, cerând Domnului trezire spirituală.

 

Exemplu bisericii din Oradea şi a chemării pe care fratele Olah o face, ajunge mai târziu să fie practicată în Constanţa la săptămâna de evanghelizare pe care fratele Ţon avea să o ţină cu câţiva ani mai târziu, prin 1978-79. Un grup de tineri, folosind exemplu lansat prin chemarea fratelui Olah, susţin în rugăciune continuă pe fratele Ţon în timpul săptămâni de evanghelizăre. Aceşti tineri, ajung să prefere osteneala rugăciuni pe genunchi în faţa Dumnezeirii, în loc de a fi pe prima bancă, în a se bucura de mesajul şi binecuvântarea prezenţei fratelui Ţon. Într-o câmăruţă la subsolul bisericii, în timp ce fratele Ţon predica, aceşti tineri erau pe genunchi. Acea săptămână, după unele calcule ar fi produs 150 de suflete care ar fi primit mesajul Evangheliei. Constanţa ajunge să experimenteze puterea rugăciuni prin un grup de tineri zeloşi, care sau abandonat pe genunchi în faţa Dumnezeiri prin mijlocire pentru împuternicirea viteazului care predica Evanghelia Cristosul viu.

 

Fratele Olah ajunge să viziteze Constanţa în câteva rânduri, re-afirmând cea ce deja ne era cunoscut. Începând să predice cu o voce calmă care producea o adâncime şi cercetare, fratele Olah ajunge să pună în comoţie duhurile copiilor lui Dumnezeu, cerând cerului şi prezenţei divinităţii o revărsare a Duhului printr-o trezire spirituală. Îmi aduc aminte de ultima cântare a serii care ajunge să producă o înălţare a unei jertfe în faţa Dumnezeirii, prin cuvintele cântării „Mărire Ţie" prin care orchestra şi corul produce o atmosferă înălţătoare în care adunarea sfinţilor nu mai poat să stea pe bancă ci se ridică în picioare în adorare a Celui care a dat viaţă fiecărui muritor.

 

Cuvântul lui Dumnezeu prin gura viteazului Olah, cucereşte inimile copiilor Săi cerândule pocăinţă, iar din numărul celor care vizitau adunarea în acea seară, o parte dintre ei ajung să se predea Evangheliei pătrunzătoare a Celui care a murit pe lemnul Crucii. Acest Olah mai puţin cunoscut României, ajunge să aducă pe mulţi la o părtăşie cu Dumnezeul care a produs o trezire a bisericii Domnului din anii 1970. Oradea a beneficiat de smerenia şi exemplu acestui vizionar, viteaz al Domnului aşa cum ne-am bucurat şi noi de pe coasta de est, în oraşul istoric a poetului Ovidiu.

 

Nu cunoaştem complet istoria vieţii lui Olah, înafara faptului că un viteaz a Domnului a venit într-o lepădare de sine, cerând Domnului să-şi facă voia Sa prin acest rob smerit, un om al rugăciunii, un entuziast a predicării Evangheliei. Acest Olah este folosit de Dumnezeu în Oradea, acest viteaz stârneşte o trezire care şi în zilele noastre este recunoscută prin numărul aleşilor lui Dumnezeu nu numai din Biserica din Oradea dar şi din Timişoara, Arad, Făget, şi restul bisericilor unde ajunge să aducă mesajul pocăinţei şi a rugăciunii.

 

În spiritul lui Ilie şi puterea evanghelizării lui Pavel, acest viteaz ne-a lăsat un exemplu a trăirii în Cristos. Venit în tăcere, plecat la veşnicii în hainele biruinţei, aceste rânduri încearcă într-o minisculă prezentare să aducă aminte de existenţa unui vitez al Domnului care ajunge să învingă moartea câştigând veşnicia.

 

Coram Deo!

 

de Octavian Baban

 

Se duce, incet, generatia parintilor nostri, cei care acum sunt in a saptea decada a vietii. Intre ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de exceptie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din Romania comunista, in anii 70-80. Daca Iosif Ton era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale in strainatate, daca Marcu Nichifor era vocea spiritualitatii evanghelice carismatice, ajunsa la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate noua, moderna, a credinciosilor baptisti din Romania.

 

El a inteles ca intr-un veac in care informatia era mult ingradita, evanghelizarea nu ar fi mers inainte prin exercitii de comunicare inteligenta, teologica, ci prin sfintire personala si avant in ascultarea de Dumnezeu, prin dragoste si rugaciune. In privinta aceasta el a fost cat se poate de evanghelic, de baptist, intr-o lume ortodoxa, in care sfintenia personala este destul de rara, in orice caz, nu un fenomen de masa.

 

In al doilea rand, el a predicat, cum ziceam, foarte modern. Cand il ascultai, si l-am ascultat de multe ori, vedeai altfel lumea spirituala, cosmosul, planeta, continentele, prin ochii contemporanilor si printr-un limbaj extraordinar de actual. Dumnezeu era Dumnezeu tatal, tatal cosmosului, creatorul care pentru credinciosi era "taticul" (avva). Ascultatorii auzeau apoi despre Satan care era domnul intunericului, printul intunericului, si care era mereu infatisat ca invins si dezbracat de putere inaintea lui Dumnezeu: credinciosul din vremea aceea se simtea incurajat si entuziasmat sa traiasca in victoria lui Dumnezeu si se simtea aproape de El, in grija celui care a creat cerurile si pamantul. Ascultand evanghelia vestita de L. Olah te simteai, in acelasi timp extraordinar de integrat in lumea prezenta. Olah vorbea relativ usor despre stiinta, despre evenimentele lumii moderne, simteai ca lumea prezenta era sfintita, ca temeliile ei erau aceleasi cu ale mesajului biblic, te simteai acasa in batalia si in istoria mantuirii, nu strain si exilat, cum doreau comunistii sa ne simtim (asta nu inseamna ca apostolul Petru nu are dreptate cand spune ca suntem straini si calatori in lumea aceasta). Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonala si de cea academica, in seminarii), intr-un mod categoric, si a adus o adiere proaspata de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultatorilor. Ar fi bine ca mai multi predicatori contemporani sa prinda spiritul libertatii si bucuriei, al voiosiei cu care predica Liviu Olah.

 

In al treilea rand, cum multi au sesizat, el a fost un om de viziune, care a transmis duhul acesta multor altora: el se ruga pentru timpurile cand evanghelia se va vesti pe stadioane, la radio si la tv, cand libertatea vestirii va fi cu mult mai mare. In privinta aceasta, daca I. Ton visa scoli si influenta academica, L. Olah visa predicare si influenta in mass-media a crestinilor. Probabil ca acesta este punctul in care generatia noastra trebuie sa ceara cu intensitate, in rugaciune: Doamne, da-ne o viziune a lumii care va sa vina, a domniei Tale, a cresterii imparatiei tale!

 

Fara o viziune de anvergura, Biserica este slaba. Prin puterea Duhului, matura, cu viziune si dragoste, lucrarea Bisericii schimba lumea in care traim. Liviu Olah, multumim pentru dragoste si focul sfinteniei, si al predicarii, pentru slujirea de o viata. Domnul sa-ti ridice urmasi spirituali pe masura!

Articol apărut pe Blogul Baban Bits (http://babanbits.wordpress.com)